Benedict al XVI-lea şi Sfântul Augustin. Gândirea şi teologia celui de-al 264-lea succesor al lui Petru sunt impregnate de învăţăturile şi de scrierile marelui Părinte al Bisericii, dar Joseph Ratzinger deja ca student a simţit afinităţi cu personalitatea episcopului de Hipona. Nutrea o devoţiune şi recunoştinţă deosebită faţă de acea figură de care se simţea foarte legat pentru partea pe care a avut-o în viaţa sa de teolog, de preot şi de păstor. A spus asta de mai multe ori în timpul pontificatului său. În ultima din cele cinci cateheze pe care i le-a dedicat – între ianuarie şi februarie 2008 -, în ciclul de audienţe generale în care a tratat despre Părinţii Bisericii, în faţa mormântului Sfântului Augustin la Pavia, în aprilie din acelaşi an şi mai înainte studenţilor de la Seminarul Mare Roman la 17 februarie 2007. În perioada primelor sale studii filozofice şi teologice, în a doua jumătate a anilor ’40 a fost deosebit de atras de figura Sfântului Augustin şi de acel drum interior frământat întreprins pentru a crede şi a înţelege şi în acelaşi timp pentru a înţelege şi a crede, aşadar pentru a face să dialogheze credinţa şi raţiunea. Dialog pe care Ratzinger l-a dus înainte şi l-a dezvoltat toată viaţa sa.
Fascinaţia vieţii umane a episcopului de Hipona
„Pentru mine era fascinantă mai ales marea umanitate a Sfântului Augustin – a explicat Benedict al XVI-lea seminariştilor -, care nu a avut posibilitatea pur şi simplu să se identifice cu Biserica deoarece a fost catecumen încă de la început, dar care în schimb a trebuit să lupte spiritual pentru a găsi treptat accesul la Cuvântului lui Dumnezeu, la viaţa cu Dumnezeu, până la marele da spus Bisericii sale”. Şi, îndeosebi, viaţa personală a filozofului din Tagaste l-a impresionat pe Ratzinger, „acest drum aşa de uman, unde şi astăzi putem vedea cum se începe să se intre în contact cu Dumnezeu, cum toate rezistenţele naturii noastre trebuie să fie luate în serios şi apoi trebuie şi să fie canalizate pentru a ajunge la marele da spus Domnului. Aşa m-a cucerit teologia sa foarte personală, dezvoltată mai ales în predică”.
Teza „augustiniană” în teologie
Mergând înapoi în timp, în parcursul de studios, teolog şi păstor al lui Ratzinger şi în viaţa personală, figura episcopului de Hipona este prezentă mereu. Cu o disertaţie despre raportul dintre poporul lui Dumnezeu şi Trupul lui Cristos în Augustin – „Poporul şi Casa lui Dumnezeu în Doctrina despre Biserică a Sfântului Augustin” – în 1953 promiţătorul Joseph, deja preot şi academician strălucitor, pornind de la ceea ce învăţătorul Bisericii scrie în „Expunere despre Psalmul 149”, a obţinut doctoratul în teologie la Universitatea din München. Teza a fost publicată şi în prefaţa la ediţia italiană din 1978 Ratzinger a schiţat rezultatul central al cercetării sale, specificând că „recitirea cristologică a Vechiului Testament şi viaţa sacramentală centrată în Euharistie sunt cele două elemente portante în viziunea augustiniană despre Biserică”.
Dorinţa unei vieţi contemplative
Dar există un alt aspect al vieţii Sfântului Augustin pe care Benedict al XVI-lea a voit să-l sublinieze în timpul vizitei sale la Seminarul Mare Roman, cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria a Încrederii: acea voinţă a sa de a trăi, iniţial „o viaţă pur contemplativă, de a scrie alte cărţi de filozofie…, dar Domnul nu a voit acest lucru, l-a făcut preot şi episcop şi astfel tot restul vieţii sale, al operei sale, s-a desfăşurat în mod substanţial în dialogul cu un popor foarte simplu. Pe de o parte el a trebuit mereu să găsească personal semnificaţia Scripturii şi, pe de altă parte, să ţină cont de capacitatea acestor oameni, de contextul lor vital, şi să ajungă la un creştinism realist şi în acelaşi timp foarte profund”. Era acelaşi lucru pe care-l dorea Ratzinger: să se retragă din viaţa publică pentru a se dedica meditaţiei şi studiului. Prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei din 1981, de mai multe ori a făcut cerere de retragere, pe care Ioan Paul al II-lea n-a acceptat-o.
