Liturghia din fotoliu

Supărat pe „primitivii care vor să pupe moaște”, progresistulfărăgen nu înțelege de ce e musai să mergi la biserică. Dumnezeu e peste tot, nu-i așa? Da, e peste tot. Duminică dimineața, creștinul nevoit să fie de rit nou, așa cum îți dorești tu, progresistulfărăgen, își bea cafeluța în timp ce, tolănit în fotoliu, ascultă Cuvântul.

Dumnezeu stă și se minunează, de departe, dintr-un Cer care nu mai înțelege nimic. Te întrebi tu, progresistulfărăgen, care e problema? Dumnezeu nu poate veni acasă? Tolănit și El? El vine unde Îl chemi dar…nu e la fel.

E ca atunci când îți e dor de mama și mirosul de cozonac și de acasă. Mergi acasă, nu? Ah, am uitat, tu nu ai mamă, nu ai tată. E ca atunci când îți e dor de iubita ta și de zâmbetul ei și îți dorești să fii lângă ea (tu, doar în săptămâna în care alegi să fii băiat, bineînțeles). E ca atunci când îți e dor de mare și nisip fierbinte pe tălpi… fugi la mare, nu?

Despre asta e vorba. Despre imensa fericire pe care o simți când intri în biserică și Îl vizitezi la El acasă. Când simți că Îi aparții. Dumnezeu nu face economie de iubire. Nu încetează să cheme și să aștepte răbdător. Chiar și pe tine te așteaptă, progresistulfărăgen, pentru că, spre deosebire de tine, El nu discriminează.

Cu ce te deranjează bătrânica cu flori de câmp în mână care vrea să se închine la Sfânta ei? A, propagă virusul ucigaș… dar parada ta, față de care bătrânica nu se împotrivește, este cumva sterilizată? Îmbulzeala de la metrou e? Oameni care se înghesuie disperați, în drumul spre un job pe care, poate, mâine nu-l vor mai avea și care nu mai au putere să se gândească la altceva.

Imaginea femeii îngenunchiate în fata unei biserici închise, dar păzită de jandarmi, este imaginea României moarte.

Ați adus moartea prima data când ne-ați închis în nas bisericile în decembrie 1989. Pentru că tot voi ați fost, atei fără suflet, capabili doar de ură și doritori de arginți și putere. Atei care urâți visceral tot ce contează pentru noi. Oamenilor le e frică de boală și de moarte. Dar ar trebui să le fie frică și de moartea cu care încă putem lupta: dictatura.

De virusul ucigaș nu putem fugi. Ne putem proteja însă. Și trebuie să o facem. Dar putem și trebuie sa luptăm și cu virusul tău, progresistulfărăgen. Virusul urii și minciunii poleite. Al răului devenit religie…

Ne puteți închide bisericile, dar nu ne veți putea lua Credința. Credința nu e despre oameni, despre cărți sau cântece, ci despre El și iubirea Lui. Iar asta nu mai puteți nici controla și nici închide…

Adriana Stoicescu