”Un punct de întâlnire între credincioșii români care îi trec pragul, un loc în care se simte ecumenismul și dragostea față de toți frații noștri români”. Cu aceste cuvinte descrie biserica din Roma ”San Salvatore alle Coppelle” rectorul Misiunii Greco-Catolice din Cetatea Eternă, episcopul Cristian Crișan, într-un interviu acordat Vatican News – Radio Vatican cu ocazia găzduirii în acest lăcaș de cult duminică, 16 mai 2021, a manifestărilor inițiativei ”Iter Europaeum”.
Proiectul cultural ”Iter Europaeum” a fost lansat de delegația Uniunii Europene în colaborare cu ambasadele statelor membre acreditate pe lângă Sfântul Scaun pentru a marca 50 de ani de relații diplomatice dintre Sfântul Scaun și instituțiile Bătrânului Continent. Manifestările cuprind rând pe rând bisericile din Roma care au o semnificație simbolică specială pentru țările Uniunii Europene. Începută pe 9 mai, Ziua Europei, cu o Sfântă Liturghie în catedrala Romei, inițiativa se va încheia pe 27 iunie, după ce va fi trecut prin bisericile din Roma de care țările UE sunt legate prin rădăcinile propriei istorii.
Prima etapă a cuprins bazilica ”Santi Quattro Coronati”, aleasă de Lituania, bazilica Sfântul Clement, aleasă de R. Cehă, și bazilica ”Santo Stefano Rotondo al Celio”, aleasă de Ungaria. A doua etapă are loc duminică, 16 mai a.c., și revine bisericilor alese de Franța, Portugalia și România. Lista completă a manifestărilor și bisericilor cuprinse sub genericul ”Iter Europaeum” poate fi consultată la site-ul oficial https://www.itereuropaeum.eu.
Vă oferim aici, în transcrierea noastră de lucru, interviul acordat de episcopul Cristian Crișan cu ocazia ”etapei românești” din Roma a inițiativei ”Iter Europaeum”:
Ce însemnătate are inițiativa ”Iter Europaeum” în contextul actual al Uniunii Europene?
Inițiativa ”Iter Europaeum” are la bază legăturile diplomatice și relațiile oficiale dintre Sfântul Scaun și țările care alcătuiesc Uniunea Europeană, legături și relații care durează de cincizeci de ani. Este o relație strânsă pe care Sfântul Scaun o avea cu statele Uniunii Europene, unele dintre acestea fiind relații chiar seculare sau milenare. Această inițiativă presupune o vizită pe care ambasadorii țărilor europene pe lângă Sfântul Scaun o fac într-una dintre bisericile reprezentative pentru fiecare stat în parte. Biserica Preasfântului Mântuitor, cu numele său italian ”San Salvatore alle Coppelle”, este reprezentativă pentru România prin vechimea ei milenară. Chiar dacă oficial este atestată de o lespede de la 1195, care documentează că această biserică ar fi fost consacrată în acel an de către papa Celestin al III-lea, mulți istorici susțin că această biserică exista deja la momentul respectiv, fiind doar reconsacrată. A fost aleasă această biserică, ni s-a propus să reprezinte România de către Ambasada pe lângă Sfântul Scaun și va fi vizitată de către ambasadorii țărilor care fac parte din Uniunea Europeană în acest spirit de îmbogățire, de dialectică, de cunoaștere reciprocă. Am putea spune în mod simbolic că edificarea acestei biserici, după documentarea istorică a acesteia, este, într-un fel, un semn și un simbol al modului în care însuși poporul român s-a format, s-a încreștinat, a primit credința creștină și a manifestat comuniunea sa cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei. Totodată, în contextul actual în care se află Uniunea Europeană, cu anul de pandemie în care încă ne aflăm, această inițiativă este și un semn de unitate între statele componente ale Europei, este un itinerar de cunoaștere a popoarelor care locuiesc în aceste țări și un punct de întâlnire cu tot acest conținut de cultură, spiritualitate și trăire care le caracterizează pe fiecare, precum și cu modul în care creștinismul s-a înculturalizat în toate aceste contexte geografice.
Ce legătură există între biserica Preasfântului Mântuitor din centrul istoric al Romei și comunitatea română din Cetatea Eternă? De ce comunitatea română greco-catolică celebrează Sfintele Liturghii în această biserică și nu în altele?
