In 22 iunie 2016, prin Decizia Civila cu numarul 2584 a Tribunalului Bucuresti, a luat fiinta Miscarea pentru Regat si Coroana, ca asociatie constituita de Marilena Rotaru (presedinte), Marius Oprea (vicepresedinte) si Antonie Popescu (secretar general). Trecusera mai bine de 12 ani, de cind ma reintilneam cu aceeasi sala de judecata in care m-am aflat la finele anului 2003 in calitate de inculpat in proces cu generalul SRI Marian Ureche, fostul sef al SIPA, cind am demonstrat atit ca acesta a facut politie politica, cit si ca o racolase ca informatoare pe Rodica Stanoiu, ministrul justitiei de atunci. Eu am fost achitat, iar cei doi au demisionat. Sala mi-a purtat si de asta data noroc – atit eu, cit si Marilena Rotaru am convins completul de judecata sa legalizeze Miscarea, desi aceasta este singura organizatie care sustine si militeaza prin statutul ei restaurarea Monarhiei in Romania si s-ar fi putut ridica obiectii de neconstitutionalitate in instanta. De asta data insa, nu se afla in sala niciun „sereist” din Divizia de Aparare a Constitutiei, ca sa ne impiedice existenta.
Miscarea pentru Regat si Coroana, versus Republica
Un an mai tirziu, pe 10 mai 2017, Miscarea pentru Regat si Coroana a depus la Parchetul General o plingere penala, in vederea „inlaturarii consecintelor decurgind din actele criminale care, dupa 6 martie 1945, au determinat rasturnarea ordinii constitutionale care a urmat la data de 30 Decembric 1947, determinand aservirea tarii unei puteri straine ostile si Armatei URS de ocupatie, sub care s- instaurat dictatura comunista in Romania”. Prin argumentatia plingerii, am aratat ca Republica a fost instrumentul constitutional genocidar al regimului de ocupatie sovieto-comunist din Romania, cit si ca modul in care ea a fost instaurata a fost unul ilegitim, prin uz de forta si ca forma de drept a adoptarii ei a fost, la vremea respectiva, una ilegala. Cu alte cuvinte, ca Romania nu este, istoric, de fapt si de drept, republica. Si ca acest adevar trebuie cosacrat juridic si ulterior legiferat. Cu alte cuvinte, am dat in judecata Republica.
La mai multa vreme dupa depunerea plingerii, am fost primiti in audienta de procurorul general de atunci, Augustin Lazar, care era insotit de doi consilieri. Noi, cei din conducerea MRC, ne-am sustinut demersul, atit conform cu statutul nostru, al Miscarii pentru Regat si Coroana, cit si cu argumentele istorice si de drept expuse in plingere, pe care le-am nuantat si explicat. Am subliniat utilizarea Republicii ca instrument genocidar al regimului de ocupatie impus de URSS Romaniei, la finalul celui de-al doilea razboi mondial, ca si in cazul celorlalte state din estul si centrul Europei, intrate sub ocupatia Armatei Rosii.
Am citat, dealtfel, o multime de Decrete ale Marii Adunari Nationale sau Hotariri ale Consiliului de Ministri, de la infiintarea Securitatii Poporului, la cele care au stat la baza unor arestari ale opozantilor politici, a uciderii lor sau a incarcerarii arbitrare, a condamnarilor asa-zis „administrative” si pina la cele care au dus la deportari, act recunoscut in dreptul international drept genocid. Discuta s-a lungit aproape doua ore. In fond, de admiterea acestei plingeri depindea intreg demersul si, in cele din urma, argumentele aduse au prevalat asupra unei dificultati pe care o avea in sine Ministerul Public – anume de a aduce in discutie legitimitatea Republicii, ale carei interese le reprezinta.
