Traseu de circa: 20-22 km total (tur-retur)
Durata parcurs: 7-8 ore
Izvoare cu apa potabila la sud de Fagadau Pintii si Zgleamanu, deasupra turbariei Taul Negru si la sud de varful Neteda
Marcaj turistic: banda rosie (destul de bun in prima portiune de La Cruce pana la Prisaca; insuficient si chiar derutant in continuare spre varful Neteda-Piatra Prislopului)
***H-ul silvic (rosu) constituie un reper excelent al liniei crestei principale
Atentie la ursi, prezenti in zona, ca si la cerbi, periculosi in perioada rutului (la boncanit)
Recomand harta – Zona turistica Cavnic-Baiut -Budesti (sud) din proiectul Gutinul turistic (2005)
Vezi galeria foto (click aici…)
Pornim din Baia Mare spre Cavnic la ora 8,30 dimineata.
Traseul propriu-zis debuteza din soseaua Cavnic–Budesti–Sighetu Marmatiei (via Deal Roata-DJ 184), La Cruce (adica cu circa 300 m inainte de a traversa Pasul Neteda catre Maramuresul Istoric).
Intalnim ciupercari la treaba, dar si cu sansa. Gasim chiar langa sosea, in relativ recenta defrisare a molidisului dinspre Gutaiul Mic, cateva superbe hribe cu calote maroniu inchis si alba pulpa ferma, ca untu.
Imediat intram in alerta, sperand ca poate si noi, la randu-ne…
De La Cruce urmam inspre dreapta marcajul banda rosie ce acompaniaza un drum de TAF/atelaje, ce trece pe sub linia de inalta tensiune.
Dupa o ramificare o ia la stanga in suis usor, atingand creasta principala cam in dreptul unui vechi hranitor pentru cervide (care de vreo 4-5 ani are pe fund acelasi fan vechi si plouat, cuibarit de soareci, dovada irefutabila a maretei griji vanatoresti/AJVPS fata de jivinele padurii, piese, cum le numesc ei tehnic si… inuman).
Deplasarea e lejera, culmea fiind parcursa de o poteca lata ce traverseaza un codru de fag intercalat cu molidis rarit.
In dreptul obarsiei vaii Oanta (spre nord) remarc o vasta defrisare de dupa 1990, azi un viguros si dens lastaris, excelent habitat mai ales pentru ramatori.
O varianta de poteca se angajeaza la un moment dat pe la sudul unui varf fara nume in timp ce marcajul/H-ul tine creasta principala.
Ajungem intr-o inseuare cu poiana larga spre stanga (nord), facil identificabila multumita zidului de bolovani andezitici aranjat inspre poteca.
Traversam pajistea prin coltul sau din dreapta (sau putem urma drumul de carute/TAF care o ocoleste prin dreapta apoi coteste prin huci si liziera de molidis tanar catre stanga, suind usor pentru a conflua unui drum inierbat ce suie dinspre Budesti via valea Oanta).
In pajistea deja bej-ocru se lasa admirate cateva exemplare de clopotei si stelare inflorescente pal liliachii dar si parfumate insule mici de cimbrisor.
Nici urma de hribe, nici macar ghebe, desi a plouat si a fost si un serios prag termic stimulant al germinarii sporilor.
Sunt insa tot felul de ciuperci necomestibile, unele otravitoare, excelente pretexte fotografice, iar asta ni se pare arhisuficient.
Poteca o tine de-acum printr-un lastaris de fag intercalat cu plantatia de molizi densi, apropiindu-se de varful Fagadau Pintii (aflat in dreapta, cota 1258 m altitudine).
Ne aflam in pajistea culmii principale, bej-ocru in cea mai mare parte dar inviorata de insulele ruginiu-sangerii de afin brunat sau verzi-lucioase de merisoare.
In fata si spre stanga e Magura Mare -altitudine 1263 m (defrisata si cu lastaris spre nord-nord-vest-vest, cu faget spre est-dus-est-sud).
De aici panorama e vasta, de la Magura Mare spre Magura Mica si Budesti apoi, mai la vest, spre Magura Budestiului, varful Gutai si Gutaiul Mic, in cel mai indepartat plan nordic conturandu-se Transcarpatia ucraineana, acum un intunecat lant muntos cu mici denivelari.