Prima sa enciclică: Deus caritas est
Ales papă la 16 aprilie 2005, după câteva luni, în ziua de Crăciun, Benedict al XVI-lea a încredinţat Bisericii prima sa scrisoare enciclică, Deus caritas est, dedicată iubirii creştine. Tot Sfântul Augustin l-a inspirat. Dorinţa sa de „a vorbi despre iubire, de care Dumnezeu ne umple şi care trebuie să fie comunicată celorlalţi de către noi” o exteriorizează într-o tratare subîmpărţită în două mari părţi „profund legate între ele”. Prima cu un caracter mai speculativ, cu care a voit să precizeze, la începutul pontificatului său, „câteva realităţi esenţiale despre iubirea pe care Dumnezeu, în mod misterios şi gratuit, o oferă omului, împreună cu legătura intrinsecă a acelei Iubiri cu realitatea iubirii umane; a doua parte cu „un caracter mai concret”, care tratează „despre exercitarea eclezială a poruncii iubirii faţă de aproapele”. În paragraful care precedă concluzia o sinteză a conceputului de iubire, unica lumină „care luminează mereu din nou o lume întunecată şi ne dă curajul de a trăi şi de a acţiona”. „Iubirea este posibilă şi noi suntem în măsură s-o practicăm pentru că suntem creaţi după imaginea lui Dumnezeu. A trăi iubirea şi în acest mod a face să intre lumina lui Dumnezeu în lume, iată la ce aş vrea să invit cu această enciclică”.
Pelerin la mormântul Sfântului Augustin
La 22 aprilie 2007, în vizită la Pavia, Benedict al XVI-lea a clarificat şi mai mult cât de apropiat îl simţea pe Sfântul Augustin. Cu emoţie vie, în Bazilica „San Pietro in Ciel d’Oro”, unde sunt păstrate rămăşiţele pământeşti ale „învăţătorului harului”, a revelat că era dorinţa sa de a le venera: „Pentru a exprima fie omagiul întregii Biserici Catolice unuia din cei mai mari «părinţi» ai săi, fie devoţiunea şi recunoştinţa mea personală faţă de cel care a avut atâta parte în viaţa mea de teolog şi de păstor, dar aş spune mai înainte de om şi de preot”. Şi în faţa mormântului episcopului de Hipona, vizibil emoţionat, Papa Ratzinger a voit de asemenea „să încredinţeze din nou în mod ideal Bisericii şi lumii”, prima sa enciclică , „debitoare pe larg gândirii Sfântului Augustin, care a fost un îndrăgostit de Iubirea lui Dumnezeu şi a cântat-o, a meditat-o, a predicat-o în toate scrierile sale, şi mai ales a mărturisit-o în slujirea sa pastorală”. Şi a afirmat, în afară de asta, că „umanitatea contemporană are nevoie de acest mesaj esenţial, întrupat în Cristos Isus: Dumnezeu este iubire” şi că „totul trebuie să pornească de aici şi totul trebuie să continue aici: fiecare acţiune pastorală, fiecare tratare teologică” şi că „toate carismele pierd din sens şi din valoare fără iubire, graţie căreia în schimb toate colaborează la edificarea Trupului mistic al lui Cristos”. adăugând că mesajul „pe care şi astăzi Sfântul Augustin îl repetă întregii Biserici” şi că „Iubirea este sufletul vieţii Bisericii şi al acţiunii sale pastorale”.
Un simbol „augustinian” pe stema papală
Şi nu trebuie uitat că pentru stema sa papală Benedict al XVI-lea a ales, printre celelalte simboluri o cochilie, tot cu semnificaţie augustiniană. De fapt aminteşte de o legendă care are ca protagonist pe filozoful din Tagaste. Se relatează că Augustin, observând un copil pe o plajă care cu o cochilie scotea încontinuu apă din mare pentru a o vărsa după aceea într-o gaură săpată în nisip, a cerut explicaţii. Copilul a răspuns că voia să pună în acea gaură toată apa mării. „Augustin a înţeles referinţa la efortul său inutil de a încerca să introducă infinitatea lui Dumnezeu în mintea umană limitată – se citeşte pe pagina pe care portalul vatican.va a dedicat-o stemei lui Benedict al XVI-lea. Legenda are un evident simbolism spiritual, pentru a invita la cunoaşterea lui Dumnezeu, deşi în umilinţa capacităţilor umane nepotrivite, inspirându-ne din caracterul inepuizabil al învăţământului teologic”.
Statuia Sfântului Augustin în Mănăstirea Mater Ecclesiae
Impresionează că în capela din Mănăstirea Mater Ecclesiae, în Grădinile Vaticane, unde trupul lui Benedict al XVI-lea a fost aşezat pentru a permite ultimul salut celor mai intimi, cardinalilor, prelaţilor, laicilor, prietenilor, foştilor colaboratori, studenţilor, familiilor, călugărilor şi călugăriţelor, există şi o statuie a Sfântului Augustin. Se poate observa în faţa altarului. Este o veche sculptură din lemn care arată semnele timpului; episcopul de Hipona este reprezentat cu veşminte de prelat. Nu există îndoială că este vorba de marele părinte al Bisericii, lângă el este un copil care ţine în mână o cochilie. Este protagonistul acelei legende augustiniană pe care Benedict al XVI-lea a voit s-o amintească în stema sa chiar cu o cochilie, care este prezentă şi în stema vechii mănăstiri din Schotten, lângă Regensburg, de care Joseph Ratzinger se simţea foarte legat spiritual şi este în afară de asta simbol al pelerinului. Chiar acolo unde pelerinajul pământesc al lui Benedict al XVI-lea s-a încheiat, Sfântul Augustin pare să dea mărturie cât de mult a dăruit lumii Joseph Ratzinger.
Sursă: ercis.ro
– Servicii de creare site web
