La ora 7,50 pornim din Baia Mare spre Cuciulat & Galgau Almasului (judetul Salaj) via Catalina, oprind pe pod pentru a surprinde baia soarelui incadrat de norii inflacarati in undele molcome ale Lapusului. Mai apoi am facut o statie inainte de Sacalaseni, atunci cand astrul zilei isi scosese la iveala hemidiscul incandescent deasupra digului, palcului de salcii si holdelor de porumb abia culese.
De-aceasta data tura-mi fusese inspirata de invitatia amicilor de la Speo Clubul Montana Baia Mare care-si aniversau al treizecilea an de activitate vernisand o expozitie foto, harti si schite in foaierul Casei Tineretului. Alec Portase, jurnalistul turist-speo amator de la Graiul Maramuresului, a lansat o carte de reportaje (Codice pentru mileniul urmator), o proiectie de imagini de pe CD completand sirul evenimentelor debutului de week end, sambata si duminica urmand ca sarbatorirea sa continue la Pestera Lii din Cuciulat, descoperita de membrii acestui pasionat club, cu vizitarea galeriilor, exercitii/tehnici de catarare alpina, prospectari speologice si excursii desfasurate in framantatul relief de pe malul goegrafic drept al Somesului, momentul triumfal fiind reprezentat de focul de tabara.
Reperul dat de geologul Mitica Istvan, presedintele Clubului Montana – crasma de dupa podul de pe valea Seaca a Cuciulatului – se adeveri a fi inconfundabil.
Parcam in fata ei dupa 1 ora si 10 minute de la plecare, concomitent cu un grup de tineri speologi baimareni care ne-au condus in circa 15 minute, in amontele vaii Seci, cu ape imputinate, apoi pe poteca furisata pe malul stang al acesteia pana la tabara de corturi.
In mod obisnuit, atunci cand debitul vaii e mai mare, accesul la pestera se face printr-o curte, in spatele casei aflandu-se versantul calcarelor eocene si Pestera din Curtea lui Brandusan Gavril, diferita de Pestera lui Brandusan aflata destul de aproape.
Ruland spre Jibou dinspre Rastoci pe soseaua bunicica, fosta cariera Rastoci, cu calcarele eocene bej-ruginii, apoi stravechile maluri ale Somesului decupate-n aceeasi roca, ar putea sugera unui initiat ca in zona se afla formatiuni carstice dar nimic nu te-ar face sa visezi la pitorescul culoaralului vaii Seci din Cuciulat. Spre confluenta cu Somesul – un larg canion flancat de versantii calcarosi partial acaparati de arbusti si foioase, acum in infinite tonuri pastelate, mai apoi ingustat si aparent obturat de peretele sur-intunecat al stancariei sub care se afla portalul geaman inegal, iar la dreapta acestuia saritoarea efemerei cascade limitata de un alt bloc stancos. Mai departe canionul se ingusteaza si mai mult catre amonte, devenind mult mai tentant dar si mai greu accesibil, continuand spre obarsia sa, aflata pe raza satului Ciula, cu o pasune discontinua pe versantul geografic stang si o tanara padure de fag si carpen pe cel drept (din pacate intens hacuita de localnici, dovada multimea cioatelor proaspete).
Cativa speologi innoptasera prin masini, aproape de pod, iar majoritatea in igluuri instalate aproape de gura pesterii, pe solul bolovanos, unii temerari facusera bivuac in sac de dormit si pe izolir, protejati doar de bolta portalului din care odinioara se desprinsese un imens bolovan ramas etern martor.
Portalul pesterii, ca si stancariile din jur, au fost peste ani pitonate pentru a deveni poligon-scoala amatorilor speo-alpinisti.
Ne-am salutat cu speologii adunati la matinal taifas si aburinde cafele apoi, condusi de Dumitru Istvan si Traian Minghiras, am avansat prin nara din dreapta (stanga e inaccesibila) circa 60 m prin galeria inferioara uscata, pe alocuri accidentata si noroioasa, admirand depunerile parietale de calcite, mai apoi cel dintai demi-sifon (pe galeria de la etaj urmeaza alte cateva traversabile doar de catre specialisti dotati cu echipament adecvat).
Mitica Istvan ne informa ca apa intilnita nu reprezinta un curs subteran activ, ci scurgeri/infiltratii de la suprafata.
Pestera Lii a fost cartata pe 1317 m galerii etajate. Galeria inferioara avanseaza aproximativ 80 m, ajungand la un horn ingust prin care se accede in galeria superioara.
Nu departe, la Letca, a fost explorata si cartata pe o lungime a galeriilor de 3497 m pestera Moara lui Pocol, cea mai mare formatiune carstica din Podisul Somesan, si aceasta cu succesive sifoane care pun probleme exploratorilor.
