Revin noptile instelate, nu prea reci, si zilele insorite, senine, cu pasteluri imbiindu-te la tot pasul.
Nu pot sa te lase impasibil daca esti profund si pe veci inoculat cu incurabilul morb turistic. Dar incotro, si mai ales cu cine?
Vezi galeria foto (click aici…)
Un telefon, o rapida punere de acord din partea cuiva care, curios totusi, nu a mai parcurs Cheile Danesti, scurte dar pitoresti, indiferent de anotimp, sapate de modesta vale Izvorul Bulzului in tinere roci vulcanice – riodacite de Danesti; riodacite cu bioctit – si nici nu a apucat sa vada prin urmare ciudatul obelisc falic cabalin, un spectaculos martor de eroziune tare neaos botezat de catre localnici.
Matinale ceturi diafane in care palcurile de pini concureaza coroanele falnicilor arbori ornamentali si abia intuibilele turle de biserici, cu holde invadate de balarii devenite captivele miilor de plase delicate, dar crancen incorsetante, de paianjeni.
Nici macar nu trebuie sa-nchizi, pret de-o clipa, ochii pentru a-ti imagina ca admiri niste delicate stampe extrem orientale.
Brandusele de toamna (Colchicus autumnalis), bogat imbrobonate de diamantinele picaturi de roua, isi rasfrang de-atata povara, impudice, delicatele petale pal violacee, lasand vederii auriile lor desuuri incarcate de polen portocaliu.
Un fluture galben citrin e aglutinat de roua si incearca-n van sa decoleze sub mangaierile caldute ale soarelui. Covoare groase de frunze acopera otava, ca si drumul de caruta ce suie in amonte, pe bolovanoasa valea Izvorul Bulzului, (malul geografic stang).
Sub talpa bocancilor pleznesc cu onomatopeice scartaituri savuroase nuci, mai rar alune, cate-o para mustind de nectar dulce ori cate-un mar Yonathan.
Un scoc ingust conduce apa la o mica valtoare.
Mai aval, in albia cristalina, zac la inmuiat si umflat ciuberele de brad pregatite pentru culesul deliciosilor struguri hibrizi, de rosca, cu parfum de ananas sau sunt numai bune pentru tocatul poamelor pentru a deveni borhot pentru horinca.
Un ciudat Christ de tabla cocotat pe o cruce amplasata-ntr-o livada la iesirea din chei, pe malul drept, acolo unde apare si marcajul turistic triunghi albastru, execrabil, in bataie de joc parca realizat, danseaza peste anotimpuri o dubioasa lambada ortodoxa din buric. Privind yoghin contorsionata silueta ma-ntreb daca preotul care a antamat lucrarea sau zugravul care a realizat-o, au fost loviti in crestet de leuca de 52 grade tarie a horincii de prune , altfel e de-a dreptul inexplicabila aceasta sacra blasfemiere (de altfel, defel unica in Maramures).
Gospodarii la stanga, sub muncelul abrupt strajuit catre sud-sud-vest de o succesiune de bulzuri vulcanice partial ascunse acum de vesmintele foioaselor policrome.
Deasupra muncelului, intr-o poiana alungita, zarim holde cu porumb inguste, o gospodarie saracacioasa dar nespus de pitoreasca si nelipsitii pruni.
O extraordinara panorama se deschide de acolo spre Tara Chioarului dar si minunata Negreia.
Arini tonic-verzi acompaniaza valea Izvorul Bulzului de-a lungul Cheilor Danesti in care, la un moment dat la stanga, apare bolta unei vechi si restranse cariere de piatra apoi platosa mareata a lavelor vulcanice intunecate scurse si incremenite peste care primavara, sau dupa strasnice ploi, susura apele unei efemere mici cascade.
Pe aici dam de apa potabila, un vartos sipot desprins din preaplinul captarii apei de munte pentru comunitate si baile sulfuroase repuse-n valoare decurand.
La dreapta, peste vale, in dreptul unei foste odinioara alte cariere, a inceput exploatarea pietrei. Deocamdata superba vale a fost spurcata doar prin amplasarea unor largi tuburi de azbociment-pod si amenajarea cailor de acces pentru puternicele incarcatoare frontale. Probabil ca in urmatoarea etapa roca dura va impune trecerea la exploatarea prin perforare si impuscare.
APM Maramures si-a dat obedient si fara nicio ezitare acordul de mediu pentru aceasta cariera care spurca evident si progresiv un pitoresc loc de turism si agrement aflat in vecinatatea Bailor Danesti si asta cu toata opozitia ONG-urilor focalizate interesate de protectia mediului/ariilor naturale protejate.
Ce daca in apropiere, la Surseti–Piatra Rosie sau inainte de Cavnic, la Piatra Tisei, adica la nici 10-15 km, exista doua mari exploatatii in cariere cu roca mult mai valoroasa?