Este o legătură de suflet, dar și canonică a Bisericii greco-catolice române cu această biserică importantă și istorică a Cetății Eterne. Biserica ”San Salvatore alle Coppelle” a fost donată în 1914 de Sfântul Papă Pius al X-lea Bisericii greco-catolice române, episcopatului greco-catolic român ca semn de apreciere pentru această biserică și, totodată, pentru că exista deja la Roma o importantă comunitate de greco-catolici români. Faptul de a fi greco-catolic are în însăși fizionomia acestei identități ecleziale deschiderea, cu bunăvoință, față de frații din Biserica ortodoxă, iar acest element ecumenic a fost mereu, încă de la Sfânta Unire din 1700, sufletul Bisericii noastre greco-catolice. De aceea, încă din momentul donării de către Sfântul Papă Pius al X-lea și până astăzi, această biserică este un punct de întâlnire între credincioșii români care îi trec pragul, un loc în care ecumenismul și dragostea față de toți frații noștri români este dovedită nu doar în mod instituțional, ci mai ales prin vechimea acestui templu sacru, care mărturisește iubirea frățească ce trebuie să caracterizeze relațiile dintre Bisericile noastre.
Ce găsește românesc în această biserică vizitatorul care îi trece pragul?
Aflată la doi pași de Panteon, de Piazza Navona, nu departe de Fontana di Trevi, această biserică surprinde prin faptul că, trecându-i-se pragul, găsim în mod autentic sufletul românesc. Putem spune că cel care intră în această biserică respiră un aer de România, este acel ceva care îți spune că te găsești printre români. De la icoanele și ștergarele tipice tradiției noastre românești, până de la iconostasul care ne întâmpină deja din pragul bisericii, toate se împletesc într-o simfonie de stiluri, cu picturile baroce, cu frescele care înfrumusețează pereții acestei biserici și lespedea papei Celestin al III-lea. Este o biserică în stil romanic, modificată în decursul timpului, care a mai păstrat din elementele romanice și turnul clopotniței. Este o biserică reprezentativă pentru români fiindcă îngemănează, pune împreună, pe de o parte, linia culturală a Cetății Eterne, în care stilurile și epocile se întâlnesc într-o armonie unică în lume și care își găsește locul doar în acest spațiu etern și în care, iată, și sufletul românesc un loc privilegiat.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj pentru responsabilii Uniunii Europene care ar fi acesta?
Uniunea Europeană este o familie și Biserica nu încetează a o repeta. Nu trăim singuri, trăim în apropiere, în comuniune cu ceilalți. Țările care constituie Uniunea Europeană sunt țări apropiate din punct de vedere cultural, din punctul de vedere al modului de a-și exprima credința, propria simțire și este important ca, inclusiv prin această inițiativă de comunicare, de apropiere, țările să găsească soluții, să se cunoască mai bine, să înțeleagă fiecare sensibilitățile celuilalt, potențialul celuilalt, valoarea inestimabilă a celuilalt, să aibă curajul, fiecare țară, să aibă curajul lui Schuman, Adenauer, De Gasperi, curajul de a merge împreună. Este îndemnul pe care Sfântul Părinte Papa Francisc nu a încetat să ni-l repete în 2019, când a vizitat țara noastră, când a vizitat România. Aș putea să citez din cuvintele rostite pe 2 iunie pe Câmpia Libertății de la Blaj, după rugăciunea ”Regina Coeli”: ”Aici, la Blaj, pământ de martiriu, de libertate și milostivire, vă aduc omagiul meu vouă, fii ai Bisericii greco-catolice care de trei secole dați mărturie cu ardoare apostolică despre credința voastră”. Biserica noastră, sintetizând în ființa ei comuniunea de credință cu Urmașul lui Petru și spiritul autentic oriental este un simbol al modului în care se poate păși împreună și din această împreună-lucrare se nasc valori noi, se nasc idei noi, Școala Ardeleană fiind un exemplu grăitor. Îndemnul meu pentru responsabilii Uniunii Europene, pentru ambasadorii acestor state care vor trece pragul bisericii noastre este de a continua să dezvolte acest vis pe care l-au avut întemeietorii Uniunii Europene, pe calea dragostei și a înțelegerii, și de a trăi în mod autentic acea frățietate de care vorbește Sfântul Părinte în enciclica sa ”Fratelli tutti”. Aș mai adăuga ceea ce spunea cardinalul secretar de stat Pietro Parolin la o conferință pe care a ținut-o în luna februarie despre specificul pe care Biserica îl aduce în dialogul internațional: cooperarea sinceră pe care Biserica o aduce, acest plus de valoare, atât de prețios și atât de important în dialogul dintre diferite țări și popoare. Această cooperare sinceră dintre diferite țări să caracterizeze ambasadorilor și a țărilor din Uniunea Europeană de a merge împreună pe calea înțelegerii, pe calea dragostei.