Continuam pe culme spre Fagadaul Pintii (ruinele andezitice) iar de aici (fara marcaj) cotim dreapta, coborand printr-o mica poiana, apoi pe drumuri de TAF in curs de inlastarire, spre sud.
In curand apele modeste a doua paraie care alimenteaza turbaria Taul Negru stralucesc argintiu la varsarea in inelul circular decliv al naturalei imense farfurii, cu fundu-n sus, in care e pitit triunghiularul ochi de apa intunecat datorita solubilizarii tanatilor turbei.
Zona centrala a turbariei Taul Negru pare mai inalta decat circumferinta cu vreo 2, poate chiar 3 m.
De la Fagadaul Pintii nu ne trebuiesc pana la Taul Negru decat 10-15 minute.
Ocolim centura mocirloasa a turbariei prin vest-sud-vest dupa care o traversam pentru a putea admira Taul Negru, afund si cu o impresionanta vegetatie submersa pe care s-au depus flocoane minerale ruginii.
Pajistea din jur e dominata de Sphagnum sp. (muschi gros si umed de turbarie) in care deslusim colonii de Drosera rotundifolia (planta carnivora cu mini tentacule carnal-roz-cleios translucide) si rubinele sferoidale de rachitele, dar si graminee, pipirig etc.
Fagetul deja a prins putina aur si rugina, norii se disipeaza putin, lasand cate un petec de cer sa se scalde-n tenebroasele unde ale ochiului de mare.
Dupa un veritabil dezmat fotografic, traversam centura clisos-parsiva iesind pe malul sudic.
Aici, pe un trunchi in curs de putrefactie, ne delectam cu colonii de bureti si ciupercute, printre ele deosebite exemplare de Lycaria sp., niste mici palnii violaceu inchise, comestibile, chiar delicioase, dar si varietati de ghebe necomestibile.
Tot traseul abunda, insa, de exemplarele scunde, cu calota castanie, galben-citrine pe dedesubt, de Boletus submentosus, comestibile, pretabile conservarii prin uscare a palariutelor, nu si a petiolului.
Ocolim turbaria (alungita spre est-sud-est) traversandu-i capatul sud-estic peste un parau afluind in valea Chelementu Vechi apoi orientandu-ne spre nord-est, prindem un drum de TAF in serpentine ce ne scoate in poienita de la Zgleamanu.
Pseudomormantul, marcat cu o cruce de stejar trifoiata maiestru in capetele bratelor, abia se mai desluseste iar bratul orizontal al crucii (care marcheaza de fapt locul unui nefericit accident din urma cu decenii, nu si locul de veci al cuiva) e frant.
De aici suim usor pe o poteca larga, drapata deja cu un covor de frunze ruginii si ne indreptam spre Poiana Prisaca. Capatul sud-vesti al poienii se iveste repede.
Traversam apoi o splendida zona de pajiste cu afinis si merisoare debordand de neculesul si bogatul rod aromat, strajuita de molizi maturi, in final iesind in Poiana Prisaca (zona sud-estica), punctata de cativa molizi, intr-unul de la stanga potecii remarc un vechi observator-stand de vanatoare.
Varful Prisaca e modest si impadurit preponderent cu fag.
De aici, daca prvim spre sud-est, ne atrage atentia varful Neteda (1322 m sau Plesca) o trapezoidala piramida inierbata cu graminee si plina de tufe de merisoare si afin, acum sangeriu si fotogenic.
Deplasarea sufera cumplit din pricina curei de fructe de padure intreprinsa ad hoc.
Oricum nu ne grabim. Prin lutul potecii descoperim in zona Fagadaul Pintii amprentele copitelor de cervide iar mai apoi talpa mare anterioara a unui ursache voiajor, cu ghearele fioros amprentate-n rosietica argila.
Ciulim urechile, deschidem larg, scrutatori, ochii dar… oricum o avem pe vigilenta Brena, labradorita mea turistic deosebit de experimentata.
Suim pe varful Neteda, marcat de o baliza topo din lemn, langa ea o cruce din cornier placat cu tabla aluminizata, in buna parte ravasita si smulsa de vijelii.
La circa 30 m sud-est e o alta cruce trantita la pamant (cei care le-au gandit, confectionat si si amplasat nu a avut elementare notiuni meteo-ingineresti, uitand de nea, chiciura, rafalele de vant etc.).