Spre vest-nord-vest, deasupra localitatii Napradea, in Piatra Cozlei se deschide Avenul Gura Cerului, o serie de pesteri, grote si scurte chei-defilee deschizandu-se pe valea Purcaretu, de la Valisoara spre Letca…
Am iesit la lumina chioara a zilei pornind in amontele canionului valea Ciulii pina la prima saritoare, insurmontabila fara cizme din cauza ochiului de apa de la baza, am luat-o apoi pe versantul din stanga ajungand deasupra canionului impresionant, continuand pe o poteca din stanga, cu trepte daltuite-n calcare de un urias din poveste, poposind repede pe un platou impadurit cu foioase tinere taiate de culoarul unei linii electrice de inalta tensiune.
De aici, admirind brandusele de toamna ivite din grosul strat de frunzis ruginiu, am coborat la stanga spre valea Seaca presarata cu praguri si marmite, majoritatea uscate din pricina prelungitei secete, unele cu ochiuri de apa, conducand deasupra portalului Pesterii Lii, la ocazionala cascada (probabil la topirea zapezii ori dupa abundente averse torentiale).
De aici am urcat malul drept al vaii Seci coborand spre urmatorul parau ce-si descarca apele la aproximativ 50 m de la gura pesterii.
La ora 10,45 ne-am luat ramas bun de la grupul de speologi pornind spre Galgau Almasului, imortalizand doua oglindiri in putinele ape ale vaii Seci, aproape de izbucul captat pentru apa potabila si mai apoi in dreptul unui mic baraj.
O ceata de copii din Dej, poate viitori speologi, bateau mingea intr-o livada apropiata.
Abia ajunsi la masina, incepu sa picure, iar indreptandu-ne spre Babeni-Ciocmani-Surduc ploua de-a binelea. Am oprit doar pentru a imortaliza impresionanta cariera de calcar si marmura Cuciulat, acolo unde utilaje moderne adecvate decupeaza roca in paralelipipedice blocuri alb-bej.
Cerul deveni subit sumbru, dezolant, dar nu suficient pentru a ne pune pe fuga. Intuitia functiona corect. La 11,20 opream la o terasa-estrada acoperita de dupa cabana de la Gradina Zmeilor, unde parcasera doua autocare cu elevi clujeni de 12-18 ani.
Am pornit imediat spre baza peretilor gresosi, intens erodati, suind printr-un valcel sinuos spre liziera gorunetului de pe platou.
De acum puteam admira turnurile, donjoanele, citadelele, degetele, grupurile gigantic-statuare, piesele de sah, babele galcevitoare, transfiguratii zmei paralelei din Gradina Zmeilor…parcurgand poteca dinspre est spre vest.
Am coborat pe valcelul argilos-crevasat apoi in avalul micului paraias ce colecteaza abundentele izvoare de pe platoul situat deasupra.
La vreo 20-25 m am intrat in galeria fostei mine de carbuni, am remarcat debutul rectangular al unei alte galerii si intr-o ora inchideam circuitul.
Taman cand se porni o alta ploita.
Emotia, surpriza, bucuria deosebita apartinusera mai ales tatalui meu, Papa, care vizita aceasta minune a naturii in premiera.
Pentru mine fascinatia era, in schimb, generata de pastelul deosebit, de la visiniu-violaceul murilor, la rubiniul frunzelor de plop tremurator, auriul-ruginiu sau ros-maroniul frunzelor de fag si carpen, pamatufurile bej-smotocite ale ciulinilor, stratificarile gresoase, conglomeratele aluvionare cristaline…
Din pacate, intreaga valea Almasului era calatorita de vagi ceturi, iar soarele refuza sa dezmierde, ca in august, minunatele coline ale labartatului Galgau-Almas.
La ora 12,20 am pornit spre biserica din Galgau Almasului, cu turla sageata de argint, continuand la dreapta spre confluenta vaii Tireacului (cu obarsia dinspre nord) cu valea Ursoaia ( cu obarsia la est) pe un drum comunal, mai apoi auto-forestier, pana la o apropiata rampa de incarcare, iar vizavi o stana.
De mult visasem sa vizitez abruptul din aceasta confluenta, nestiind ca in amontele vaii Ursoaia se afla rapa luto-gresoasa numita Biserica Dracului si mai ales nebanuind ca marea surpriza o vom descoperi suind in amontele vaii Tireacului.
Am oprit in dreptul stanei, luand-o circumspecti in amontele malului stang al vaii Tireacului, cu privirile atrase de alunecarile intense ale argilelor de suprafata (de la est la vest) peste inferioarele gresii fine alternand cu altele grosiere.
