Cei interesati de istorie pot vizita, in aceste zile, o interesanta expozitie legata de munca silnica in minele din Maramures. Deschisa la Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale Baia Mare, expozitia prezinta documente pastrate aici, dar si fotografii aflate la Muzeul „Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei” din Sighetu Marmatiei, documente, care se refera la cea mai importanta evadare din coloniile de munca de la inceputul comunismului.
Istoricii spun despre dubla evadare ce a avut loc in 6 iunie 1953, de la minele din Cavnic si Nistru, ca ar fi fost cea mai importanta din tara, tocmai pentru faptul ca nu exista nicio legatura intre cele doua evenimente, organizarea puciului in ambele colonii cam in acelasi timp fiind o pura coincidenta, dar si datorita numarului mare de detinuti care au fugit.
Documentele expuse ii prezinta pe cei implicati in initierea evenimentului ramas in istorie drept cea mai mare evadare dintr-o colonie de munca. Arhivistul Marius Uglea, doctorand in istorie, spune ca imediat dupa instaurarea regimului comunist, asa-numitele colonii de munca au devenit legale, desi ele existau cu mai mult timp inainte.
„Exista documente despre existenta acestor locuri inca din 1949, insa in 1952 au intrat in subordinea ministerului de interne, au fost adusi gardieni pentru paza si exista o conducere militarizata. Locurile erau acum ingradite cu garduri de scandura, imprejmuite cu sarma ghimpata, iar cele trei colonii de la Cavnic, Nistru si Baia – Sprie erau cunoscute drept Triunghiul mortii”, spune arhivistul.
Documentele expuse in holul Arhivelor dovedesc felul in care detinutii politici au reusit sa scape, pentru putin timp insa, din infernul din coloniile de munca fortata. Uglea spune ca la Cavnic au 14 prizonieri au reusit sa iasa din colonie.
„Ei au folosit forta, in sensul ca au iesit la o gura de mina unde era un singur paznic, pe care l-au legat, dar nu l-au ucis. S-a dat alarma imediat si, chiar daca ei au reusit sa fuga prin padurile de la Cavnic, au fost prinsi, rand pe rand, si recondamnati, dupa care au ajuns in inchisori”, explica arhivistul. „Ultimul dintre ei a fost prins Ion Ioanid, dupa trei luni si jumatate, la Bucuresti. Acesta a fost unul dintre cei mai cunoscuti memorialisti dupa decembrie 1989, care a incerat o demitizare a istoriei comunismului”, mai spune Uglea.
Evadarea ce s-a produs cu doar doua ore mai devreme, in aceeasi zi de 6 iunie 1953, la Nistru, a avut urmari mai grave, dar, dupa cum spun istoricii, a fost mai „spectaculoasa”, in masura in care termenul poate fi acceptat pentru a descrie aceasta situatie.
„Cei patru implicati au pus mana pe cheile de la depozitul de explozivi si astfel, au pus dinamita la vagoneti, care a explodat la intrarea principala a minei. In haosul creat, cei patru au reusit sa fuga, dar au fost prinsi si ei la scurt timp. Acestia au fost condamnati la moarte si executati. Creierul acestei evadari a fost Marin Tuca, un fost soldat in al Doilea Razboi Mondial”, mai spune Marius Uglea.
„Imediat dupa incident administratia, bulversata, nu a mai indraznit sa intre in mina, crezand ca s-a iscat cine stie ce revolta a detinutilor. Reactia oficialitatilor a fost idioata, in sensul ca au trecut la represalii extraordinare fata de cei ramasi in colonie, la batai crunte aplicate detinutilor, dand impresia ca daca nu puteau sa-i bata pe cei fugiti, se razbunau pe cei din colonie”, se arata intr-un material informativ din cadrul expozitiei.
Coloniile de munca fortata au existat pana in 1955 cand, in urma unei vizite a procuraturii militare, s-a constatat ca acele conditii in care traiau detinutii nu erau optime.
„Detinutii erau in general intelectuali, oameni politici, liberali sau taranisti, dar si tarani care se impotriveau colectivizarii. Cel putin la Baia-Sprie, exista documente care arata faptul ca detinutii primeau 250 de grame de paine pe zi. Conditiile erau absolut inumane. Am gasit documente semnate de Zoltan Szabo, in 1956 – acesta era comandantul coloniei de la Baia Sprie – care a introdus alimentatia in functie de norma. Adica, daca un detinut muncea mai mult, primea mai multa hrana”, descrie Uglea situatia.
Acesta spune ca cele doua evadari au avut loc tocmai pe fondul inaspririi conditiilor de munca din aceste colonii, iar coincidenta celor doua evenimente a fost cu greu crezuta de catre securitate.
Arhivistul Marius Uglea mai spune ca, potrivit documentelor, la colonia din Cavnic au avut loc si asasinate. „Preotul Gheorghe Serban, un preot din zona Dobrogei, inchis la Aiud, a ajuns la colonia de munca fortata din Cavnic. Aici, pentru ca era bolnav, a refuzat sa intre in mina, astfel ca i s-au dat diferite munci la suprafata. Pe garduri existau placute pe care scria ca este interzisa apropierea la mai putin de 3 sau 5 metri, cu avertizarea ca vor fi impuscati fara somatie. Preotul s-a apropiat de gard si a fost impuscat”, explica arhivistul.
Expozitia tematica referitoare la cea mai importanta evadare dintr-un lagar de munca fortata poate fi vizitata zilnic, intre orele 08.30 si 16.00, mai putin in zilele de sambata si duminica.
Sursa: Angela Sabau
– Servicii de creare site web
