Ruta 47 din 16 septembrie 2009 cu Mihaela Sangeorzan, Flaviu Chincea, D. Pascu, Brena si eu
Cu putin timp in urma afirmasem (in deplina cunostinta de cauza) ca Baia Mare se bucura de o extraordinara paleta de oferta turistica desfasurata pe o raza ce nu depaseste 25 km, prin urmare extrem de rapid si facil accesibila. Poate pentru a sustine inechivoc asta, am ales sa facem blitz turism in dupa-amiaza zilei de miercuri (16 septembrie), alegand drept obiectiv Creasta Cocosului din Muntii Gutai la ceasul amurgului.
Plecam putin dupa ora 16,30 din Baia Mare dar… micile obligatii colaterale fac sa ajungem sub Creasta Cocosului abia la ora 18. Noroc cu papucul 4 x 4 abil manevrat pe drumul pietros, cu ogase spalate si grohote bolovanoase, de catre Flaviu Chincea, de la bifurcatia DN 18 cu drumul spre Statiunea Turistica Mogosa si Suior prin incinta fostei Exploatari Miniere Suior (adevarata locatie cinematografica horror), mai apoi in sus, prin stanga fostei cariere de exploatare a minereurilor neferoase spre Poiana Boului si-n continuare, pe langa refugiul Salvamont si Sarita Pintii, pana sub Secatura si-n final Creasta Cocosului.
La un moment dat carosabilul tehnologic minier este pavat pe o scurta portiune cu cuburi andezitice. Ne impresioneaza faptul ca dupa ce pe-aici fusesera ani de zile transportate cu basculantele de 16-20 to mii si mii de tone de minereu neferos, drumul pavat responsabil si profesionist rezistase cu brio tasarii, nametilor, averselor si torentelor.
Oprim in dreptul micului iaz circular amenajat deasupra suiorului cu scop de agrement. O mica stana mai functioneaza la est de el. In fundal, destul de neguros, apare varful Mogosa iar la dreapta sa culmile impadurite coborand spre Baia Sprie si Negreia.
Urmatoarea noastra oprire cu scop foto declarat a fost sub Secatura, in dreptul turbariei din dreapta drumului. De aici putem surprinde, precum de atatea alte ori, superbele stancarii-turnuri ori spinari stegozaurice de andezite sur-argintii de pe versantul vestic al Secaturii Gutaiului dar si primele cadre cu Creasta Cocosului, in prim plan palcurile de fagi monumentali cu frunzisul auriu-ruginiu dar inca dominat de un tonic verde.
Masina o abandonam la marcajul turistic cruce albastra-banda rosie de sub Creasta Cocosului (adica la vreo 100 m deasupra saivanului vechi), de-aici, luandu-ne rucsacii usori si betele de trekking, suim oblic la dreapta, pe sub linia electrica de 110 KV, spre Masa Domnilor.
Pajistea alpina bej, cu spicele gramineelor mangaiate de oblicele de miere ale soarelui, abruptul stancos dintre Secatura si Creasta Cocosului, pe directia cascadei ce marcheaza valea Alba (obarsia), palcurile de molizi spontani, maturi, dar si scunzii molizi puncteaza crestetul platoului vulcanic Gutai, ne ofere succesive subiecte foto incantatoare. Lor li se adauga apoi perspectiva spre Creasta Cocosului, cu turbaria din zona Mesei Domnilor la dreapta.
O briza racoroasa, ca si lumina treptat murinda, ne anunta ca apusul e iminent.
Asaltam prin urmare fosta poteca, azi intens scurmata de 4 x 4, motociclete enduro si ATV-uri, suind prin fagetul matur si rarit, iesim in culmea dincolo de care se afla frumoasa turbarie a Taurilor Chendroi. De aici la dreapta-n sus, pe langa marcajele si indicatoarele turistice (unul neconventional dar ingenios, doborat de multa vreme la pamant), in dreapta potecii bolovanoase, in lastarisul scund de fag si printre pernitele matasoase de Nardus stricta (Parul porcului) observam mici colonii de ghebe, multe prematur deshidratate.
Parapetii din stanga suferisera vizibil dupa cele cateva ierni si veri trecute peste ei, ca de altfel si panourile informative inramate si infoliate, amplasate de catre Ecologic ONG Baia Mare, din care ramasese doar unul la locul lui.
