Tanarul Ion Arion, considerat „eroul martir al Unirii”, a fost impuscat de maghiari intr-un tren care ducea, in 30 noiembrie 1918, delegati din Cluj la Marea Adunare de la Alba Iulia, el fiind cel care purta steagul tricolor al satului sau. Cazul a fost cercetat, dar clasat din lipsa dovezilor.
Cea mai controversata poveste legata de Marea Unire din 1918 este cea a tanarului Ion Arion, considerat de istorici „martirul Unirii”, care a murit cu tricolorul in mana, impuscat de maghiari in timp ce venea la Marea Adunare de la Alba Iulia, cazul fiind cercetat, dar clasat din lipsa de dovezi. Mormantul eroului, aflat intr-un cimitir din Alba Iulia, este uitat de autoritati si, cu exceptia istoricilor, foarte putini cunosc povestea ”stegarului martir” al Unirii.
Veteran de razboi la 24 de ani, Ion Arion era flacaul mandru ales sa poarte steagul tricolor al satului Agris
Seful Sectiei de Istorie a Muzeului National al Unirii din Alba Iulia, Tudor Rosu, doctor in istorie si unul dintre cei care au cercetat cazul lui Ion Arion, spune ca tanarul, originar din satul Agris, comuna clujeana Iara, este considerat atat de istorici, cat si de personalitatile din 1918 ca fiind „eroul martir al Unirii”.
El a murit, potrivit istoricului, in seara de 30 noiembrie 1918, in timp ce se afla in tren, impreuna cu delegatia satului sau, si mergeau la Alba Iulia pentru a participa la Marea Adunare Nationala din 1 decembrie.
Rosu povesteste ca, in ziua de 30 noiembrie dar si in ziua de 1 decembrie, caile ferate erau foarte aglomerate si erau adaugate garnituri de tren suplimentare pentru cei care doreau sa ajunga la Alba Iulia.
„Fiecare sat, fiecare comuna cu pretentii a vrut sa fie reprezentata la Alba Iulia. In situatia asta s-a aflat si satul Agris din comuna Iara, judetul Cluj, aflat la granita dintre Cluj si Alba. Agrisenii au trimis o delegatie de 25 de oameni spre Alba Iulia, care au urcat la Turda in trenul special care mergea spre Alba Iulia. O problema care s-a pus atunci a fost cine sa poarte steagul pe care il facusera fetele din sat, steagul care sa ii reprezinte pe agriseni la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Cel ales a fost Ion Arion, un tanar care, desi avea doar 24 de ani, era veteran de razboi, luptase trei ani in primul razboi mondial si era venit acasa cu gradul de caporal”, povesteste Tudor Rosu.
Potrivit istoricului, fiecare sat dorea atunci sa aiba o delegatie de care sa fie mandra, iar in fruntea acesteia un barbat „mandru”, care sa poarte steagul realizat de fetele si femeile din comuna.
„Ion Arion este descris, potrivit surselor pe care le avem la dispozitie, ca fiind un tanar cu un fizic impresionant, inalt si voinic, chiar cu o statura considerata herculeana. Surse istorice ne spun ca Ion Arion a jurat atunci sa nu lase steagul din mana decat cu pretul vietii”, spune Rosu.
Potrivit acestuia, situatia in Transilvania era inca tensionata deoarece razboiul nu se incheiase de mult si trecusera doar 20 de zile de la semnarea armistitiului.
De asemenea, pe caile ferate erau mari probleme pentru ca erau garnituri de trenuri stationate sau in miscare, care ducea in retragere spre Ungaria trupe maghiare si germane, cu echipamente militare.
„Pe de alta parte, pentru romani era o mare sarbatoare si in timpul deplasarii spre Alba Iulia trenurile opreau perioade mai lungi de timp in diferite gari, unde delegatii coborau cu fanfare si se prindeau in hora unirii. In tabara cealalta, maghiarii sau trupele de husari nu priveau cu ochi buni aceste manifestari de bucurie. La fel s-a intamplat si in gara din Teius, cand trenul in care se afla si Ion Arion cu delegatia din Agris s-a pus in miscare, a inceput un foc incrucisat asupra garniturii, din mai multe directii de la etajul superior al garii din Teius, dar si dintr-un tren blindat german stationat. Tirul a insotit trenul pe o distanta de doi kilometri de la plecare. In momentul acela, s-a strigat «Avem un mort in tren». Era vorba de Ion Arion, care a fost nimerit de doua gloante si a decedat la scurta vreme”, explica Tudor Rosu.