Au urmat lungi perioade de deliberare in cadrul insitutiei, din cauza ineditului situatiei – procurorii sint pusi, in fond, sa constate ca au gresit juramintul, pe care nu trebuiau sa-l depuna cu mina pe o constitutie republicana, ci pe aceea a unei Monarhii Constitutionale, care nu si-a incetat, in opinia mea, legal, existenta in Romania niciodata. Nici macar dupa 1989, caci inainte de adoptarea Constitutiei postrevolutionare prin consultarea poporului, nu s-a pus in discutie, tot prin referendum, forma de guvernamint pe care aceasta o prelua ca atare de la comunisti. Pur si simplu s-a prelungit o stare de ilegaltate, impusa de ocupantul sovietic, cu o alta, generata de o lovitura de stat data revolutiei anticomuniste, de catre „emanatii” acesteia. Intrebati fiind la acea discutie cu procurorul general daca nu credem ca o discutie despre reistaurarea Monarhiei ar trebui sa faca obiectul unui referendum si nu al actiunii noastre in instanta, eu am raspuns ca, nefiind inlaturata prin referendum (nu asa s-a intimplat in 1947), nu poate fi reinstaurata ca forma de guvernamint tot prin referendum, ci numai prin recunoasterea Monarhiei de catre o instanta de judecata drept legala si legitima, ca act final al „procesului comunismului” in Romania.
Daca e sa credem in bunele intentii ale celor care declara ca sustin, politic si juridic, desprinderea de comunism. „Si ce-ar urma?” a intrebat procurorul general. „Ceea ce e legal si necesar”, am raspuns, „inclusiv pentru stabilitatea, siguranta si viitorul tarii. Punerea in executare a sentintei, adica transformarea Parlamentului in Constituanta, adoptarea Constitutiei dn 1923, cu actualizarile care se cuvin si alegerea unui nou Rege, dat fiind decesul Regelui Mihai”. Cred ca a fost si pentru domnul Lazar clar ca acel procuror care se va ocupa de acest dosar va avea pe umerii sai cea mai grea sarcina – aceea de a alege sa intre in istorie, trimitind in judecata Republica pe care o reprezinta, cu tot cu Constitutia ei pe care a jurat sa o apere, sau de a ramine asa cum e. Un slujbas mai mult sau mai putin anonim, traind comod. Cind am fost intrebat ce as raspunde unei obiectiuni de neconstitutionalitate in dosar, eu am raspuns scurt ca in acest caz Curtea Constitutionala nu poate avea nicio competenta, intrucit odata admisa plingerea noastra, ea devine parte in cauza.
„Excelenta dezorganizare” republicana, sau ordinea constitutionala monarhica?
Si apoi timpul s-a scurs. Evident, e de inteles: procurorii sint pusi intr-o situatiei insolita, aceea de a trimite in instanta un dosar care are ca obiect Republica, pe care o reprezinta. Am fost instiintati in cele din urma, dupa mai multe luni, ca „dosarul” (care avea acum si un numar, 467/D/P/2018) se afla spre competenta solutionare la DIICOT. Nu a trecut mult si la inceputul anului trecut am fost audiat, alaturi de Marilena Rotaru, in dosarul cauzei Miscarea pentru Regat si Coroana versus Republica. Sau, mai bine zis, al recunoasterii Monarhiei Constitutionale ca regim politic, caci nu poti vorbi de stat de drept si de „consolidarea statului de drept”, deziderat atit de des invocat de politicieni, de magistrati, de analisti politici si de partenerii europeni, care invoca slabiciunea lui in Romania, atita vreme cit fundamentul acestuia este asezat strimb de la baza. Pe temeiul unui regim republican instaurat ilegal, de catre ocupantii sovieto-comunisti ai Romaniei si perpetuat, dupa 22 decembrie 1989. Am stat la DIICOT cam doua ore si jumatate si am raspuns la intrebarile puse, toate pertinente.
