La Taul Zanelor din Muntii Caliman

E dimineata. Suntem in Muntii Caliman, dupa un tarseu de 10 ore parcurs inainte cu o zi pe varful Bistricioru si apoi pe Zurzugau, dar cu gandul la apa cu nume de poveste: ”Taul Zanelor”. Ma trezesc la 5.45, in aceeasi cabana in care ne-am refugiat de cu seara, de teama sa nu ne prinda furtuna pe afara. Fereastra obturata cu polietilena si plafonul jos de nori atenueaza zorile.

Cobor pentru a lua pulsul diminetii. Excelenta turistic, partial noroasa, ideala termic, cu neguri picturale ce invaluie molizii si putinii fagi, deja aurind a toamna si debordand de jir.
Colegii dorm insa si mi-e jena si mila sa-i trezesc prea curand.
Fatala eroare…voi constata asta doar peste vreo 5 ore.

Treptat se trezesc si ceilalti dar se trage de timp, a sfidare, pur si simplu.
Ne luam micul dejun frugal si nes-ul rece. Studiul diferitelor harti face parte din montanele tabieturi.

Abia la ora 8.30 pornim spre Taul Zanelor.
Dublam aproximativ 35 minute finalul traseului din seara precedenta apoi, cu putin inainte de suisul catre izvorul Poienii Lungi, la birfurcatie, o cotim dreapta.
Remarcam ultimul punct albastru plasat pe o piatra despicata a carosabilului. Recolta de manatarci a zilei precedente creste rapid.
Urmarim atenti asteptata deviere la stanga, in amontele unui afluent superior al vaii Borcut, spre Taul Zanelor.

Abia dupa vreo 50 minunte de la debut dam de un panou silvic frumos, plasat de Ocolul Silvic Josenii Bargaului, pe care este mentionat Taul Zanelor, arie protejata, plus o sageata galbena la stanga.
De aici debuteaza si marcajul turistic recent, excelent realizat, punct galben. Il urmam in amontele vai cu ape putine.
Poteca deviaza la dreapta, lasa un izvor excelent cu ciurgau pastoresc, in final suie intr-o volta dreapta spre o vasta poiana denivelata, situata la nord-nord-est de Muntele Chicera lui Pasare.

A trecut abia 1 ora si 25 de minute de la plecare cand poposim pe marginea vastei palnii inierbate a lacului de prabusire si blocaj (ne spun colegii geologi D. Istvan si A. Stefanoiu).
Admiram nu doar oglinda intunecata a apei, uneori vibrata de briza, trunchiurile partial submerse, de molizi invadati de muschi si vegetatie lacustra, ci si pajistea multa vreme folosita ca locatie de stana.

Ne regrupam repede si dupa ce ne umplem (cu foarte multa sansa!) tolba cu impresii si imagini, incepem coborarea pe unde am venit, ciupercarind. Coboram buza abrupta, de la lac spre izvor si valea Borcut (debut).
Remarcam spre dreapta marcajul punct albastru ce duce spre Poiana Lunga si acompaniaza un drum dezafectat de TAF.

Se innoreaza tot mai tare in timp ce atmosfera intunecata si umiditatea excesiva cuprind molidisul matur din jur.
Imediat incepe sa tune, apar si flash-urile fulgerelor neantrerupte, apoi cad cele dintai picaturi ale ploi.
Cuminti.
Calde.
Ploaia se inteteste.
Adapostiti de molizii falnici, ajungem la panoul informativ al ariei protejate, ne punem pelerinele si pornim repejor spre Gura Dambului.
Dintr-o data pare ca zeii si-au deschis larg baierele cerului si revarsa asupra noastra torente de apa.
Ne adapostim putin, vine vorba, la poalele molidisului tanar, deloc acoperitor, la un moment dat strabatut de rafalele de vant, scuturand alte valuri de apa.
In cateva minute carosabilul a fost invadat de paralele suvoaie cafenii, tumultoase.

Era imprevizibil sfarsitul demiurgicului show acvatic in urma caruia nu puteam iesi decat crunt murati.
Decidem sa ne continuam deplasarea atata vreme cat descarcarile electrice nu devin periculoase (?!).
La un moment dat aversa scade in violenta, pare a fi obosit sau a-si fi epuizat hidricele resurse.
Nu obosise!
Reincepu sa reverse neostoit asupra-ne valuri, valuri de ploaie in rafale dense. Dusul tinu o ora, adica pana am curmat marsul fortat si ne-am refugiat in cabana in care am inoptat, dupa aceea ploua cuminte.

Ne schimbam partial imbracamintea. Bocancii clefaiau de apa scursa din pelerine pe cracii pantalonilor…
De-acum mai avem o grija, sa depasim cu autoturismele namoloasele pasaje create de TAF-uri si autocamioanele grele. La asta se adaugau baltile afunde si posibilele torente violente scurse pe versanti.

La ora 12 pornim spre Colibita. Acolo unde cu o zi inainte valea Colbu fusese un amarat parau cristalin, acum a devenit o vale de munte tumultuos-violenta iesita pe alocuri din matca.
La fel si Bistrita Ardeleana.
Ne ingrijorau turistii campati noaptea in corturi, ceva mai jos, in lunca si poienitele malulului drept al raului Bistrita, cu autoturismele parcate pe malul stang, asaltat acum de ape involburate ce antreanau arocament, trunchiuri, ragalii.

Ajungem nesperat de bine la capatul lacului Colibita, acompaniati de o ploaie cuminte.
Ocolim lacul pana aproape de baraj.
Tragem prin aversa cateva cadre-martor, cu splendide neguri ce se ridica deasupra prelungii oglinde albastrui-intunecate, dar mai ales deasupra malului stang, apoi o luam spre Bistrita Bargaului.

Ajungem la asfalt si tragem tare spre casa, multa vreme prin ploaie, pana spre Beclean, apoi toropit de lumina lasciv filtrata a soarelui prin nebuloase si caldura umeda, gata, gata sa adorm la volan, carpindu-mi regulat simetric-strasnice palme, degeaba sperat invioratoare.

La ora 16.30 ajungem in Baia Mare.
Cu toata aversa de duminica trebuie sa admit ca am avut enorma sansa si parte de un weekend turistic montan fericit, ideal implinit.

Foto: Taul Zanelor din Muntii Caliman