Potrivit acestuia, trenul a ajuns in aproximativ o ora la Alba Iulia, insa Ion Arion era deja mort.
„Cand trenul a ajuns la Alba Iulia, Ion Arion era deja mort, trupul sau a fost depus pe catafalc la biserica din cartierul Maieri, in zona garii din Alba Iulia. Ulterior, a fost inmormantat in cimitirul Maieri, la 2 decembrie 1918, dupa un ceremonial special la care au participat diverse personalitati ale vremii. Exista si o fotografie realizata de Samoila Marza cu sicriul deschis al lui Ion Arion. Cel care a oficiat slujba religioasa a fost Florian Rusan, preotul paroh din Maieri, un preot cunoscut la vremea respectiva, cel care s-a si ingrijit ulterior de ridicarea monumentului funerar si de organizarea parastaselor”, afirma Tudor Rosu.
Asasinarea lui Ion Arion, cercetata de autoritatile maghiare si romane
Istoricul Tudor Rosu afirma ca in cazul uciderii lui Ion Arion a fost deschisa o ancheta, care in prima faza a fost derulata de autoritatile maghiare, mai exact un procuror maghiar de la Cluj-Napoca.
„A fost deschisa o ancheta in acest caz, iar procurorul maghiar nu a dat prea multa atentie acestui caz, opinand ca – desi nu era loc de opinii intr-un astfel de caz – romanii au provocat tensiuni si ei ar fi fost cei care i-au provocat pe maghiari. Astfel, nu a incriminat in niciun fel fapta propriu-zisa”, explica Rosu.
Cazul s-a redeschis mai tarziu, in 1919, iar, potrivit acestuia, a existat chiar un suspect, pe numele Iuliu Andrasi, un franar din Gara Teius.
De asemenea, au existat suspiciuni care au planat si asupra unui capitan de husari, Gaspar Varadi.
„A existat si o suspiciune care a planat asupra unui capitan de husari, Gaspar Varadi, care a murit in urma unui schimb de focuri in zona podului de la Mihalt. Cert este ca nu a existat un suspect care sa fie demonstrat ca fiind autorul crimei. Oricum, focul a pornit din mai multe directii, dupa toate sursele istorice”, spune Tudor Rosu.
La randul sau, seful Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Alba, Dana Zecheru, spune ca dosarul privind uciderea lui Ion Arion se afla in prezent in arhiva institutiei, fiind preluat de la instantele judecatoresti care au cercetat cazul.
„Dosarul legat de uciderea lui Ion Arion, cel considerat martirul Unirii, este detinut de Arhivele din Alba in fondul Tribunalul Alba. Este un dosar din 1919, dar nu este un dosar care se termina foarte clar (…) Dosarul are aproximativ 80 de file si cuprinde in primul rand declaratii ale martorilor, atat in limba romana, cat si in limba maghiara pentru ca la un moment dat au existat anchetatori de ambele etnii, dar si hotarari atat ale Procuraturii din Cluj, cat si ale Tribunalului din Alba Iulia. Toate aceste hotarari nu dau nicio hotarare definitiva, se constata, cel putin de catre Tribunal, ca a existat fapta, dar nu s-au dovedit vinovatii”, explica Dana Zecheru.
Potrivit acesteia, in dosarul care reuneste, de fapt, dosare ale mai multor institutii care au cercetat cazul este vorba si despre unul dintre membrii Garzii Maghiare care stationa in Gara Teius si care a fost si el cercetat pentru uciderea stegarului Ion Arion.
„Au fost declaratii ale martorilor, atat dintre cei care au fost de fata in momentul respectiv, cat si dintre cei care au aflat de la cei de fata despre ce s-a intamplat. Desi initial toate declaratiile il prezentau ca si vinovat pe acel membru al Garzii Maghiare, Procuratura Regala din Cluj a stabilit ca declaratiile nu sunt foarte concludente si ca nu exista dovezi palpabile cum ca cineva l-ar fi impuscat pe romanul care venea spre Alba Iulia sau ca cineva ar fi tras catre trenul care ducea romanii spre Alba Iulia, desi gaurile de gloante au fost dovezi clare. Nici procuratura romana si institutiile romanesti care au continuat cercetarea nu au reusit sa stabileasca vinovatul, desi martorii au declarat ca la ordinul comandantului Garzii Maghiare s-a tras catre trenul care pornea spre Alba Iulia”, spune Dana Zecheru.
