Zori senini, frigurosi. Pana la podul peste Somes, inainte de Ardusat, admir lumina mijinda, ce pune in valoare robele albe ale corcodusilor si prunilor in contrast cu putinii piersici roz si mai putinele tufe carmin-incendiare, de gutui japonez. Trec podul si opresc. Remarc spre Baia Mare Ignisul, Mogosa, Gutaiul, Satra lui Pintea cu siluetele lineare, insangerate de-apropiatul rasarit.
Laleaua pestrita de Rodina – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Somesul larg, sur-negricios, vag soptitor si „flexat” in S dupa vreo 300 m aval, pare o satula, lenesa anaconda.
Salciile monumentale ale malului stang, alaturi de plopi, abia-nfrunzesc. Ramurile lor par niste arabescuri magice sau hieroglife de neinteles asternute pe-o tesatura rara.
Trag cadre succesive si sper sa surprind imperceptibilul crescendo al luminii dintai.
Rodina. La intrarea-n sat, pe dreapta e fantana cu ciutura si valau pentru vite. Acum oglinda apei a-ncremenit sub gerul unei nopti martie ce apune.
Ies din masina si o iau la stanga pe ulita scurta cu pruni in floare.
Gospodariile-s inca adormite.
Intr-o curte imi atrage atentia un cuptor din lut, recent lipit-murluit pentru paine, cozonaci si mielul traditional umplut de Sfintele Pasti. Acum e-n stand by.
In dreapta, pe o diagonala ascendenta ce acompaniaza soseaua spre Arinis–Cehu Silvaniei, zaresc alte gospodarii si biserica. Abia se ivesc din palcurile dense de pruni abia-nfloriti.
Ies in fanata, trec podul inseuat peste un tub de azbociment.
Iarba scunda, napadita de bruma nocturna, fosneste ca niste aripi angelice de-argint.
Cateva meandre ale campenescului drum de carute ma orienteaza catre sud.
Simt ca bruma-mi anesteziaza talpile, degetele picioarelor, iar mainile imi ingheata treptat.
Pajisti necosite vara trecuta, aprinse de curand sunt negre taciune. Alaturi sunt parcele cu musuroaie coplesite de vegetatie ierboasa uscata si ravasite smocuri.
Printre ele caut delicatele cupe sfios aplecate spre sol, roz-visinii, patate ton in ton, nu mai inalte de 15-18 cm, sprijinite pe delicate petioluri din care arcuiesc subtiri frunze.
Doi cai si-un manz, lasati peste noapte la pascut, se ivesc precum niste ilare naluci dintre tufele de salcii si loza-nmugurite.
Cateua Brena-i alearga starnind fazanii sa caraie dar fara a se lasa vazuti.
Un soim falfaie luandu-si vremelnic zborul pentru a schimba locul de panda.
Agile, pendulante codobaturi sure-si incep diurna vanatoare a gazelor.
Printre tufe, cu prim plan de buruieni uscate, isi face o intrare teatrala in decor, soarele.
A trecut o ora de cand fac zigzaguri cautand laleaua pestrita dar se pare ca nu-mi e dat sa vad niciuna.
Curios, anemonele au inflorit alaturi de calcea calului.
Stanjeneii si-au itit sabiutele verzi-argintii mai bine de-un lat de palma.
Am decis sa-mi extind arealul investigatiilor spre vest.
O tai prin fanatele cu iarba scunda si aspect de gazon fotbalistic.
Mai apoi prospectez pe langa baltile mici, inghetate, cu gulere groase de costreie, mohor si pipirig uscat. Ajung la un lung sir de tufe de porumbele imbobocite.
Speriu alti fazani strident caraitori, cotofenele si stancutele ce-si cauta si consolideaza cuiburile vechi, primitive.
Nimic si-aici iar soarele e tot mai sus.
O toaca se aude batand sec si ritmic, de departe. Apoi un melodios dangat de clopot.
Simt ca trebuie sa renunt. Pentru nimic in lume n-as vrea sa accept infrangerea. Imortalizez aclimatizatele flori din gradinile satenilor.
Parca-i o oribila facatura.
Inghetat, dupa o ora si jumatate, o iau spre casa.
De-aceasta data urmez fidel abia perceptibila urma a drumului de carute.
Deodata…nu mai inalta de 10-12 cm, coplesita de cristalele grele de bruma, imi apare-n fata cea dintai lalea pestrita (Fritillaria meleagris).
Am inceput „shuting-ul” frenetic, din unghiuri variate.
Dau sa plec dar, chiar atunci vad doua lalele pestrite-ngemanate. Una e trecuta, dovada stau petalele secatuite de seva, fumuriu-brune, ca o foita de tutun.
Mai incolo e una solitara, apoi alte doua grupate, cu trupsoarele simetric rasfrante-n forma de lira muta…
E din ce in ce mai perceptibila caldura soarelui, ba chiar vizibil efectul sau.
Acele de bruma se metamorfozeaza in minuscule diamante de apa in care soarele explodeaza rand pe rand.
De-acum, imbatat de nesperata bucurie, pendulez de ici colo, descoperind alte si alte lalele.
Alternez tragand cate un cadru bisericii cu turle argintii invesmantata-n nuante auriu-rosietice. Apoi vanez din nou lalele, grupuri portocalii de calcea calului, mici rondouri cu inghetate anemone, apoi un corcodus, prunii, uriase buchete albe de mirese …
Obosita de-alergatura Brena se alungi intr-o ipostaza madonica, cu o lalea pestrita dinainte. Cum era sa ratez invitatia, sedinta clasica de portret?
Ma desprind cu greu din vraja diminetii si o iau spre Baia Mare.
Admir din leganarea cuminte a masinii livezile inflorinde.
Truditorii campurilor au iesit la arat cu calul sau tractorul.
Traficul din ce in ce mai consistent, urbea ca un furnicar…
Ma simt liber, detasat si ca nicicand de fericit…dupa matinala-mi despartire.
Citeste si:
Zone de agrement Maramures
La Fersig, in cautarea cupelor (laleaua pestrita-Frittilaria meleagris)
13 aprilie 2008
Zone de agrement Maramures
Intalnire ratata cu laleaua pestrita de Rodina
27 martie 2008
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
