Traseu turistic nemarcat decat din Poiana Comja spre Seini via dealul Cetatii sau valea Seinel
Lungime traseu: aproximativ 16 km
Durata parcursului: 7-8 ore
Altitudine maxima: 650 m
Atractii deosebite: plantatia de molid Eminescu, panoramele spre Muntele Mic, varful Pietroasa, Carpatii ucraineni, Muntii si Tara Oasului, valea Somesului spre Apa, Iojib si chiar Satu Mare, ruinele cetatii Seini, fostele dealuri cu piersici, caisi, ciresi si vii ale Seiniului de odinioara.
Conac sub dealul Soarelui, Seini – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
La steaua… cantau intr-un absolut desuet duet Stela Enache si Florin Bogardo duminica 13 ianuarie 2008 dimineata, imediat dupa ora 5, la Radio Romania Actualitati, incercand sa aminteasca natiei apropiata aniversare a nasterii poetului nepereche (la 15 ianuarie).
Un rasarit superb, ce contrazice flagrant prognoza meteo,nefavirabila, marcheaza debutul zilei, slavind intr-un fel apropiata aniversare eminesciana.
Dumitru Istvan instituise cu multi ani in urma, alaturi de colegii de la Clubul de Speologie Montana Baia Mare, o tura turistica aniversara (de fiecare data pe un alt traseu) pe dealul Comja (650 m altitudine), versantul nordic al acestuia pe care numele poetului neamului fusese in vreo trei randuri inscris prin plantarea puietilor de molizi, incheiata insa in passing pe la Cetatea Seini (sec. XIV) si stancariile aride ale dealului Cetatii (Seinel).
De-aceasta data debutul traseului a fost stabilit intre Sabisa si Seini, pe la gura Vaii Hotarului si la aproximativ 100 m sud de cariera cu cruce alba a Dealului Soarelui.
Majoritatea trupei se deplaseaza din Baia Mare pe la 7 dimineata cu trenul personal, descinzand in gara Sabisa.
Regruparea e stabilita la ora 8,30, la intrarea spre Valea Hotarului.
Imediat o luam in sus pe ulita ingusta si fofilata printre putinele gospodarii modeste, tragand ocheade spre sud-est, acolo unde soarele genereaza fantastice portative incendiare de lumina.
Valea se aduna si, treptat, devine ingusta, suind repejor in dreapta versantului sudic al dealului Soarelui transformandu-se intr-un afund sleau datorita tractarii hipo a bustenilor dar si efectelor spalarii violente a apelor.
O casuta pitoreasca, traditionala dar in curs de ruinare vedem la stanga, umbrita de falnicele siluete ale catorva nuci, tot acolo e traiectul unei linii electrice de medie tensiune.
La dreapta si peste valea extrem de modesta prinsa-n gheturi topinde, fundatiile altor doua batrane case, ceva mai sus o noua casa trainica, abandonata se pare. Rari pini intercalati carpinisului dominant, alunilor si castanilor comestibili vizibil afectati de teribilul cancer al scoartei, apoi fagii alaturati gorunilor contureaza codrul frumos.
Ne aflam practic intr-un vast U format intre doi versanti impaduriti separati de Valea Hotarului (mai degraba un firav paraias, exceptand probabil torentialele averse), indreptandu-ne spre obarsia vai lungi si aproape rectilinii, si de acolo in culmea aproximativ orientata est-vest pe care o atingem dupa circa 1 ora de la debut (reper important borna silvica I/51).
Personal am atacat direct dealul Soarelui (versant est-sud-estic), vag pudrat cu nea, in rest acoperit de frunzis gros si uscat prin care se ivesc verzile frunze de screada printre care zaresc urme de caprioare adulte dar si de iezi din vara trecuta.
Colegii suie tangent dreapta in culmea ce cobora treptat spre sud-est, conducand spre Ilba. Regrupati, ne orientam catre nord-vest (stanga) pentru a continua pe culmea orientata spre Dealul Inalt (563 m).
De acum gorunii si deosebit de frecventii ciresi salbatici, intercalati cu maturi si frumosi fagi, constituie padurea, prin care soarele invioareaza totul, incepand cu neau umeda, groasa de 5, maxim 8 cm in inseuarile nordice.
In varf la Dealul Inalt, la borna silvica I/33, dupa circa 2 ore si jumatate de la plecare, intram in parcursul aniversar-eminescian din 2007 spre dealul Comja (atunci traseul debutand la nord-vest de dealul Soarelui, la gura vaii Boci.
De aici deviem inca o data la stanga, renuntand la poteca ce cobora-n dreapta derutant, spre valea Ilbei.
Ajungem repede la borna silvica I/32. S-a facut ora 10,30 si, de-aici incolo, marcajul silvic banda rosie dubla ne va conduce spre dealul Comja.
De acum, privind spre sud-est, putem admira splendida Culme a lui Lajos, albita de nea, iar in spatele acesteia neregulata poiana din varful Purcaretu. Spre est, deasupra unei ample defrisari, identificaram varful Salhij iar la est-nord-est poienile ud-sud-vestice, in salba, ale Muntelui Mic.
Varful Pietroasa nu se vede inca.
Pe dreapta culmii apare o alta borna silvica, cu cota neinscriptionata, la fel ca-n anul precedent.