Pe alocuri, alunecarile completate de spalari dau la iveala rape spectaculoase din gresii bej-galbui fine in care s-au concentrat, ca niste uriase ghiulele rotunde si intunecate, gresii grosiere cuartoase.
Uneori aceste formatiuni bizar aranjate au ajuns, prin spalare, la suprafata, unele aplatizat-elipsoidale amintind de trovantii Carpatilor Meridionali din zona Costesti, diferind de aceia prin faptul ca pe sectiune nu au aspectul de foietaj ori ceapa.
De departe cea mai impresionanta formatiune gresoasa ar putea fi denumita Testoasa zburatoare: o gresie sur-intunecata plasata in pozitie orizontala pe un soclu-con ascutit de gresii fine, bej-lutoase, un sculptural ansamblu zamislit de zei parca in ciuda unor celebri Constantin Brancusi ori Henry Moore.
Aproape la fel de impresionante sunt niste miniaturale canioane labirintice sapate de torentii maniosi din flancul stang al vaii Tireacului.
Multimea tufelor de porumbele si paducei incarcate de rod maresc spectacolul pictural de ansamblu.
La confluenta cu valea Ursoaia am trecut pe malul stang suind spre o rampa conica, punctata de alte formatiuni gresos-dure si intunecate, mirabil infipte in gresiile fine, lutos-bej.
De-aceasta data ciudateniile semanau a turnuri de sah sau cu Babele Bucegilor, aici inaltimea lor varind de la 0,60, la 0,80m pina la 1,5 m, fiind dispuse orizontal pe succesive straturi si separate vertical de vaiuge seci, trimitand, intr-un fel, la Rapa cu Papusi din Mariselu (judetul Bistrita-Nasaud), dar fiind de departe mult mai impresionante.
Am continuat spre amontele vaii Ursoaia in cautarea Bisericii Dracului semnalata de localnici, pana acolo nesaturandu-ne sa descoperim alte si alte ciuperci si turnuri de sah printre arbustii densi, mule aflate pe langa potecile pastorale traditionale, separate de valcele clisos umede.
Vizavi , spre sud, se ivi spectaculoasa vale Buhai, un abrupt canion ramificat in forma de Y la circa 15-20 m de confluenta cu malul stang al Ursoaiei.
Dupa atata dumnezeiasca fantezie geo-morfologica intalnita la Pestera Lii, Gradina Zmeilor si pe valea Tireacului, rapa Biserica Dracului nu ni s-a parut a fi o formatiune deosebita in ansamblul colinar extrem de framantat al unui modest petec din Podisul Transilvan.
Am coborat pe drumul de carute depasind stana si confluenta cu valea Tireacului suind printr-o holda de porumb abia culeasa, debordand de bostani neadunati .
La ora 14,30 am continuat spre centrul satului si de aici in avalul vaii Almasului pe mal drept, la a doua ulita, dupa biserica pocaitilor, cotind drepta pentru a ajunge repede la o alta minune a naturii atat de generoasa cu Galgau Almasului: Pe Pietre.
Ne-am plimbat fara graba, profitand de radicala schimbare a culorilor din august pana acum, descoperind o galerie uscata si afunda de circa 35 m, inalta de un stat de om si larga de vreo 1,8 m, sapata miniereste cu tarnacopul si spitul, pe alocuri cu tavanul afumat de lampile de carbid, devenita loc de chef pentru unii teribilisti.
Nu am aflat deocamdata care fusese scopul realizarii acestei galerii. Posibil sa se fi cautat carbune ca la Gradina Zmeilor.
La ora 15,15, dupa imortalizarea peretilor si formatiunilor gresoase ciudate de la Pe Pietre, zoo sau antropomorfe, in functie de fantezia si imaginatia privitorului, subtil puse-n valoare prin contrast cu pastelul braului de stuf sau al tufelor de alun, am pornit spre casa via Jibou-Ulmeni-Ardusat, fugarind parca din urma aversa ce spalase culmile MuntilorTicaului, defileul Somesului si asfaltul soselei.
Tinand cont de extraordinara varietate geo-morfologico-peisagistica si de faptul ca vaile Tireacului, Ursoaia si Buhai, ca si locatia Pe Pietre din Galgau Almasului, sunt situate in pasuni comunale, nu terenuri agricole cultivabile, mi se pare de real interes si legal posibila declararea acestora ca arii naturale protejate de interes turistic, precum altele din apropiere (ex. gresiile Piatra Dracului din Hida, Mosul si Baba din Poienita, Gradina Zmeilor ori gresiile si Calluna vulgaris de la Stanu Clitului).
Foto: In Pestera Lii-Cuciulat
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
