Am cautat in 24 martie, lipsit de sansa, laleau pestrita cu superbele inflorescente visinii-liliachii punctate ton in ton, in locatia bine stiuta de catre noi (deja de vreo trei ani) din lunca vaii Salajului, la Rodina (comuna Arinis–Maramures).
Fusese atunci, se pare, prea devreme.
Foto: Laleaua pestrita (Frittilaria meleagris) din Fersig – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Vineri, 4 aprilie, primesc un telefon de la o buna cunostinta din Asuaju de Sus.
Ma informeaza ca acolo lalelele pestrite au inceput sa infloreasca.
Aduc grabnic la cunostinta trupei noastre turistice, sugerand insa sa ne largim arealul investigatiilor din lunca vaii Salajului in amonte, spre Arinis, in jurul vestitelor helestee, acum un paradis al pasarilor acvatice si, in continuare, spre helesteele din vecinatatea Cehu Silvaniei, lunca vaii Almasului in zona localitatii Hida (Salaj) fiind putin prea indepartata.
Mitica Istvan afla, insa, ca frumoasele lalele pestrite ar inflori in locatii maramuresene ceva mai apropiate de Baia Mare, de exemplu in padurea Lapusel, nu departe de statia CFR, apoi in padurea de langa Fersig si chiar in Padurea Bavna – arie naturala protejata- cunoscuta si pentru colonia de starci de-acolo.
Pornim spre Satulung si la iesirea spre Somcuta Mare, inaintea fostei ferme zootehnice, azi firma privata de prelucrarea primara a lemnului, o luam la dreapta pe un fost drum (pietruit) amenajat de catre defuncta I.E.L.I.E.P., cea specializata realmente in amenajarea si ameliorarea pajistilor si care realizase dupa 1970, in aceasta zona de fosta terasa somesana lutos-argiloasa, o pajiste model.
Din pacate, azi, palcurile de pipirig substituie pe tot mai mari areale gramineele perene agreate de catre cirezile de taurine, si ele drastic diminuate-n ultimul deceniu si cu o sumbra perspectiva.
Pe alocuri drumul prezinta sleauri argiloase afunde greu ocolibile, alteori baltile, incerte ca adancime, sunt inlantuite.
O ramificatie nepietruita o ia la stanga, conducand spre un tau cu peste cunoscut de pescari. Mai apoi, tot spre stanga, inconjurat de un palc de pini si molizi umbrind o cocheta cabanuta privata, e un alt tau amenajat pe firul unui modest parau iar in apropiere, o mica pepiniera silvica.
Un codru de stejar de ses apare-n dreapta, un altul, ceva mai intins, continuand la sud-vest spre Lucacesti–Padurea Bavna, apare la stanga.
Fersigul se contureaza de la sud-vest spre vest, la dreapta lui si in plan ceva mai indepartat, localitatea Pribilesti.
Palcuri de arbori ornamentali puncteaza ambele localitati de pe malul drept al Somesului.
In Fersig, castelul Pecsi, asezat pe un delusor, e marcat de cativa pini si molizi, spre est corcodusii si prunii abia izbucniti in floare definind un gingas laviu alb.
Castelul Teleki din Pribilesti e inconjurat de albele jerbe imense ale prunilor si corcodusilor de curand infloriti.
Intram in Fersig si oprim in dreptul unor gospodarii ordonate.
Intrebam trei femei, mai varstnice, iesite pe ulita sau aflate-n batatura casei, de laleaua pestrita.
Ne privesc buimace. Una mai isteata, ne ghiceste ca fiind niste domni de la oras, presupune ca vrem sa achizitionam flori cultivate si ne indruma catre melegarele (rasadnitele) si solariile iscusitilor horticultori din Lucacesti.
Simtim ca am dat-o-n bara din nou dar… insist.
Le descriu inflorescenta, biotopurile predilect umede si in curand una din ele se lumineaza, domnii coată cupe.
Apoi trec la similitudinile inflorescentelor liliachii cu cele mai mici ale luscutelor.
Un tanar aflat in trecere ne spune ca am putea gasi cupe (laleaua pestrita) abordand coltul vestic al padurii Fersig, de-o parte si alta unui modest paraias dar si in padurea aflata mai spre est-nord-est, de asemeni in zona decliva a unui paraias.
Amabil, ne indruma spre biserica din Fersig, de la rastignirea plantata-n crucea drumurilor (asfaltate).
De acolo urmeaza s-o cotim 90 grade stanga si sa urmam ulita pietruita cateva sute de metri, sa incercam sa aflam mai multe de la marginasii localnici din Fersig.
Oricum ni se spune ca nu avem nicio sansa acum fiindca ar fi prea devreme si nimeni n-a auzit sa fi inflorit inca cupele (lalelele pestrite).
N-avem ce face decat sa purcedem la drum si sa ne incercam din nou norocul.
De la ultimele case pornim spre est, cu pasunea comunala la stanga (nord) unui drum pietruit odinioara, azi hartopos-mlastinos, flancat de doua rigole invadate de pipirig, inundate ochi.
Pajistea e punctata pictural de siluetele marete ale putin ramasilor in picioare stejari de ses.
Alaturi de acestia zac, in gramezi, trunchiurile uriasilor, recent cazuti prada drujbei.
Adio monumentalitate! Adio picturalitate! Adio umbrare pentru ciurde in verile tot mai toride!
In dreapta se desfasoara o scapatata livada de peri pitici, de ani de zile necuratati primavara, cu coroanele haotice invadate de licheni aurii.
