Legătura intrinsecă dintre clapacioace și terebentină!

Presa a fost generoasă în ultimele zile cu un titlu de senzație: ,,Un polițist se masturba într-o cabină de probă…”

Abundența articolelor pe acest subiect mi-a readus în memorie un moment similar în care un alt descendent al personajului biblic Onan sau al zeului egiptean din antichitate, Atum, își răsfăța în public, falusul învârtoșat sperând că manipularea cu repeziciune a organului erect, va atrage privirea vreunei urmașe a Afroditei dornică de împreunare și astfel, masculinitatea afișată în public, îi va fi răsplătită cu aplauze și de ce nu, cu o invitație în vreun boschet pentru a-și continua autosatisfacerea, bucurându-se de nimfomana ce, iluzoriu, și-ar fi ridicat poalele în cap.

Pe cel descris anterior, opinia publică vigilentă l-a denunțat de îndată și după câteva ceasuri, mâna dătătoare de plăceri așeza în scris momentele alese de defectatul sexual pentru a atrage, din punctul lui de vedere, privirile lascive ale vreunei dornice de iubire intempestivă.

Individul, fiind consultat de specialiști, a rezonat întru totul cu definiția smintelii și actul degenerării progresive a funcțiilor psihice, a pierderii contactului cu realitatea, i-a adus un binemeritat cadou, respectiv un tratament involuntar într-un ospiciu ce-și ajută pacienții să-și gestioneze mult mai eficient emoțiile dificile, neclare.

Dacă subiectul cercetat de mine avea oarecum motive plauzibile (sminteala degenerativă, lipsa cu desăvârșire a conexiunii cu vreo femeie), cel ce-a devenit ,,Casanova din cabina de probă”, nu are nicio scuză care ar putea atrage mila sau compasiunea semenilor.

Dacă muritorul căutător de plăceri efemere prin spatele blocurilor sau prin catacombele urbei, putea invoca în apărarea gestului scabros o boală nediagnosticată până atunci, purtătorul de veșminte cu trese și epoleți, în mod irefutabil nu se poate erija în vreo victimă a nediagnosticării beteșugului smintelii de care a dat dovadă în cabina devenită de acum, celebră.

Aversiunea mea față de fătălăul înfocat de vreo pulpă dezvelită sau vreun decolteu generos este execrabilă și spun fără perdea, nu doar el se face vinovat de mizeria în care a târât o întreagă tagmă profesională, ci, la gestul dezavuabil au contribuit într-o continuă complicitate, toți cei care l-au verificat, toți cei care i-au făcut magna cum laude în fișele de evaluare personale anuale, toți cei care l-au supravegheat și i-au corectat testele psihologice de la încadrare și până la momentul coitus interruptus din fragila cabină a plăcerilor iluzorii.

In activitatea lui profesională, bastardul, cu siguranță, după interacțiunea cu vreo parte feminină ce etala trăsături demne de a trezi orice catecolamină rătăcită în zona perineală a acestuia, se ascundea în baia instituției, căptușită probabil cu desene lascive ori mesaje erotice și după o muncă asiduă, ofta ca descreieratul, imaginându-și scene cu artefacte ce simbolizează pandantive erotice. Fără să știe, doamnele ce i-au vizitat biroul, i-au furnizat imaginație suficientă pentru a se putea descătușa de boala ce l-a însoțit atâția ani.

As putea spune, evident în sens ludic, o altă “vinovată” de nedepistarea la timp a anafroziatului este nimeni alta decât femeia de serviciu care trebuia să observe urme biologice necaracteristice utilizării unei toalete.

Pe toți acești nevigilenți plătiți onorabil, care și-au împiestrit pereții birourilor cu fotocopii după diplome, adeverințe, cursuri și specializări demne de cartea recordurilor, (excepție făcând purtatoarea de mop), i-a făcut K.O. un biet paznic ce-și plimba pulanul atârnat de șoldul stâng prin vastul spațiu comercial. Acest neerudit a observat cum pereții cabinei de probă tremură și se văluresc sub presiunea imaginației asidue a purtătorului de caschetă. A năpustit asupra înțepenitului în fața oglinzii și văzând activitatea tangențială forței cu care-și freca protuberanța din zona șlițului, a dat alarma ca un bun și vrednic apărător al ordinii de drept.

Scandalul iscat și oprobriul public sunt evidente și nu pot decât să mă raliez părerilor de bună credință ale persoanelor cu cortexul cerebral neafectat de vreo maladie.

Titlul anamnezei mi l-am însușit de la un vechi colaborator al meu, colaborator cu valențe delatoare și care după câte un stagiu de reeducare prin locațiile bine păzite de gardieni înarmați până în dinți, îmi povestea că lipsa unui suflet cald, feminine, era înlocuit de clapacioace, adică mănușile din latex în jargonul lumii pegre.

Mă întreb: dacă dezaxatul ascuns în cabina de probă, pentru a-și manipula organul erect ar fi folosit lubrifiant pe bază de terebentină, era sau nu iminent un incendiu la care intervenția pompierilor i-ar fi stins nu doar flacăra rezultantă din exercițiul frecării ci și focul pasiunii!?