Clai de fan burduhanoase, otava necosita si stralucind orbitor in soare datorita picaturilor de roua, meandre de ape susurande, urmele unui mic ciopor de oi si capre ale unui pastor din Cavnic aventurat pana aici.
Ciresi despuiati deja partial de frunze, aduc a torte inflacarate.
Verde, in nu poti sti cate nuante, apoi galben, portocaliu, ocru, sangeriu…
Iz de lut reavan si putrezinde frunze amalgamat celui de menta brosteasca si cimbrisor.
O zona colinara mustind de izvoarele ce genereaza o larga mlastina invadata de costreie, rogoz, pipirig, menta si ciulini apoi un manunchi de 5-6 arini izbucnind intr-un divergent buchet maret.
Ce superba e de aici (spre vest) perspectiva catre Cheile Danesti (debut)!
Marcajul triunghi albastru, tras la pensula si fara sablon, mizerabil si probabil doar ca sa fie, trece valea Izvorul Bulzului si se indreapta spre (est-sud-est) Surdesti (la iesirea din Cheile Danesti nu am remarcat vreo sageata indicatoare care sa precizeze unde duce marcajul, care sunt timpii medii de parcurs si distanta aproximativa in km, prin urmare-l urmezi la plezneala, satisfacandu-ti eventual curiozitatea si acceptand surpriza descinderii finale, nu se prea stie unde).
Noi o luam la stanga, abandonand sleaul umed-mocirlos al vechiului drum de carute, apropiindu-ne de liziera fagetului intercalat cu carpen.
Aici apar cateva poteci de oi si capre, una duce-n sus (vest-nord-vest) pana sub P..a Calului, impresionantul obelisc natural, inalt de circa 7-8 m si cu un soclu/piedestal conglomerat vulcanic, liantul fiind constituit de clastolave (conform geolog Aurelian Stefanoiu), in varful acestuia planand un fel de tichie rembrandtiana, sau wagneriana, formata din lave riodacitice de Danesti.
Zona sud-estica a martorului de eroziune e ceva mai degajata decat cea de deasupra, invadata de lastaris de fag.
Aici dam peste pastorul cu capre neastamparate si cateva oi dar si doi pasnici ciobanesti carpatini baltati cu sur, alb si negru.
Incantati de murmurul vaii Izvorul Bulzului, bogatia si varietatea culorilor, dar mai ales surprinsi de varatica scalda fierbinte a soarelui, nici n-am bagat de seama cat ne-a luat ca sa parcurgem cei aproximativ 3-4 km din Danesti pana aici.
Pentru ortacul meu geolog, bizara formatiune vulcanica monumentala constituie un real prilej de incantare.
Eu am admirat prima data acest monument, inchinat de hatrii zei pagani armasarestii masculinitati, in urma cu vreo 5-6 ani, iarna, impreuna cu un alt amic geolog si un inginer electrotehnician apoi, dupa vreo 2-3 ani, de asemeni iarna, cu tatal meu si o familie de pasionati turisti satmareni.
O fac si acum, de parca ar fi intaia data, poate fiindca de-aceasta data pastelul autumnal il invaluie intr-o diferita aura delicata de umbre si lumina.
Intoarcem spre Cheile Danesti realizand ca parcurgem acelasi drum si totusi e altceva fiindca soarele se apropie de amiaza, lungile umbre lingand pervers-avide framantatul relief s-au retras treptat si un banal culoar al unui ancestral drum de carute pare un magic tunel cromatic-vegetal.
Nimic nu poate fi mai falnic decat un gorun in putere, verde-aramiu, izbucnind dintr-un huci de alun aurii intercalati cu rosu-violacee tufe de sanger.
Arareori mai poti admira cate o floare sau adunate-n povesti, zdrentaroase ciuperci- piciorul caprioarei – cateva exemplare de campanule oferindu-si trecatorilor mutul clinchet angelic al cupelor albastre translucide.
Ma apropii si intru de cateva ori in accidentat-bolovanoasa albie, infiorat de atingerea muschilor verzi si grosi ce captusesc rocile riodacitice dure, dornic sa surprind scurgerea nebunatica a apelor, incercand sa infranez suvoiul rece pentru a-l metamorfoza in imbarligate stergare alb-imaculate. Doar malurile si restransele oglindiri ale cerului sunt maiestru pistruiate de frunzele abia cazute ori plutinde.
Gata, iesim din chei admirand la stanga turlele rotunjite ale bazilicii ortodoxe trase-n tabla de cupru, pe drum atelajul tras de cai, incarcat cu fan pentru vite, in pajistea inca rouata sute de branduse iar langa drum, un par tanar dar cu ramurile gata sa se rupa de rodul bogat, verde-auriu.
Ma uit la ceas si constat ca n-au trecut nici trei ceasuri de la debut, dar cata bucurie, incantare si rasplata, nu pentru insignifiantul efort ci mai ales pentru salutara decizie de desprindere din rutina si evadare, si toul la doar vreo 18 km de prafuita Baia Mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
