La picnic, pe malul lacului Mogosa

Exista o varietate de iubitori ai naturii ca si nenumarate moduri de a face turism. Atunci cand peste zi simti ca dogoarea urbei iti lichefiaza pur si simplu mintea, toropindu-ti simturile, nu poti decat sa visezi la strand, o apa curgatoarea sau oglinda unui lac. Baia Mare, in afara minunatului colier de codri verzi, cele 2 rauri si 4 lacuri, beneficiaza de o variata si interesanta oferta pentru agrement estival prin suita de vai frumoase, pitite la umbra unor veritabile tunele vegetale: Limpedea, Baita, Ulmoasa, Frumuseaua, Borcutului, Bartosa, Wilhelm, Valea Rosie, Pietroasa, Usturoi, Vicleanului Mare, Valea Neagra, Blidarului, Sturului… Depinde de fiecare din noi daca optam pentru una sau alta, in functie de propriul orizont de asteptare, daca dorim linistea si solitudinea, intimitatea ori vrem sa vedem si sa fim la randu-ne vazuti, vrem agitatie, rumoare, picnicareala de-a valma, un melanj muzical papagalicesc, de la manea la country si folk, de la dance la blues sau rock, de la hip hop la latino, ori de la folclor la etno … Hai de-aceasta data undeva aproape, la Lacul Mogosa (numit odinioara Bodi Baia Sprie, amenajat ca sursa de apa potabila), situat la circa 18 km de Baia Mare, la baza renumitei partii de schi Mogosa cu relee radio-TV-GSM in crestet si aproape de Statiunea Turistica Suior. 

Pe lacul Mogosa – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)