Apoi iar am asteptat, pina ce o solutie comoda si calduta ne-a fost transmisa: anume, ca o parte a cauzei (cea privind abolirea Monarhiei prin forta si instaurare a Republicii fara temei legal) a fost clasata, incadrindu-se la infractiunea de sine statatoare de rasturnare a ordinii constitutionale, prevazute de art.397 Cod Penal si fiind, prin urmare, prescrisa. Pentru restul cauzei, cea privind genocidul antrenat odata cu instaurarea Republicii, competenta a fost declinata catre Parchetul Militar. Fata de aceasta comunicare, Antonie Popescu, cel care este si avocatul Miscarii pentru Regat si Coroana, a formulat o contestare a concluziilor procurorului de la DIICOT, „intrucit NU putem accepta solutia, cita vreme instaurarea Republicii a fost o modalitate de comitere a infractiunilor contra umanitatii si de genocid, infractiuni comise de gruparile organizate politic si militar, care au actionat cu scop criminal.
Prin urmare, va solicitam sa infirmati ordonanta, sa dispuneti reluarea cercetarilor statuind ca faptele constind in operatiunile convergente in rezultatul de rasturnare a ordinii constitutionale sunt circumscrise aceleiasi rezolutii infractionale, de exterminare a unei parti din grupul etnic/grupurile etnice (si aici e vorba de romani, nota bene!) din Regatul Romaniei, pentru a ocupa tara si a o aservi URSS”. Ceea ce, istoric vorbind, e taman asa – se recunoaste oficial si in raportul Tismaneanu!
Nu mica mi-a fost surpriza cind am fost solicitat (si am dat curs cu placere) sa ma pun la dispozitia Directiei Parchetelor Militare din Parchetul General, unde a ajuns acum dosarul D 467/P/2018. M-am infiintat acolo de buna voie si am dat o declaratie, in care sustineam cele spuse anterior la DIICOT, angajindu-ma si sa pun la dispozitia procurorilor militari documente si inscrisuri care fac dovada faptului ca Republica s-a instaurat in Romania printr-un abuz de forta al regimului de ocupatie sovieto-comunista a tarii si ca a fost un instrument al genocidului, practicat de regimul republican comunist impotriva romanilor. Ceea ce o sa fac, cu multa placere. Si, daca se va ajunge si in sferele lumii inalte la concluzia ca nu se mai intrevede la orizont niciun prezidentiabil serios si ca Monarhia poate oferi un viitor mult mai sigur si predictibil pentru securitatea nationala si viitorul Romaniei, n-ar fi exclus ca Miscarea pentru Regat si Coroana sa si cistige procesul cu Republica. Noi, conducerea ei (Marilena Rotaru, Antonie Popescu si subsemnatul) am primit in acest demers intreaga sustinere, la congresul Miscarii, desfasurat simbata, 26 octombrie, la Rimnicu Vilcea.
Poate ca se va ajunge la satietate si la nevoia de a iesi din aceasta „excelenta dezorganizare”, cum descria generalul Berthelot starea romanilor in 1917, la primul contact cu noi. O sintagma care se potriveste de minune Romaniei republicane de azi.
Cit despre cine ar putea fi rege (sau regina?) daca revenim la normalitaea Monarhiei Constitutionale, asta e cu totul alta discutie. Am vazut intr-un sondaj de opinie realizat de Avantgarde in 2018 ca printul Charles se bucura de increderea a 54% dintre romani. Cit despre Republica, ea se afla deja in cadere. Acelasi sondaj arata ca 37% ar dori un referendum pentru reintroducerea Monarhiei, in vreme ce 46% sint vadit impotriva. Diferenta dintre republicani si monarhisti s-a redus la noua procente. Restul de 17% dintre romani nu s-au hotarit inca – nu pot aprecia, dar nici nu mai sint, in mod evident, adeptii fara rezerve ai Republicii. Ce se va intimpla dupa un posibi al doilea mandat al lui Klaus Johannis, cind oferta de presedinti o sa mai scada cu unul?
– Servicii de creare site web
