Traseu turistic in cea mai mare parte (excesiv si derutant) marcat cu banda, cruce, punct si triunghi galben
Obiective propuse: Cetatea, Magura si Pestera si grotele Ciceului
Cale de acces: Baia Mare-Dej-Ciceu Mihaiesti-Lelesti-Poiana de Sub Dealul Secaturilor; circa 115 km (din care 105 km pe sosea nationala)
De asigurat apa de baut-izvoarele sunt putine si colmatate
Riscuri de evitat: expunerile pe abrupturile stancoase la Dealul Ciceul Spanzului-Cetatea Ciceu, respectiv pe culmea Magura si la grotele /pestera Ciceului, in plus, aflandu-va intr-o zona stancoasa insorita, atentie la vipere!
Vezi galeria foto (click aici…)
Duminica dimineata la ora 6 pornim din Baia Mare, via Dej, catre Ciceu Mihaiesti.
Cer partial acoperit, maxim 5-6 grade C peste noapte, limbi si mari de neguri admirate de pe Dealul Mesteacan, in lungul vaii sinuoase a Somesului, imediat rasaritul soarelui apoi, o feerie paradisiaca de nebuloase baleiate de soare, putin inainte de-a ajunge-n Glod.
Mii de flori confera acum o nota unitara primaverii, de la lanurile galben-portocalii de ranunculusi din fanatele umede, la intinsa holda roz-ciclamen de floarea cucului (Lydius flos cuculi), liliachiile flori de tataneasa (Symphytum officinalis) din porumbistile inca necultivate si mai ales tufele frecvente de liliac din fata caselor, in variate tonuri, mai rar cele albe.
Oprim adesea pentru a imortaliza aceste expresii de sezon, ultima oara in Ciceu Mihaiesti, acolo unde un vechi zid de piatra scorojit,ca de medievala citadela, pare a sustine cu greu imensul buchet liliachiu, dulceag-suav parfumat.
Parcurgem in urcus domol, dar continuu, drumul pietruit (binisor intretinut) din Ciceu Mihaiesti, via Lelesti.
Remarcam bine amplasatele sageti indicatoare spre poiana de la poalele sud-estice ale varfului Secaturile (dreapta) si Ciceu Corabia (descendent, spre stanga), numeroasele case pitoresti, cu prispe inguste sutinute pe stalpi de stejar, adesea umbrite de ghirlandele vitei de vie, fanatele cu livezi, mai apoi codrul tanar dominat de goruni.
In dreapta-sus se iveste semeata stanca de pe dealul Ciceul Spanzului (678 m altitudine) in dosul (nord-est) careia se afla ruinele Cetatii Ciceului iar la stanga ei (vest-nord-vest) Magura Ciceului (abruptul vulcanoclastic).
O sa (prin care vom cobori spre pranz pentru a cauta grotele si Pestera Ciceului) separa spre nord-vestica Magura Ciceului (758 m alitudine) de varful Secaturile (800 m altitudine), cu versantul sudic acoperit de gorunet compact lasand vederii doar un foarte mic abrupt stancos bej-albicios.
Culmea impadurita care incepe cu varful Secaturile, continuand spre Magura si terminandu-se cu Ciceu Spanzului este orientata de la nord-vest spre sud-est (conform asist univ. Tudor Tamas), are lungimea de circa 5 km, fiind aproape liniara si cu latimea variind de la 100 la 500 m, cu altitudinea maxima in dealul Magura (784 m).
La ultimele gospodarii din Lelesti, o poarta monumentala cioplita-n masive roci vulcanice, cu doua uriase sfere deasupra stalpilor paralelipipedici, ne atrage atentia. Marcajul turistic-punct galben– acompaniaza drumul din Lelesti spre Ciceu Corabia–Cetatea Ciceului.
La o ramificare, acolo unde spre dreapta drumul pietruit continua cu un vechi drum de carute, acum inierbat si vag conturat, marcajul punct galben urmeaza aceasta varianta directa spre Poiana de sub Cetate de acolo la Cetatea Ciceului.
Drumul pietruit coboara usor la stanga apoi face o volta ascendenta la dreapta traversand gorunetul matur si spectaculos (zona umeda si cu sleauri afunde pe alocuri) pentru a se curma in coltul sud-vestic al poienii de sub dealul Secaturile (umeda, traversata de un modest parau afluind in valea Lelesti si cu o cruce mare de lemn plus o scena pentru serbari folclorice in zona nord-estica) din care spre est porneste marcajul turistic banda galbena iar spre sud-est marcajul turistic triunghi galben, ambele ajungand repede in ce-a de a doua poiana (cu doua cruci de lemn) de sub Magura Ciceului si la vest de dealul Ciceul Spanzului (respectiv Cetatea Ciceului).
