Noapte senina dar incredibil de racoroasa dupa cele vreo + 29 C din ziua precedenta. Superbi zorii zilei.
Vezi galeria foto (click aici…)
Lacul Bodi Ferneziu poate fi abordat in cateva variante:
a) per pedes, din strada Grivitei si la stanga-n sus dupa valea Amaradia, pe langa bazinele Uzinei de Apa si in continuare pe marcaj turistic triunghi albastru, depasind un piept de deal cu solitare case si castani comestibili, aflati acum in plina perioada de inflorire. In continuare depasiti un huci, ulterior poteca continua pe curba de nivel, initial printr-un secular ghistinis (arborete de castan comestibil impresionante ca talie si forma), pe urma prin padurea de gorun si, in final, inainte de-a atinge valea Vicleanu Mare (talveg), faget intercalat cu carpen – parcurgerea acestuia presupunand circa 1 ora si jumatate – 2 ore;
b) per pedes, tot din strada Grivitei dar in amontele vaii Vicleanul Mare, tangent incintei Uzinei de Apa, pe drum auto-forestier pana in zona vestica a lacului Bodi, in ultima portiune urmand acelasi marcaj turistic triunghi albastru – durata parcursului este de o ora si un sfert, o ora jumatate;
c) cu masina, din centrul cartierului baimarean Ferneziu, spre stanga (luand drept reper cosul de evacuare al SC Romplumb SA care va ramane la nord), initial pe un drum asfaltat ingust mai apoi. Dupa cimitir, de unde o luam catre dreapta, pe un drum pietruit si foarte spalat de torente, o veritabila piatra de incercare pentru temerarii pe doua sau patru roti –lungime traseu aproximativ 3 km, timp de parcurs pietonal circa 1 ora.
Deoarece nu am mai fost la Lacul Bodi, via Ferneziu, de vreo doi ani si fiindca ma leaga de aceasta adevarata bijuterie turistica din vecinatatea orasului Baia Mare numeroase amintiri, optez pentru aceasta din urma varianta.
Si chiar a meritat, macar pentru superbele liziere de gorunet ornamentate de sutele de castani comestibili infloriti, de la valea Cerbului catre dealul Bulat, respectiv in versantul geografic drept al raului Firiza si-apoi al raului Sasar, pe urma datorita splendidei perspective plonjante asupra Coloniei Topitorilor si aproape a intregului cartier Ferneziu.
Cel putin prima jumatate de km de drum pietruit, acolo unde panta e maxima iar carosabilul pietros un haos de sleauri spalate de apele ploilor, deplasarea automobilistica nu stimuleaza doar secretia adrenalinica ci mai degraba frizeaza horror-ul.
In continuare insa nu exista probleme (decat la o eventuala intalnire cu un vehicol ruland din sens opus) pana pe platforma-parcare de deasupra cabanei si acareturilor inconjuratoare (dizordonate si hidoase).
Partea cea mai mare a drumului traverseaza un splendid codru matur de foioase.
O varianta lutoasa, fosta forestiera, ocoleste prin est-nord-est lacul si, din nefericire, e folosita in prezent de catre turistii automobilisti pentru a penetra pana in cele mai dosite si linistite locuri din padure.
Cobor la fostul mic debarcader de sub cabana si dau cu ochii de o mica poienita umeda si mlastinoasa pe alocuri, relativ recent plantata cu frasini.
Unii auto-picnicari au devastat deja o parte din puietii nu mai inalti de 1,5-2 m, pe unii folosindu-i drept… frigari.
Autoturismele au traversat plantatia de frasin, doborand cativa puieti, doar pentru a parca la umbra fagilor uriasi.
Doua corturi se ivesc acum acolo, dar ceea ce atrage atentia e maneaua traznind la maximum din boxele radiocasetofonului.
Doua corturi, doua vetre, doua fumuri, doua gramezi de uscaturi. Un alt cort ceva mai jos, langa debarcader, cu gramada lui de uscaturi, vatra si focul afuma strasnic intreg bazinetul lacului.
Lacul Bodi poate fi ocolit pe la est-nord-est-vest-sud pe o poteca pescareasca ingenioasa si veche.
Amatorii de peste nu lipsesc. Fiecare cu pana la 5-6 undite echipate super si asezate pe suporti, ca la carte.
Unii dintre ei au inoptat in corturi. O tradeaza vetrele fumegande si sticloantele cu intaritoare/racoritoare de toate felurile si marcile.
Printre algele dense plutesc pet-urile incolore sau maronii, alaturi de ambalajele policrome de snak-uri.
