Lacul Albastru cu unde… verzui

Vreti sa renuntati la dulceata unui somn de dimineata in schimbul surprinderii unui frumos rasarit de soare? Treziti-va pe la 5 dimineata si luati la 5,30 un autobuz din Baia Mare ce va va duce pana in centrul orasului Baia Sprie. De acolo urmati traseul spre Lacul Albastru. Soarele va rasari la stanga piramidei impadurite a Ciontolanului, Gutaiului Doamnei si Secaturii, insangerand mai intai, apoi poleind codrii de foioase ce ascund serpentinele DN18, dinspre Pasul Gutai pina la intersectia cu drumul spre Statiunile Turistice Suior si Mogosa.

Lacul Albastru, Baia Sprie – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (clik aici…)

Lasati pe dreapta Primaria Baia Sprie, iar la stanga minunata catedrala (pe care neaparat sa o vizitati daca nu ati facut-o deja).
In spatele ei suie o strada; faceti abstractie de ea si abordati-o pe urmatoarea la stanga, pavata, cu urcus sustinut (nu va pierdeti vremea s-o identificati, indicatorul cu numele strazii e ruginit 100% ).

Priviti gospodariile cu ingrijite gradini de zarzavat si admirati straturile cu flori. Veti ajunge repede la o raspantie, unde din nou trebuie sa optati pentru varianta dinspre stanga. Pe un gard e plasata o sageata de lemn pe care scrie Spre lac.

Continuati vreo 20 m stanga, suind stradela. Imediat din aceasta debuteaza spre dreapta o poteca nu mai larga de 1 m, cu gard viu de carpen in dreapta si un grajd la stanga.
Urmati poteca bolovanoasa iesind dupa cateva zeci de metri la liziera unui ghistinis (arboret natural de castan comestibil), vizibil atacat si afectat de cancerul de scoarta (de fapt e vorba de o ciuperca parazita foarte agresiva, cu extindere exploziva/incontrolabila, mai nou in curs de contracarare prin asa-zisa vaccinare a arboretelor tinere de castan).

Ajunsi aici, dati frau liber imaginatiei admirand trunchiurile impresionantilor arbori, dintre care multi seculari. Inspirati cu nesat parfumul inconfundabil al florilor bej-galbui alungite, comparabile cu niste mari pamatufuri pline de polen (atentie alergicilor!).

Catre stanga, sub noi, amplasat parca intr-un amplu amfiteatru, se afla orasul Baia Sprie strajuit de numeroasele-i sulite ale bisericilor, in zori scaldate-n tente monocrome de miere.

Poteca cu aspect lutos o ia spre stanga si-n sus (pana aici, din oras, nu va sunt necesare mai mult de 15-20 minute) intrand imediat intr-un drum pietros de carute care continua sa urce vag sinuos pe directia nord, lasand la dreapta un ochi umed acaparat de pipirig si menta brosteasca.
Un firicel de apa infiltrat dinspre Lacul Albastru ne avertizeaza ca dupa asaltul ultimei poteci, cu aspect de sleau de carute, flancat de codrul de stejar intercalat cu frumosi pini rosii, vom poposi pe platoul ochiului de apa format prin prabusirea unei stravechi galerii miniere.
Nu ne-au trebuit mai mult de 30 de minute de la sosea pana la aceasta bijuterie a naturii peste care inca nu s-au rasfrant cele dintai raze ale soarelui diminetii.

Lacul e aproape circular, afundat cativa metri in palnia unui con arid, drapat spre vest cu tufe de mur, cu stejari si mesteceni spre nord si un pictural grupaj de stejari si pini, stejeris tanar spre est-sud-est.
Datorita solubilizarii compusilor sulfurosi apa are culoarea verde, uneori cu reflexe de smarald; albastru e doar iarna, probabil multumita topirii boltii cerului in inghetatele-i unde.

O scara de lemn suie malul nordic in timp ce pe cel sudic un stejar a fost agresat prin tintuirea-n cuie a treptelor-trambulina.
Apa e adanca, iar victimele sale (de regula foarte tinere) au fost generate de nesabuinta, inutil teribilism si omiterea faptului ca datorita tipului/pozitiei sale, lacul are straturile de apa diferite ca temperatura: calduta pana pe la 1-1,2 m si rece mai jos, riscul socului termic fiind foarte mare (lucru in general valabil pentru apele de munte).

Vetrele de focuri picnicaresti din jur tradeaza, din pacate, si aici carenta elementarului bun simt si educatiei turistilor, impietand asupra minunatei ambiante generale. Traseul pare scurt si doar unul strict estival, pentru amatorii de plaja/inot. Eroare !

Zona Lacului Albastru trebuie curtata in orice sezon, de toamna, atunci cand tulburatoarele pasteluri policrome imbata ochiul si spiritul cu melancolie; la prima pudra de nea, depusa precum o imaculata vata pe frunzele ruginii de castan si stejar ori cele aurii de mesteacan, peste pamatufurile tonic-verzi, ca de arici, ale pinilor ori pe afinisul singeriu dupa ce acesta a fost ciupit de bruma; mai apoi in toiul iernii, cand troienele scartaie sec sub talpa bocancilor iar alba hlamida groasa de omat ascunde sau estompeaza urateniile de tot felul.

Aici vom da de o multime de galerii miniere, unele din Evul Mediu, in general prabusite, aducand a uriase santuri, alteori parand curioase palnii cu roci oxidate, galbui, brune, uneori singerii alteori coclit-verzi-albastre.

Suind prin stanga lacului pe poteca bine conturata, vom avea in curand o frumoasa perspectiva spre varful Ignis. Continuand, ajungem in spatele Mons Medius (Dealul Minei), intr-o inseuare. Desi traseul nu e marcat turistic va recomand sa continuati pe poteca spre nord, lasand la dreapta un hatis de fag si loza plus mur, zmeur, habitat al cerbilor si capriorilor, dar si mistretilor, ajungand intr-un faget matur, cu seminceri rari. De aici, coborand la stanga (vest) pe o poteca abrupta ajungem in Valea Borcutului de Baia Sprie, cu izvoare minerale (din pacate, si cu destula mizerie in preajma) si mai apoi in cartierul Microraion.
Daca am continua pe culme spre nord vest, am ajunge pe spectaculosul varf Poca din Chiuzbaia.
Daca am urma culmea nordica, am da de o rapa lutos-galbuie. De aici, luand-o spre dreapta am intalni obarsia paraului Tulbure cu repezisuri frumoase, impresionante primavara, la topitul zapezii; urmandu-l spre aval vom ajunge in incinta EM Baia Sprie.
Continuand pe culme spre nord-nord-vest, putem ajunge in zona Manastirii Chiuzbaia sau in creasta principala ce leaga Platoul vulcanic Gutai si Pasul Gutai de varful Ignis.

Daca nu va tenteaza aceste escapade turistice, suiti macar pe varful Mons Medius. Ajunsi aici, merita sa avansati spre abruptul sudic, exploatat minier in cariera, de unde aveti sansa unei unice panorame.
Atentie, aspect de grohot, panta foarte mare si risc de alunecare/cadere!