Este abia ora 8 cand ne luam rucsacii si betele de trekking, pornim spre dealul Ciceul Spanzului si ruinele cetatii.
Optam pentru varianta sud-estica marcata rar si necorespunzator (in zona marcajele, desi excesive dar si neglijente, nu sunt vizibile din ambele directii de deplasare, apoi intre poteca marcata triunghi galben si cea din stanga, situata putin mai sus, la 30-50 m, marcata cu banda galbena, distanta e atat de mica si finalul identic, incat nimic nu justifica acest suplimentar marcaj… dezorientativ.
La un moment dat, parcurgand dinspre sud-est spre nord-vest poteca marcata cu banda galbena -pe traseul careia descoperim intre grohote doua izvoare cu apa, din nefericire partial colmatate cu frunzis si mal, constatam ca apare si un alt marcaj, cruce galbena, acesta disparand la un moment dat spre nord-nord-vest, in dreptul unei limbi de grohote drapate cu muschi; aici o sageata si o cruce galbena, neamplasata pe fond alb, indica stanga -atentie, daca de la acea sageata suiti in dreapta-nord-vest-dupa un parcurs mai anevoios pe un valcel abrupt cu vaga si sinuoasa poteca printre grohote, lunga de circa 80-100 m, ajungeti la prima arcada a pesterii, a doua e la cativa metri inspre vest iar o a treia, care comunica cu primele, la alti circa 8 m nord-vest, o alta grota se afla si mai sus, inspre nord-vest, separata de primele prin cateva valcele si limbi grohotoase, insa ceea ce stanjeneste aici deplasarea sunt frecventele, si agasantele, tufe intepatoare de macesi).
In padure, intre cele doua poieni, se fac remarcate grohotele si bolovanii intunecati de sorginte vulcano-clastica, un fel de piroclastite cu structuri gaunoase (ce amintesc prin aspectul lor gaunos-spongios pe sectiune de travertinuri, acelea fiind insa sedimentare) datorate gazelor fierbinti inglobate in lave si racirii rapide a acestora imediat dupa eruptie.
In peretii Magurii, dar si ai stancariei dealului Ciceul Spanzului, privind roca cu atentie, mai ales in zonele unde foarte recent au avut loc clivaje pe fisuri, urmate de prabusiri masive, constatam ca acestea au mai degraba un aspect de tuff intercalat cu aglomerate sticloase sau cuartoase, culoarea in spartura proaspata fiind bej-ocru, ceea ce probabil i-a facut pe unii sa considere ca ar fi vorba de gresii nisipoase.
In curand ajungem in Poiana de sub Cetate (cotata GPS de Ionica P. la 620 m altitudine), cu pruni rari si un drum de carute orientat la sud-vest-sud-sud-est pe sub bulzul stancos pe care fusese edificata cetatea .
Aici marcajele banda si triunghi galben sunt plasate pe bolovani, la nici 3 m unul de altul dar nu se vede niciunde punctul si crucea galbena.
Banda galbena o gasim in schimb, absolut aleatoriu, la poalele sud-estice ale Ciceului Spanzului, acompaniind drumul de carute.
Fiindca stim dinainte zona, urcam pe o poteca (in lipsa marcajelor) spre dealul Ciceul Spanzului (inseuarea nord-estica).
La stanga seii apar vulcanoclastitele gaunoase, fotogenice, intr-o zona cu ciudate inscrisuri ilizibile parca, iar in dreapta, obeliscul medieval cu cap de bour, blasfemiat prin accentuarea cu alb a conturului.
O scara de lemn inlesneste accesul acrobatic pe varful Ciceul Spanzului, deosebit de riscant pentru neinstruiti.
De aici, daca privim spre sud-vest, avem o splendida panorama catre Ciceu Corabia si mult mai departe, catre vest, spre dealul Vimei (culmea impadurita).
O poteca se insinueaza descendent la stanga varfului stancos, lasand vederii o firida zidita la baza vechii cetati apoi un zid inalt de circa 10-12 m, realizat din rocile vulcanice aflata in zona si fixate cu mortar.
Ocolim zidul-donjon spre sud-est-sud, surmontam apoi doua praguri stancoase, accedem pe platforma spectaculoasa, cu portal si urme de incaperi cioplite de mesterii medievali in roca dura a Cetatii Ciceului.