Urme de mistreti si vulpi dar nici vorba sa ne fie dat sa vedem vreo salbaticiune, doar arareori auzim cate un ciudat ciripit pasaresc. Neaua este din ce in ce mai moale, cu grosimea nedepasind 7-8 cm.
Dupa aproximativ 4 ore de la plecare atingem pajistea alpina estica a varfului Comja (sau Comsa dupa unii) minunat pigmentata-n verde tonic de catre numeroasele tufe de dobru (Genista tinctoria ) intercalate cu cele maronii si cu minuscule inflorescente bej, de iarba neagra (Caluna vulgaris) dintre care se inalta superbi mesteceni tineri.
Personal particip a patra oara la aceasta tura aniversara eminesciana si niciodata nu am avut sansa unei atat de vaste perspective.
Spre nord-est zarim varful Pietroasa si Muntele Mic, la stanga lor inima Tarii Oasului, orasul Negresti Oas, de-asupra acestuia, aparent la nicio palma, lantul alpin troienit si stralucitor al Zakarpatiei ucrainiene.
Spre nord-nord-vest Tara Oasului, cu satele pitite printre inlantuitele maguri vulcanice, de departe dominate de Piatra Bixadului si varful Vascului, la nicio aruncatura de bat rectangulara oglinda cenusie a lacului de acumulare Calinesti Oas, in urma lui veritabila catedrala ortodoxa si biserica futurista greco-catolica, intr-un fel magic baleiate de o singulara raza de soare, la stanga lacului, inconfundabil datorita releului din crestet, varful Jeleznicu Mare.
Sub noi, aproape, separat doar de colinele cu dobru, mesteceni si-apoi desetul codrului tanar de fag, se fala satul Racsa si Orasu Nou.
Spre sud-vest-vest sunt meandrele Somesului, zonele lacustre de agrement a balastierelor Apa si Iojib si mai departe, in neguri poleite de soarele amiezei, orasul Satu Mare, identificabil multumita aglomerarii blocurilor.
La stanga noastra, la nici 50 m, se afla vechiul sant de delimitare politico-administrativa a fostelor regiuni Satu Mare si Baia Mare (de prin 1965) apoi plantatia, deja matura, de pin negru, zada si putin molid.
Sub noi, pe directia Orasului Nou, inscriptia EMINESCU realizata prin replantarea, a treia oara, de molizi ajunsi deja la 2-4 m inaltime, din pacate putandu-se citi numai EMI, terminatia NESCU fiind obturata de matura deja padure de pini si zade din dreapta, declarata arie naturala protejata.
Un marcaj turistic innoit in vara lui 2007, triunghi rosu conduce spre cabana silvica din poienita Comjei si-n continuare pe valea Seinel, de la obarsii inspre Seini, respectiv triunghi albastru, spre aceeasi poiana dar de-acolo-n continuare spre ruinele cetatii medievale Seini, ne vor ghida in circa 10 minute spre izvorul captat.
La cabana Comja masa si bancile de lemn erau deja ocupate de seinieni veniti cu o ceata de copii care se dadeau pe pungi de plastic pe derdelusurile din poiana in timp ce vatra era deja animata de-un foc de tabara la care prajira una si alta si unii din colegii nostri.
Stam in poiana insorita pana spre ora 14 dupa care, urmarind marcajul turtistic triunghi albastru, pornim spre Seini.
Initial dorim sa coboram in premiera nu pe la cetate, ci pe Kozep patak,dar fiindca unul dintre noi nu vazuse ruinele citadelei de piatra respectam si de aceasta data traseul clasic.
La ora 15 ii trecem valul si santul de aparare, poposind la putin ramasele ziduri apoi, dupa cateva cadre foto, o cotim la stanga (sud) ajungand pe ruiniformele stancarii vulcanice exogen alterate ale dealului Cetatii de unde panoramam spre Somes cu meandrele-i stralucind orbitor in soare.
Seiniul este abia vizibil contre jour, din pricina paclei si mult mai departe varful Lespezi, cel mai inalt din Muntii Codrului (pe care fusesem cu colegii de tura in debutul iernii 2007).
Cred ca temperatura era de 8-10 C in bataia soarelui iar de la belvederea dealului Seinel putem admira spre sud dealul Inalt si-n continuare imensa potcoava impadurita cu foioasa si intercalata spre valea Boci cu mici petece de molid, descrisa de la gura Vaii Hotarului–Sabisa (sud-vest) spre est apoi nord-est-nord-nord-vest-vest, prin varful Coja, pana pe dealul Cetatii–Seini, parcursa de noi in 7 ore (din care aproape 2 de repaus in poiana Comja).
De aici o iau tangent-direct spre vest, infruntand desetul agresiv de paducel, maces, salcam, dau in sleaul extrem de ingust al potecii ce ne scosese la capatul vaii Seinel de unde continuu pe sub fostele vii celebre ale Seiniului, intersectand valea Boci si iesind sub dealul Soarelui si cariera de andezite, la statia de carburanti.
In drum admir vestigiile frumoaselor vile si conace strajuite de falnici molizi, pinii rosii ce definesc liziera estica.
La ora 16,20 ne incheiem circuitul la gura Vaii Hotarului, dupa 8 ore de la plecare (circa 16 km) de deplina relaxare si incantare petrecute-n natura inselator si prematur ultraprimavaratica.
Colegii mei coboara de pe dealul Cetatii direct in centrul Seiniului, preferand intoarcerea-n Baia Mare cu vreo ocazie sau poetic, cu trenul personal.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
