Asteroidul care a cauzat disparitia dinouzaurilor ar fi putut sa „catapulteze” in spatiu forme microscopice de viata care au ajuns pe Marte si pe satelitii planetei Jupiter, afirma cercetatorii americani.
Cercetatorii de la Penn State University au calculat numarul rocilor suficient de mari pentru a adaposti forme de viata care au fost ejectate in spatiu in urma caderii unor asteroizi pe Terra, in ultimii 3,5 miliarde de ani, citati de bbc.co.uk. Impactul cu asteroidul cazut la Chicxulub a fost suficient de puternic pentru a trimite in spatiu bucati de roca terestra pana pe Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter, afirma autorii acestui studiu publicat in revista Astrobiology.
Mii de roci care aveau potentialul de a adaposti forme de viata microscopica au ajuns si pe Marte, care ar fi putut fi in trecutul ei o planeta locuibila. „Am descoperit ca roci capabile sa adaposteasca forme de viata au fost transferate atat de pe Terra, cat si de pe Marte, pe toate planetele telurice din Sistemul Solar, dar si pe Jupiter”, a precizat Rachel Worth, coordonatoarea studiului. „Orice misiune lansata in cautarea formelor de viata pe Titan sau pe satelitii lui Jupiter va trebui sa cerceteze daca materialul biologic de acolo are o origine independenta sau daca este doar o alta ramura a copacului vietii de pe Terra”, a adaugat ea.
Panspermia – teoria potrivit careia organismele microscopice pot „sa faca autostopul” prin Sistemul Solar, calatorind pe comete si pe fragmente de meteoriti – ii fascineaza pe astronomi de foarte multi ani. Gratie progreselor inregistrate in domeniul programelor informatice, oamenii de stiinta au de acum inainte posibilitatea de a simula calatoria prin spatiu a acestor „pasageri clandestini”.
In noul studiu, cercetatorii au estimat mai intai numarul rocilor cu diametre mai mari de trei metri ejectate de pe Terra in urma unor impacturi majore. Trei metri este diametrul minimal considerat de specialisti pentru ca o roca sa poata sa ofere protectie unor microbi terestri in fata radiatiei solare, in timpul unei calatorii prin spatiu cu o durata de pana la 10 milioane de ani. Apoi, oamenii de stiinta americani au alcatuit o harta cu traiectoriile acestor pasageri. Multi dintre ei raman pur si simplu pe orbita terestra sau sunt atrasi, lent, de gravitatia terestra. Altii sunt impinsi spre Soare, iar altii ies complet din Sistemul Solar.
Cu toate acestea, un numar mic, dar semnificativ dintre ei ajung pe alte corpuri ceresti care ar putea sa intretina viata. „Ajung intr-un numar suficient de mare pentru ca sosirea lor sa conteze”, a adaugat Rachel Worth. Circa sase roci au ajuns pana pe Europa, un satelit al planetei Jupiter, care are un ocean lichid acoperit de o crusta de gheata. „Chiar daca folosim estimari conservatoare, realiste, este in continuare posibil ca aceste microorganisme sa inoate acolo, in oceanele de pe Europa”, a declarat cercetatoarea americana.
Calatoria acestor forme microscopice de viata spre Marte reprezinta un eveniment mult mai frecvent. Aproximativ 360.000 de roci au calatorit spre planeta rosie, in urma impactului Terrei cu diversi asteroizi. Probabil cel mai faimos dintre aceste impacturi este acela care a provocat craterul din Chicxulub din Mexic, in urma cu 66 milioane de ani – atunci cand un corp ceresc de marimea unui mic oras s-a ciocnit cu Terra. Oamenii de stiinta considera ca acel impact a provocat extinctia dinozaurilor, cauzand eruptii vulcanice si incendii de vegetatie care au acoperit planeta noastra cu un strat gros de fum si de praf.
Acelasi impact a avut ca rezultat ejectarea in spatiu a 70 de miliarde de kilograme de roca – din care 20.000 de kilograme au ajuns pe Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter. Sansele ca o roca suficient de mare pentru a adaposti forme de viata sa fi ajuns acolo „sunt mai mari de 50%”, afirma autorii studiului.
Ar putea insa microorganismele terestre sa supravietuiasca unei astfel de calarii epice? „As fi surprinsa daca formele de viata n-ar fi ajuns pe Marte”, a spus Rachel Worth. „Este insa o intrebare care depaseste obiectivul studiului nostru. Totusi, pare rezonabil sa crezi ca, la un anumit moment, microorganisme de pe Terra au ajuns acolo„.
Cercetatorii au demonstrat deja ca anumite microorganisme pot sa reziste conditiilor dure impuse de o calatorie in spatiu. Sporii unor bacterii pot fi readusi la viata dupa sute de milioane de ani petrecuti in stare latenta. Insa, chiar daca acesti microbi extrem de rezistenti au ramas in viata timp de mai multe milenii, ei ar putea pur si simplu sa arda la sosirea lor pe o noua planeta sau dupa ce coboara intr-o zona neospitaliera.
Cele mai „locuibile” corpuri ceresti din Sistemul Solar, in afara de Terra, sunt Europa, Marte si Titan – insa, desi toate trei contin sau au continut apa, au putine lucruri de oferit unor vizitatori potentiali. Oceanele de pe Europa sunt acoperite de o crusta de gheata care pare sa aiba o grosime impenetrabila. „Dupa cate se pare, anumite regiuni din calota de gheata se sparg uneori in bucati mari, separate de apa lichida, care ingheata apoi la loc. Orice meteorit care cade intr-o astfel de regiune are astfel o sansa de a transporta microorganisme in apa. In plus, acei sateliti par sa fi fost semnificativ mai calzi in trecutul nu prea indepartat”, a spus Rachel Worth.
Pe Marte, exista putine dovezi ale unor cursuri de apa in ultimii 3,5 miliarde de ani – cel mai probabil interval in care a aparut viata pe Terra. Insa, calatoria ar fi putut avea loc in sens invers. Atmosfera timpurie a planetei Marte pare sa fi fost calda si umeda – conditii de baza pentru intretinerea vietii. Si, daca microbii martieni au existat vreodata, tranferul lor catre Terra este „extrem de probabil”, datorita traficului bogat de meteoriti intre cele doua planete, a explicat Rachel Worth. „Miliarde de meteoriti au cazut pe Terra venind de pe Marte inca din zorii Sistemului Solar. Este posibil ca viata de pe Terra sa provina de pe Marte”.
Desi echipa cercetatoarei Rachel Worth nu este prima care a incercat sa afle daca panspermia a fost posibila, simularea ei pe 10 milioane de ani este cea mai extinsa ce a fost realizata pana acum.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