Stanca impresionanta, cu o suita de uriase alveole spre sud-sud-vest-vest, ofera amatorilor de alpinism interesante trasee de escalada si o suita de surplombe.
Acestea pot induce in eroare, dand impresia ca ar fi niste portaluri de pesteri.
La sud-est de cetate apare o custura stancoasa discontinua, bine conturata, inalta de cel mult 5-8 m, pe alocuri pitonata pentru training-ul amatorilor de catarari.
Fiindca dintr-un articol, voit senzationalist, publicat de o jurnalista in Mesagerul de Bistrita, dar si din alte informatii postate pe net, reiesea (eronat) ca Pestera Ciceului se afla in abruptul stancos sud-vestic al magurii Ciceul Spanzului (informatii pertinente privind Pestera Ciceului se afla in revista Muntii Carpati nr. 23/2000 si in nr. 80 al revistei electronice Invitatie in Carpati), parcurgem in ocol complet, de la est spre vest si la nord stancaria cetatii, cautand in baza acesteia posibilele cavitatii care… lipsesc cu desavarsire.
Tatonam insa spre sud-est, Ionica observa in custura vulcanica frumoasa arcada cu fereastra ce pare antropica, ca o parte din medievala cetate. De fapt, crearea acestei naturale si fotogenice formatiuni, realizandu-se prin desprinderea si prabusirea rocilor dezagregate.
De aici ni se ofera o alta suita de perspective catre valea Somesului dar si spre Magura Ciceului.
Perseverenti, plini de sperante desarte si nestiind deocamdata ca aceasta deplasarea crunta prin hatatul spinos nu ne va conduce la aflarea intrarilor pesterii, continuam pana la inchiderea cercului in saua din stanga obeliscului cu cap de bour apoi, neimpacat cu ratarea unui important obiectiv, il sunam pe Mitica Istvan.
Acesta apeleaza la speologul Tudor Tamas, asist. univ. la UBB Cluj Napoca, si in nici 10 minute aflam ca pesterile Ciceului se afla de fapt in cu totul alta parte, mai concret in abruptul sud-vestic al Magurii, adica la circa 300 m stanga si mai sus.
In aceasta sa dam peste marcajul turistic banda galbena pe care urmandu-l la stanga si in urcus sustinut timp de circa 20 minute, accedem pe culmea impadurita cu gorunet a Magurii (cotata GPS de Ionica la 737 m).
Adesea deviem spre zona de abrupt stancos cu minunate locuri de belvedere, din care una extraordinara, plonjanta, spre Magura Ciceul Spanzului cu Cetatea Ciceului.
Marcajul banda galbena dispare la un moment dat dar, bazandu-ne pe perspectiva avuta dimineata, de jos in sus, si experienta noastra turistica, continuam pe culme spre saua vest-nord-vestica, si-n final catre varful Secaturile.
Pe Culmea Magurii ne impresioneaza grohotele gaunos-spongioase acoperite cu muschi dar si o succesiune de gropi-palnii cu aspect de ponoare afunde de 3-4 m si largi de 5-8 m a caror geneza n-o putem sti, cu siguranta insa apa adunata aici drenandu-se-n labirintica Pestera Ciceului.
Din sa suim spre nord-vest, dam intr-o pajiste splendida si vasta acaparata de recent infloritele, sute de laptele cainelui (Euforbia sp.) galben-portocalii dar mai ales mii de orhidee catifelat violete, punctate, numite poroinic (Dactylorhiza maculata).
Liziera vest-nord-vestica a Magurii e formata din mesteceni tineri.
Dincolo de ei domina padurea de goruni.
Pe varful Secaturile paste o turma mare de mioare dar cei patru caini ciobanesti nu se incumetara sa se apropie, hamaindu-ne preventiv, de departe.
Daca de la Cetatea Ciceului am putut admira Tiblesul, acum doar cu doua fuioare de nea sub varful Arcer si Tibles, la dreapta lui Muntii Rodnei, inca albi de zapada, si apoi varful Heniu (cu releu) din Muntii Bargaului.
De aici vedem, daca privim inspre nord, Culmea Breze, cu varful Breze marcat cu releu, la stanga lui varful Alunis (pe care am fost in urma cu vreo 2 luni, coborand in final la Manastirea Rohiita) si spre vest, magurile impadurite ale Vimei si apoi, pana hat departe, desfasurarea profund framantatului Podis Somesan.
Dupa binevenitul popas, si plaja scurta, pornim spre sud-est.