De aici panorama e circulara si splendida.
De la est spre sud-vest-nord vrecunoastem si admiram varful Prislop (1332 m), Dosul Prislopului, Selha–Rosiile, Varatec (1357 m recognoscibil datorita molidisului strapuns de relee radio-TV-comunicatii), Secu (1311 m, chelios spre vest-nord-vest), Prislopasu, Ceturi, Magura Leordei, Magura Ciorii (defrisat spre est-sud-est-sud-vest), varful Rotii (1215 m), Hija (1178 m), Fagadau Pintii, departe spre sud-vest Satra lui Pintea, la vest varful Mogosa (1246 m cu relee radio-TV-GSM) apoi varful Ignis (1313 m cu releu meteo cu maciuca-n varf), Gutaiul, Magura Budestiului si-n departare Plesca, Culmea Pietrei si pajistea alpina din zona Iezerul Mare, mult mai aproape (la nord) Budestiul, decalat dreapta-sus si mai departe Ocna Sugatag.
Marcajul turistic banda rosie (asa cum si cat mai e), spre deosebire de H-ul silvic, trece pe la poalele varfului Neteda orientandu-se spre Poiana Prislop (nord-est).
Noi urmam insa calea mai directa, pe culmea impadurita cu faget, pe alocuri cu lastaris dens de fag. Ajungem intr-o scurta sa unde dam de pur aleatorul marcaj banda rosie (inaite de stana din Poiana Prislop).
Admiram aici unica, dar splendida, mare colonie de ghebe de fag, partial acoperita de molatecele plete ale tarsei, pana la descoperirea poliuretanului folosita de catre tapiteri la captusirea dormezelor, recamierelor etc.
De aici o luam la dreapta (sud-sud-vest) prin padurea rarita de molid, paltin si fag, iesim la liziera marcata de impozante turnuri andezitice de 10-45 m inaltime, la stanga lor, marcata-n crestet de o cruce de fier argintie e impresionanta Piatra Prislopului (1315 m).
Stancaria acesteia aduce cu o imensa statuie-n scari inegale care debuteaza-n padure si practic reprezinta niste paralele si inguste siroiri de lave stratificate-n placi suprapuse.
La sud-vest de Piatra Prislopului, pe la poalele sale, e un extraordinar izvor nascut din grohote andezitice.
Fusesem acolo iarna cu amicii de la Speo Montana Baia Mare, in urma cu vreo 4-5 ani, pe nea groasa. Langa acel izvor existase atunci o ciuperca silvica frumoasa, sindriluita care azi nu-i. Mai departe insa, spre Magura Leordei, a aparut o cocheta, noua, cabanuta silvica (poate vanatoreasca) din lemn de brad.
Panorama de pe Piatra Prislopului se dezvolta spre Baiut–Tara Lapusului, varful Cizma, Hudin si Tibles, respectiv spre Mogosa, Ignis, Gutai.
Revenim dupa marea repriza de incantare in saua dinspre Poiana Prislop unde ne mancam merindele si-apoi, pentru ca a trecut de ora 14,30 si s-a lasat frigul prematurei toamne capricioase, o luam in sens invers spre La Cruce.
De-aceasta data depasim varful Neteda pe la poalele sale sud-vest-vestice (de unde un drum de carute coboara-n multisecular minierescul Baiut, dinainte de 1700, o varianta nordica ocoleste varful Neteda pentru a cobora pe valea Jireapanului in Budesti), nu coboram de la Zgleamanu spre Taul Negru ci urmam poteca larga pe la sud-sud-vest de varful Magura Mare.
Dupa poiana cu un flanc sud-vestiv din piatra optam pentru varianta scurtcircuitanta din dreapta si care ocoleste putin mai jos drumul de creasta principala pe care p atingem abia in apropierea amaratului hranitor pentru cervide.
Patru ore, absolut lejere si de certa incantare peisagistica, a durat mersul de dimineata pe la Taul Negru pana pe Piatra Prislopului si trei si jumatate returul La Cruce, ceva mai direct. Cu siguranta, daca ne-am fi propus si am fi plecat cu doua ceasuri mai devreme, puteam admira chiar si Taul si varful Varatec, asa insa..
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