Si ce daca, doar sunt la mall, indiferent de sezon, aratoase si insipide pere turcesti, austriece, ploneze, sud-americane sau de-aiurea.
Un exces de umiditate si imposibilitatea drenarii pluvialului au obligat la plantarea livezii pe biloane, azi separate de lucioase stergare de apa.
Abia depasim livada, apropiindu-ne de codrul de stejar, ca privirile ne sunt strepezit-socate de multitudinea deseurilor menajere de-a valma raspandite intr-un mare areal necircumscris dar cu pretentii de groapa de gunoi rurala.
Orice descriere a ceea ce poti vedea aici mi se pare de-a dreptul hazardata si necuprinzatoare, dar asta oricum face parte din mioriticul romanesc ancestral.
Canalele de colectare si drenare conflueaza-n mari balti intunecate, intens poluate menajer.
Incepem sa suim usor spre coltul padurii.
Dam de paraiasul cu alura de ingust canal inierbat ce ne-a fost indicat de catre tanar si mai pe urma de un barbat varstnic.
Traversam o zona mocirloasa intens framantata de vehicole dupa care intram in codrul de stejar.
Nici urma de vreo floare, de orice fel, din orice specie. Trista perspectiva! Apoi apar portocaliile floricele de ranunculus, alb-roz stelarele Flori ale Pastelui, cativa firavi toporasi albastri spalaciti, un palc galben pal de primule, in rest firavi colti de iarba strapungand obraznici grosul frunzis uscat, ocru si fosnitor.
Pe cand ne spunem ca am luat o nevinovata teapa, Aurica Stefanoiu, care se afla putin inaintea noastra, lanseaza la un moment dat speologicul chiot binecunoscut, menit sa anunte descoperirea unei formatiuni intens cautate (dolina, aven, gura de pestera, o grota sau vreun abri).
Evident, daduse insa peste un prim grup de sase lalele pestrite.
Incepe sedinta foto si o data cu ea… ploaia.
Ce sa mai vorbim de cerul plumburiu, lipsa macar si a unei gene optimiste de lumina! Asta e!
Bine ca am descoperit lalelele pestrite aici, adica informatia pealabila s-a confirmat.
Palcurile de anemone se inmultesc, apar si policrom-turgescentele buchete de mierea ursului iar trunchiurile stejarilor sunt pe alocuri acoperite de licheni filamentosi sur-ocru-verzui, ca niste pernite sau smocuri, atipic, pana si pe un tanar paducel remarcam asa ceva.
Cu ochii deja focalizati pe superbele cupe/lalele pestrite, descoperim rand pe rand, in restransele luminisuri, o multime de gingase exemplare, unele de curand imbobocite, cu toate sfios aplecandu-si geometricele, la baza, corole spre sol.
Sunt sustinute de fragil-filiforme tulpinite, nu mai inalte de 25 cm, iar frunzulitele verzi-alungite, aproape filamentoase, aduc caudalelor pene ale unor exotice pasari ale paradisului.
Ploua tot mai vartos dar ce daca? Ne bucura clipocitul picaturilor de apa pe oglinda intunecatelor balti, nu si vederea destul de frecventelor pet-uri si ambalaje de plastic abandonate-n padurea aparent neagresata silvic.
Iesim la liziera est-nord-estica acompaniata de un afund si lung canal colector invadat de tufe de loza.
Dincolo de acesta debuteaza o padure tanara cu varsta de sub zece ani, nu mai inalta de 1,2-1,5 m (mai corect un lastaris de stejar).
Facem o bucla est-nord-nord-vest,dupa care revenim spre vest.
Aproape de liziera dam de un frumos caroiaj al culoarelor silvice largi dar… nici vorba sa ne surprinda vreun caprior, ciuta, iepure sau macar o bearca vulpe.
Noroc cu pasarelele!
La venire, spre Fersig, un uliu pasarar ne fermecase cu acrobatiile lui dar acum mai vedem decat ciori si stancute, tot mai frecvente-n preajma vastei gropi de gunoi.
Zarile-s ploios-neguroase dar… asa ceva are un rafinat iz de laviu, pastel sau vaporoasa acuarela, impresia generala fiind amplificata de corcodusii si prunii inflorinzi, contrastand cu intunecata gravura a coroanelor neanfrunzite.
Prindem un trek ceva mai inalt, cu pajistea scunda presarata de minuscule paralute alb-roz, unele abia imbobocite si mii de traista ciobanului abia imbobocite.
Tot mai plouati, inchidem cercul, primul speram noi, intentionand ca in cazul in care ploaia ar conteni, sa mergem sa cautam lalele pestrite si colonia de starci in Padurea Bavna din Lucacesti.
Altadata, acum ploua tot mai tare, cerul e mohorat si-atunci mai oprim doar pentru a ne bucura de uriasele buchete, ca de mireasa, ale prunilor cu coroanele strans imbratisate intr-un universal si neprihanit sarut.
In cele din urma furam doua trist-cernite cadre barocului Castel Teleki din Pribilesti aflat in curs de renovare.
Pana si nemurirea berzelor plouate-n cuiburile din varful stalpilor de beton ramane pe-altadata fiindca, altfel ne-ar ploua-n obiectiv….
Citeste si:
Zone de agrement Maramures
Intalnire ratata cu laleaua pestrita de Rodina
27 martie 2008
Zone de agrement din Maramures
Laleaua pestrita, printesa dealurilor din Rodina
6 noiembrie 2007
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