La ora 18,45 depasisim izvoarele din dreapta potecii si locul regretabilei avalanse ce curmase prematur si absolut stupid vietile a trei tineri, suind pe poteca-n trepte bolovanoase spre platoul de la sud-vest de Creasta Cocosului.
Admiram de-acum nu doar Taurile Chendroi si o parte din Valea Marei ci si Culmea Pietrei, platoul alpin din zona Iezerului Mare iar la vest varful Ignis, Pietroasa, Plesca, la nord-vest Poiana Brustani...
De mentionat afinisul din stanga potecii, rosu-sangeriu, contrastand cromatic armonios bej-ocrului pajistii, verdelui intunecat al molidisului spontam tanar si-n back ground andezitelor sur-argintii ale Crestei Cocosului, treptat aurite, mai apoi invaluite in diafane bronz-auriuri crepusculare.
La ora 19 suntem pe platou, intre doua vetre de foc, una igienizata si ordonata, alta spurcata de PET-urile lasate la plecare de turistii necivilizati.
Apusul se va produce in jurul orei 19,34, motiv pentru care ne grabim sa surprindem panoramele spre varful Gutai (1443 m), Magura Budestiului, Muntii Lapusului, Piemontul Varaticului, grupatele vetre ale satelor Breb, Budesti, Calinesti, Hoteni dar si a salbei localitatilor insirate pe valea Marei, deasupra lor plutind diafane flamuri alb-stravezii de fum.
O geana sangeriu-visinie se iveste mai apoi in saua dintre Gutaiul Doamnei si Secatura.
Ne instalam pe motul pietros, frezat de eterati ienuperi scunzi si afinis, idealul loc de larga belvedere, punem la bataie trepiedul si incepem mirabila incantare generata de perceptibila dinamica a soarelui apunand departe, dincolo de calotele intunecate ale Plescai, Ignisului, Dealul Crucii, Iricaului… poate pe deasupra luncii si meandrelor Somesului si a Muntilor Codrului.
Din clipa cand pasiseram pe platoul din fata Crestei Cocosului ne-am pus hanoracele subtiri dar briza rece a serii se face tot mai prezenta. Evident, la acea ora acolo suntem doar noi, muntele si dracu’ dar zau ca nu putea fi altfel nicicum mai bine.
Treptat ortacii mei se estompara-n peisaj, norii suri-stravezii, aduceau unor uriase pene de pasari maiestre iar curentii din inalturi ii manau si modelau permanent de parca s-ar fi aflat sub penelul celest al unui talentat maestru .
Coboram pe cand inserarea face loc noptii de septembrie si imediat dupa trecerea sub nivelul platoului maturat de briza rece simtim calda si dulcea mangaiere a termicelor coborand spre valea Alba, valea Hopsia si Rausor, in continuare spre valea Marei.
Nu pot rezista ispitei si cobor fotografiind in continuare soarele mistuit, cu prim plan de molizi, apoi printre falnicii fagi.
Se inoptase treptat pe parcurgem ultimele sute de metri spre Masa Domnilor si-n final catre masina.
E liniste, un susur linistitor, indefinit si vag perceptibil ne inconjura iar norii-pene maiestre par treptat inmuiati in tinctura de gentiana inainte de-asi imbraca neagra hlamida a noptii.
Ne imbarcam, plecand spre casa, la iesirea in Poiana Boului optam pentru varianta croita-n stanga drumuluin pietruit.
E noapte-n toata regula pe cand orbecaim inspirat spre Exploatare Miniera Suior, doar frivolii mesteceni din prejma drumului par niste hiperbolizati lilieci fluturandu-si infricosatori zdrentuitele flamuri negre, mortuare, ale aripilor.
Inspre sud-vest se ivesc salutar clipocirile vioaie ale luminitelor Baii Mari, mai apoi ne latra amical doi caini ciobanesti, drumul bolovanos lasa locul celui betonat-hartopos si-n cele din urma fosnitorului asfalt spre Baia Sprie.
Inainde de ora 21 ne incheiem frumoasa mica aventura montana purtand in minte si spirit amintirea superbului crepuscul de septembrie admirat impreuna de la Creasta Cocosului.
CITESTE SI:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