Dosarul uciderii lui Ion Arion cuprinde insemnari si declaratii chiar si din 1920, iar un raport de atunci al Procuraturii Alba Iulia precizeaza: „In contra inculpatului Iuliu Andrasi ridic acuza pentru crima de asasinare comisa in gara Teius, la 30 noiembrie 1918, asupra trenului de persoane care vinea la adunarea nationala Romana la Alba Iulia, dupa vagonul de posta fiind adapostit in mai multe randuri cu intentiunea precujetata a impuscat asupra decedatului Ioan cand acesta tinea in mana steagul tricolor romanesc, in urma carei impuscaturi a murit subit”.
Dupa 96 de ani, mormantul lui Ion Arion pare a fi uitat de autoritati
Mormantul lui Ion Arion se afla in Cimitirul Maieri din Alba Iulia, insa atat eroul martir, cat si locul in care se odihneste par sa fi fost uitati de autoritati.
Mormantul este acoperit in aceste zile de ultimele frunze de toamna tarzie, iar pe lespedea tocita de ani se vede o candela veche si o floare uscata, dovada ca exista cineva care si-a mai adus aminte de fostul stegar.
Istoricul Tudor Rosu spune ca mormantul si piatra funerara au fost amenajate prin implicarea preotului Florian Rusan, cel care a fost in 1918 parohul bisericii din Maieri, unde a fost depus corpul neinsufletit al lui Ion Arion.
Potrivit lui Tudor Rosu, preotul s-a si ingrijit ulterior de ridicarea monumentului funerar, primind o parte din bani de la statul roman, dar si de organizarea parastaselor.
Pe piatra de funerara a mormantului preotul a scris „Ion Arion – din comuna Agris Iara, ucis miseleste de Garda Maghiara in Gara Teius in drum spre Marea Adunare tinuta in Alba Iulia la 1 decembrie 1981. Natiunea recunoscatoare”.
Despre stegarul martir a vorbit mai tarziu, in scrierile sale, si Vasile Goldis, una dintre personalitatile marcante ale Unirii din 1918, care spunea: „In opinia publica romaneasca s-a impamantenit credinta ca Adunarea Nationala de la Alba Iulia s-a desfasurat fara nicio jertfa de sange. Inexact. Adunarea Nationala de la Alba Iulia si-a avut martirul sau. In preziua invierii nationale, din toate partile Ardealului grabeau trenurile tixite de romani spre Alba Iulia. Sosise un tren lung dinspre Cluj la Teius, in usa unui vagon flacaul Ioan Arion, inalt si voinic, ca Fat-Frumos din povesti, falfaia cu mandrie tricolorul romanesc al Ardealului. Trenul se opri. In acel moment ploaia de gloante izbi in vagoane. O ceata de unguri inarmati se furisase pe acoperisul si in podul cladirilor din statiune. Ioan Arion fu lovit drept in inima. Cazu mort in bratele camarazilor. Trupul lui neinsufletit a fost adus la Alba Iulia si asezat in biserica ortodoxa, de unde i s-a facut inmormantarea Luni, in 2 Decembrie. In sicriul deschis rana era descoperita si se vedea inca sangele inchegat deasupra inimii. Adanc emotionat, ca niciodata in viata mea, dinaintea de vremi cernitului iconostas al bisericutei, i-am multumit pentru jertfa sangelui sau varsat pe altarul libertatii. Acum odihneste in cimitirul de sub cetatea lui Mihaiu: un modest monument vegheaza la capataiu (…)”.
Istoricul Tudor Rosu sustine ca Ion Arion nu a fost singura victima a evenimentelor din 1 decembrie 1918, insa doar despre el a relatat presa vremii si a starnit atentia personalitatilor politice de atunci. Potrivit lui Rosu, chiar si in trenul in care a fost ucis Ion Arion a mai fost un ranit care a murit ulterior, insa despre care nu sunt foarte multe relatari istorice.
Cazul uciderii lui Ion Arion este inca un mister, iar ultima decizia a fost data in 1921, de Curtea de Apel Cluj, care stabilea ca nu a fost gasit niciun vinovat in acest caz deoarece probele si declaratiile martorilor nu ar fi concludente.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