Copii au iesit deja la plaja, unii deja se scalda, cu sau fara colace de salvare, altii plutesc vaslind pe pneumatice saltele.
Parintii lor dormiteaza in corturile disimulate adanc in faget, pescuiesc, fac plaja sau inoata, daca nu bucatarisesc.
Un ceaun clocoteste deja ademenitor a gulas picant desi abia a trecut de ora 10 dimineata.
Un inel de puturos jeg menajer acompaniaza nu doar oglinda lacului, in care se reflecta varful Hija si Stramba, ci si malul acompaniat de poteca, respectiv spre vest-sud-vest-sud de catre un drum auto forestier.
La umbra arborilor si arbustilor poti da involuntar frecvent cu ochii de tot felul de ambalaje pentru licori/alimente, cutii de conserve, doze de aluminiu de la bere sau racoritoare.
Apreciem plantarea zonei vestice a lacului, arida si denivelata, inspre valea Vicleanul Mare (mal stang), cu pin ajuns deja la talia de 0,7-1,5 m si plantarea cu stejar rosu a unei mici poienite din sudul lacului.
Din fericire, plantatiile mici de pin si stejar rosu nu par afectate de catre needucatii (auto)turisti.
Vetrele de foc, vechi, in stand-by sau fumegande, alteori folosite iresponsabil pentru ecologica abandonare a gunoaielor menajere la plecarea turistilor (de parca cineva ar urma sa adune si evacueze jegul in urma lor) sunt omniprezente.
Promiscuitatea si puturosenia deranjante troneaza, pare-se, in zona sud-sud-vestica a lacului, spre cabana.
Desi am venit la plaja si desi oferta peisagistica generala, facand (cu greu) abstractie de jegul si promiscuitatea exclusiv de sorginte (in)umana erau minunate, n-am zacut prea mult pe acolo, realizand ca turele de toamna-iarna in acest perimetru sunt de departe preferabile, nu doar datorita mirabilelor pasteluri policrome sau in alb negru.
Dupa nici treisferturi de ceas de plimbare si intristare, o uschim intristati spre casa, gandindu-ne ca oriunde altundeva in lumea civilizata, o astfel de oaza de frumusete ar fi respectata si decent exploatata.
Ne-a trecut prin minte si faptul ca aceeiasi marlani compatrioti ce spurca astfel de locuri, scarbiti de mizerie si lipsa elementarelor amenajari (de la caile de acces, nu neaparat asfaltate dar cel putin pietruite, la locurile destinate pentru picnic, pubele/containere pentru gunoi, WC-uri, surse de apa potabila verificate si atestate etc.) purced in concedii spre exotice meleaguri, minunandu-se de curatenia, ordinea, prospetimea de-acolo (cu siguranta doar pana la sosirea lor!)
Alegerile locale au trecut, iubitii nostri alesi numai de onorarea promisiunilor electorale n-au vreme acum si, oricum, exista de fiecare data numeroase alte prioritati, zonele de turism si agrement din jurul orasului Baia Mare pot, nu-i asa, sa astepte mult si bine.
Coborand hartoposul drum, mult mai imprevizibil decat orice traseu Camel Trophy, intalnesc pescari echipati super, de parca urmeaza sa-si incerce norocul in nemarginitul Pacific.
Merg spre Ferneziu, turisti suind in familie, cu rucsacii doldora de bunatati hiperkalorice si licori de tot felul.
Nici urma de vreun agent al Garzii Nationale de Mediu, APM, politist comunitar, jandarm, organ de control sanitar-veterinar etc. desi este una din deosebit de agreatele zone de turism-agrement baimarene.
Firesc! Cum sa-si strice weekend-ul, cum sa-si intoarca pe dos narile preumblandu-se in jurul lacului sau, Doamne fereste, sa riste sa derapeze pe puzderia de fecale raspandite naturist-ecologic prin biata padure?
Oare pe cand o ceata inocenta de copii/adolescenti diriguiti de o gasca de vedete, asa-zisi artisti supermediatizati, (cei dintai) vor veni sa raneasca din greu in grajdul de agrement lacul Bodi Ferneziu?
Poate se-asteapta mai intai izbucnirea vreunei molime?!
Of course, be cause… la noi, ca la nimenea!
Pacat, deoarece niste austrieci sau elvetieni ajunsi intamplator aici (descoperind frumusetile locului dar astupandu-si ochii si narile) ar putea crede bietii de ei ca au ajuns acasa.
Citeste si:
Zone de agrement din Maramures
Lacul Bodi Ferneziu, prins in valsul fluturilor
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