Imediat ce reajungem in saua dintre Secaturile–Magura incepem coborasul prin padure, dam in curand de grohote, apoi de o poteca pastorala vaga pe care o urmam putin.
La un moment dat decidem sa deviem la stanga (nord-est) pentru a accede la baza abrupturilor stancoase ale Magurei si la grote.
Aurica, ramas mult in urma, ne abandoneaza.
La un moment dat se intalneste cu o trupa de alpinisti dejeni veniti la escalada, din care, un tanar pe care-l intalnisem cu Iancsi Moldovan in Tibles, in urma cu doi ani, il conduce spre Pestera Ciceului.
Pentru Ionica si mine incepe de-acum calvarul strecurarii prin hatasul impanzit de macesi, corni, paducei si porumbele intepacioase.
Traversam cateva valcele, suim accidentate limbi de grohote (amintind, in micro, de haosul geologic din Valea Rea–Retezat).
Ajungem la baza peretilor (tuff-uri de Dej si aglomerate vulcanoclastice sticlos-cuartoase) dam de primele prabusiri care au generat micile abriuri apoi de o grota.
Urmeaza un scurt traverseu pe o brana ingusta si apoi o coborare pe tancurile rugoase, cu excelente prize.
De acum, continuam vreo 35-50 m pe directia nord-est, initial pe un valcel accidentat si apoi pe o brana, ajungem la portalul grotei mari, la stanga ei, separata de o custura si nelipsitul hatas obraznic, o alta.
Sub aceasta, pe un valcel, o saritoare de circa 3 m atrage atentia prin multimilenara ei slefuire produsa de torentele care i-au dat aspectul unei conducte cu diametrul de 1,8-2 m, sectionata longitudinal si pusa pe verticala.
Traversam in urcus pe sub o splendida arcada, ajungem la gura labirinticei Pesteri a Ciceului (cotata GPS de Ionica P. 47-15,350 N, respectiv 23-57,518 E, altitudine 690-710 m).
Impresioneaza aici labirinturile inguste-stramte de sorginte tectonica, bolovanii cu alura de atarnande si amenintatoare copturi.
Intrarea in pestera se face printr-un put accesibil doar celor cu pregatire si echipament adecvat.
Abia a trecut de amiaza iar junele si simpaticul alpinist dejean, ghidul lui Aurica, ajunse si el la gura pesterii.
La o vreme dupa aceea se iveste si colegul nostru.
Dupa dezmatul fotografic si degusatrea splendidelor panorame est-sud-vestice, o luam la vale pe un valcel abrupt-sinuos, apoi pe o limba lata de grohote, dam in poteca marcata cu banda galbena, aproape de sageata si crucea galbena marcate pe trunchiul unui arbore.
De aici, daca am continua spre vest, in 15 minute, lasand in dreapta cele 2 izvoare din grohote, am ajunge in poiana mare (cu o cruce si scena) de sub dealul Secaturile.
Noi o luam insa spre sud-est, pentru a mai poposi o data, si a ne completa portofoliul foto, in poienita de sub Magura, din apropiere de Cetatea Ciceului.
Aici au aparut intre timp picnicarii fochisti si galagiosi, dotati cu topoare si aparatura audio… mai rar turistii decenti, unii cu copii, printre ei si trei tineri nemti decenti.
Dupa pauza de masa, pe la ora 13,30 o luam spre poiana mare… acaparata de cateva autoturisme si apoi un minicar plin de elevi-turisti bistriteni galagiosi, punand prompt de-o miuta, de parca pentru asta ar fi fost necesar sa se deplaseze tocmai pana aici.
Ne imbarcam pornind spre casa, oprim doar pentru a mai surprinde alte perspective inedite ale Dealului Ciceul Spanzului–Magurii–Secaturilor, acum scaldate in soare si pe urma in fata monumentalei porti de piatra din Lelesti.
Ulterior admiram valea Lelesti cu spectaculoasele maluri cu gresii stratificate si marne.
Norii negri, prevestitori de furtuna, coplesesc orizontul nord-estic dar aversa ne surprinde abia pe asfalt, intre Ileanda–Bizusa–Mesteacan.
Practic circuitul nostru turistic lejer per pedes a necesitat 5 ore iar la ora 15,30 suntem deja la Baia Mare, multumiti si cu obiectivele propuse atinse.