Cea mai simpla abordare este cu autobuzul/microbuzul sau autoturismul, via Baia Sprie, la poalele Muntilor Gutai luand-o la dreapta pe drumul asfaltat (si plin de gropi!). Dupa cativa kilometri se coteste peste un pod de beton (vezi indicatorul rutier). Se urmeaza apoi urcusul accentuat, pe asfaltul ingust umbrit de codrul de faget, lasand la dreapta un lac rotund ceva mai mic, in mare parte colmatat cu lintita si flora lacustra specifica, de un pitoresc aparte, neinclus insa in proiectele turistice.
Ajungem la o parcare bine amenajata si intretinuta, alaturi un sir de casute-camping, iar mai sus un local recent modernizat. De remarcat si apreciat grija administratorilor pentru estetica si igiena din acest perimetru. Carpeni/fagi recent spoiti cu var, alei maturate. E drept ca si preturile sunt la… inaltime.
O nota proasta, insa, pentru autoturismele parcate in spatele si in fata hotelului-restaurant. Din pacate unele ajung si de jur imprejurul lacului (la ce e utila atunci parcarea?), evident langa alei, distrugand bruma de vegetatie ramasa in jurul deselor vetre picnicaresti.
Lume multa chiar si in zilele de lucru.
Soarele te indeamna la scaldat, plutit cu barcile si saltelele pneumatice ori pedalatul pe hidrobiciclete (cam antice, ce-i drept, unele peticite cu adezivi si pene de lemn!).
Corturi la finalul partiei de schi, pe sub telescaun (undeva pe-acolo am remarcat si containerul de circa 3-4 tone pentru gunoi menajer, plin pana la refuz).
Frumosi mestecenii plangandu-si melancolia in undele verzi-smarald ale lacului. Aratos si impresionant chiar hotelul-restaurant, ingrijit, ordonat.
Am plecat la plimbare in jurul lacului, pe alea din dreapta. Imediat sub ea un santier de constructii, in lucru, probabil vreo noua capacitate de cazare, binevenita. Un cort, stapanii lui la odihna pe malul lacului, taifasuind la umbra arinilor si fagilor.
Apar primele vetre apoi cele dintai gramezi de ambalaje, pet-uri, resturi menajere de tot felul, uneori lasate-n pungi de plastic (in loc sa fie puse-n portbagaj/rucsac si carate civilizat la primul container/pubela din Baia Sprie ori Baia Mare!), mai apoi neglijent, in vraiste.
Susur vioi de apa si iata ca din dreapta, printre vulcanicii bolovani negriciosi se-avanta spre lac primul parau ce-l alimenteaza.
Aproape se afla un izvor stiut de cam toti turistii, cu o racoroasa apa cristalina. De regula e asaltat in prag de seara de cei ce vor innopta la corturi, dotati cu pet-uri de 5 l, doar e canicula.
Prin desis, la stanga, se vede insula cu binestiuta-i constructie lacustra, fieful unditarilor; in spatele ei flora acvatica specifica a acaparat de mult oglinda apei.
Facem mai departe roata pe langa lac, ajugand la cel de-al doilea parau, mai abundent, izvorator de sub varful Mogosa. Fluxurile de apa curata improspateaza undele lacului.
Din pacate de-acum incolo gunoaiele abunda, de la malul lacului pana adanc in padure. Unii, absolut inconstienti, au lasat focul fumegand in vatra din fagetul cu un gros frunzis uscat.
Nu cred ca sunt obsedat, dar este de nedescris si neimaginat jegul abandonat de picnicari, uneori gramezile sunt cam cat jumatate de caruta si, absolut straniu, vad langa una din ele vreo trei tinere familii relaxandu-se, bucurandu-se sincer de puritatea naturii. Nu, nu ei sunt gunoierii, ci doar fericitii beneficiari ai educatiei/civilizatiei precedentilor.
Copii de toate varstele, unii la primul contact cu apa si soarele, altii cu pielea aramie, zglobii, frumosi, gustand din plin generozitatea peisajului.
Mai incolo, micuta dar ordonata tabara de corturi, cu proprietarii furand amurgului cele din urma tandre mangaieri.
Parinti, bunici sorbindu-si din ochi odraslele, pe cei mai mici dandu-i lenes-adormitor in leaganele de pe „plaja”.
Spre nord est, atragatoare si tentante varfurile Secatura si Gutaiul Doamnei din platoul vulcanic Gutai.
Se insereaza cuminte, in timp ce spre sud-est mincinosi nori albi se aduna amagind ploaia ce nu va veni la noapte.
La dreapta sus, dupa terminalul telescaunului, e o sinistra rotonda metalica ruginita, la ce o fi folosind oare ? Probabil ca sperietoare…
Ciudat (poate pe-altunde, nu si in mioritica tarisoara), la atata lume, mititei, friptane, sucuri si bere ingurgitate n-am vazut in jurul lacului WC-uri (ecologice). Exista unul zidit, dar mai bine fara…
Poate se mizeaza pe rolul trofic al dejectiilor de tot felul asupra falniciei codrului? Suavele valuri de miresme tradeaza frecvent unica sansa naturista a turistilor de-a dezamorsa supapele. Vreo doi salariati de-ai statiunii aduna gunoaiele nonsalant abandonate, dar ma-ndoiesc ca le ajunge o noapte pentru a putea gasi dimineata imprejurimile igienizate, proaspete si imbietoare la plaja, inot sau plimbari in natura.
Ma intreb retoric daca oare macar unora le-o fi trecut prin minte sa ajunga aici plecand per pedes, din Surdesti, de sub Piatra Rosie, suind prin Arsita pe varful Mogosa pentru a panorama hat departe spre Tara Chioarului, Culmea Prelucilor, Satra lui Pintea, Muntii Lapusului ori la nord-nord est, spre splendorile Gutaiului?
Plecand dimineata la 6,30 din Autogara Baia Mare, cu autobuzul de Cavnic si coborand la Surdesti, le-ar trebui vreo 4-5 ceasuri pentru a ajunge la racoroasele unde verzi-albastre ale lacului Mogosa. Dar ce rasplata!
Ce excursii de vis se pot face de aici spre Creasta Cocosului – Taurile Chendroii – varful Gutai, Trei Apostoli…infruntand inertia si descatusand imaginatia. Macar pentru o cura strasnica de afine, mai incolo de merisoare (coacaze rosii). De parca ajunsi pe Creasta Cocosului ori pe vf. Gutai (1443 m) amfiteatrul vast al Maramuresului Istoric desfasurat la picioare nu ar merita!
Ori privelistea la vest, spre vf. Ignis, la dreapta lui vf. Plesca, in departare vf. Pietroasa, spre nord vf. Rotundu ori la nord-nord-est fascinantul lant al recent infiintatului Parc Natural Muntii Maramuresului, continuand cu Parcul National Muntii Rodnei si, ceva mai aproape, trigeamana piramida a Tiblesului…