In cele ce urmeaza, apelam la cateva date istorice gasite pe net, coroborate cu informatii apartinandu-i speologului Tudor Tamas (Politehnica-Clubul Pesterilor din Cluj Napoca) cat si la articolul (publicat in Muntii Carpati nr.23/2000) lui Stefan Tegher din Gherla, continuat cu cel al speologului-publicist Ica Giurgiu, insotit de schita pesterii, voi incerca sa realizez o succinta prezentare sintetica, istorico-speologica a zonei Magurii Ciceului si a obiectivelor sale deosebite.
Magura Ciceului – prezentare geo-speologica (conform I.Giurgiu si Tudor Tamas)
– nucleul eruptiv de riodacite a penetrat masa de sedimentar, fenomenul constituind, pare-se, un ecou al eruptiilor neogene din Oas–Gutai care s-a resimtit pana aici; neavand forta de eruptie necesara, magma a ramas incatusata in rocile sedimentare
– rocile au fost folosite de localnici nu doar la zidirea Cetatii Ciceului, mai apoi a fundatiilor gospodariilor, ci si la confectionarea rotilor pentru mori.
– izvoarele sunt putine (valea Lelesti (obarsie), in Poiana de sub Cetate si intre grohotele de pe poteca marcata cu banda galbena, capatul ei de V)
– pestera de la Cetatea Ciceului a fost descoperita in 1978, ulterior fiind descoperite alte grote si intrari-conexiuni dendritice-lugimea galeriilor explorate si cartate fiind de 272,6 m
– in pestera exista un curs de apa subteran si un lac precum si o colonie de lilieci
– geologic-petrografic structura a fost studiata de catre Segedi-Szakacs-Marza-Chira etc. in 1991 dar prima mentionare a rocilor din zona si a originii lor vulcanice apartine lui Ricthofen (1860), Hauer si Stache (1864)
– e vorba de o macrostructura cu alternanta de material pyroclastic si tuff vulcanic de la inceputurile erei Badenian (Langhian) cu 60% sticla vulcanica dar si cuart
– patru intrari asigura accesul in pestera Ciceului prin versantul sud-vestic al Magurii
– pestera Ciceului, de tip dentritic, consta in doua sectoare de tipuri morfologice distincte; cel orizontal are lungimea de 52,4 m; intrarile 3 si 4 conduc la doua pasaje scurte cu arce de 2-5 m inaltime si 2-4 m latime; acest sector se pare ca are origine antropica, saparea fiind efectuata pe fisurile din roca; sectorul descendent reprezinta un model tipic de crevasa reancarcata, aproape paralela cu linia ridicaturii de afara si consista in trei canioane orientate est-sud-nord-vest intersectate, avand lungimea de 120 m si circa 1 m latime, ajungand la adancimea de -47,5 m
– pestera 2 a fost formata prin reincarcarea unei imbinari verticale a peretelui din sud-vestic la intersectia cu unul oblic, gaura rezultata fiind ulterior acoperita prin prabusiri in exces
– pestera 3 este un pasaj orizontal larg, format prin imbinarea unor fragmente de roca netezite multimilenar si constituie rezultatul spargerii la intersectarea a trei fisuri subverticale cu un plan incrucisat, ultimul formand acoperisul plan
– pestera 4 este un pasaj mic si ingust, format prin spargerea unor blocuri cazute de pe ridicatura (pestera mormant)
– sunt frecvente podelele si acoperisurile false, instabile
– toate cele patru pesteri sunt tipic gravitationale, formate tectonic si litologic in masivul vulcanoclastic al Magurii ca si prin eroziunea rocilor mama subsecvente
Cetatea Ciceului – istoric
– 1203-1204 la Ciceu a existat o puternica cetate; aceasta a fost stapanita o perioada de catre domnitori moldavi, de la Stefan cel Mare (1489 dupa unii istorici) la Petru Rares si pana la Alexandru Lapusneanu
– domeniile fostei cetati cuprindeau 63 de sate atestate documentar la inceputul sec. XIV (1332-1333)
– anterior pe aceste meleaguri locuisera daco-romanii, marturia constituind-o apropiatul Castru roman din Ilisua
– Cetatea Ciceului ar fi fost donata de Matei Corvin, impreuna cu domeniile aferente (pe la 1467) lui stefan cel Mare
– la 1553 Ciceul a intrat sub dominatie habsurgica, satele din jur fiind donate nobililor refugiati din fata turcilor in Transilvania
– in 1602 pe aici au trecut ostile generalului Basta
– in 1661 zona comunei Uriu a fost devastata de navalirea turco-tatara
– in 1704 trupele baronului austriac Tiege au ajuns in zona
– 1717-pustiirea zonei de catre invazia tatara
– 1830 – epidemie de holera.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
