13-14 septembrie 2009 cu Zoia si Brena
Habar nu am daca in Romania exista multe alte municipii, resedinte de judet, cu o atat de variata si bogata oferta turistica aflata pe o raza de 15-20 km precum Baia Mare. M-am gandit nu o data la acest aspect realizand ca din Baia Mare poti foarte lesne purcede (sub aspect timp si bani) spre traseele turistice din Muntii Gutai, Ignis, Lapus, Defileul Lapusului, Tara Oasului, Tara Chioarului, Tara Lapusului, lacurile Bodi Ferneziu, Mogosa, Firiza, Taul Negru. Aproape fara exceptie, in drum spre aceste trasee ori la revenirea acasa dupa parcurgerea lor, ti se ofera si altceva, inegalabile marturii ale traditiilor maramuresene, de la etno-cultural-folcloric la arhitectura ancestrala, ocupatii vechi, mestesuguri, datini si obiceiuri.
Aveam sa constat acestea si-ntr-o absolut banala zi de duminica de septembrie, insorita, calda si secetoasa, evadand pentru cateva ore pe malul Lapusului, la Remecioara, la intoarcere revizitand cateva edificii de cult, monumente istorice din patrimoniul cultural national.
Imediat ce iesi din oras, Lapusul flancat de maiestuoase salcii la podul spre Catalina te imbie la tihna unei plimbari, plaja ori pescuit sportiv.
Continuand insa spre Sacalaseni te incanta noile gospodarii si vilele abundand de flori, panoramele deschise spre Ocolis, Coltau, Culcea si Coruia.
Spre stanga, peste gulerul gros si verde-argintiu al salciilor care acompaniaza ca niste fideli strajeri malurile Lapusului, apar varfurile Ignis si Mogosa, apoi Satra lui Pintea.
Dupa Sacalaseni, scrutand atent pe deasupra vetrelor policrome ale satelor, iti atrag atentia argintiile turle ale bisericilor mai vechi ori mai nou zidite dar si sveltele sulite cu dranita noua ori patinata de vremi ale bisericilor de lemn (Culcea, Coruia, Coas, Remetea Chioarului, Remecioara).
Porumbistile coapte au virat treptat din verde in ocru-ruginiu.
Vetricea creata si topinamburii cu flori galben-portocalii marcheaza si invioreaza marginile ingustelor holde, digurile si lunca ingusta a Lapusului.
Cat privesti cu ochii dai de clai de fan sporind pitorescul sfarsitului verii, alteori parcelele otavite de lucerna ofera vederii albastrul-liliachiu al florilor.
Coborand din Remetea Chioarului spre raul Lapus optam de-aceasta data, de la podul spre Remecioara, pentru varianta pietruita din amontele malului geografic stang, lasand in urma poluanta horincie (din fericire nefunctionala deocamdata).
In curand la dreapta, pe traseul stravechilor meandre ale Lapusului deconspirate de salciile uriase, apare o balta „La Mircea” cu o insulita centrala, populata cu peste si frecventata de pescarii amatori.
Vizavi, in curs de amenajare, se remarca o alta viitoare balta pescareasca, protejata spre rau de un nou dig inalt, iar relativ la mica distanta dar in dreapta, de asemeni pe un fost brat vechi al Lapusului, e o alta balta frumoasa (a AJVPS Maramures, populata in primavara 2009 dar si pescuita-n exces si vlaguita curand dupa aceea) curtata de pescarii amatori, din pacate cu malurile crunt poluate menajer de necivilizatii unditari care-si leapada nonsalant pungile de plastic, PET-urile de apa si bere, dozele din aluminiu, pachetele de tigari etc.
Deviem curand din drumul ce continua-n amontele raului Lapus spre puntea suspendata ce leaga Remecioara de Berchezoaia, dincolo de aceasta descoperind in aceasta vara o noua si cocheta pensiune turistica.
Iesim asadar la stanga pe un drumeag ce duce catre o mica balastiera.
Superb raul Lapus susura imbietor in scurtele-i repezisuri, dezlanat inspre amonte, cu insule pietroase efemere, incipiente pasteluri autumnale pe malul drept, acolo unde din densele livezi se itesc marginasele gospodarii ale Remecioarei, ca o balta putin afunda inspre avalul malului stang acoperita aproape integral cu un dens lastaris de salcii tinere.
Nu peste mult in zona apare si un pescar ce lansa succesiv intr-un repezis, la un moment dat agatand o mreana de circa 25 cm pe care, spre bucuria mea, o scoase din carlig eliberand-o-n curentul putin afund (cred ca a fost primul pescar maramuresan care sa fi facut in prezenta mea acest sportiv si generos gest cu o captura subcalibrata, gandindu-se la fauna piscicola si viitorul acesteia).
Nucii isi aurisera frunzele, doar partial ciresii si plopii tremuratori. Pe malul drept caraiau provocator fazanii, totul inducea sentimentul ca ne aflam intr-un mic colt de Rai… obligatoriu insa facand abstractie de sufocantele mizerii lasate pe mal de picnicarii needucati si pescarii ce ne precedasera.
Nu peste mult isi fac galagioasa aparitie niste motociclisti enduro, colac peste pupaza apare si un localnic ce-si trase pe mal autoturismul spalandu-l eco-nonsalant, cu galeata.
S-a facut prea cald si-am decis sa pornim spre Baia Mare.
Balta AJVPS pustiita de peste ramasese cu malurile goale in schimb La Mircea pescarii amatori forfoteau de zor iar capturile-i motivau si incitau.
Pe malul stang al Lapusului se insirasera picnicarii sositi mai tarziu.
Oprim la biserica monument istoric de lemn din Remetea Chioarului. O facusera cu cateva clipe-nainte si niste autoturisti care lecturau curiosi inscrisul A4 infoliat in plastic de la stanga usii (de felicitat cei care-l pusesera acolo, din pacate folia era rupta si documentul partial compromis) continand datele esentiale ale istoricului acestui edificiu, mai apoi se amuzara batand nitel toaca de lemn.
Imi amintesc de faptul ca multi ani intrarea bisericii fusese flancata de doi monumentali tei, ulterior, odata cu restaurarea ei, teii care prin umbra lor densa de peste vara mentineau o deranjanta umiditate, au fost taiati. Intre timp, absolut neinspirat, in sit a fost ridicata noua biserica cu o multime de turle si turnulete argintii, kichoase, pe de alta parte relativ recent, la dreapta bisericii de lemn a fost descarcata si neglijent abandonata o bascula de balast de rau. Oricum ai vrea s-o eludezi fotografiind monumentul istoric ti-e practic imposibil, gramada hidoasa intrand in cadru si spurcand ambianta sacra.
Biserica din Remetea Chioarului cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril e datata sec. XVIII si are 13 m lungime, aproape 8 m latime si inaltimea de 23 m, capetele grinzilor de sub sarpanta acoperita cu dranita de molid fiind taiate-n trepte. E remarcabila arta imbinarii dulapilor de lemn patinati de secole.
Plecand de aici nu am deviat de-aceasta data spre Coas fiindca revazusem biserica de lemn, monument istoric de la capatul Vaii Caselor (datata 1730) chiar in iulie a.c. Mergem insa sa revedem o alta bijuterie arhitecturala ecumenica, bisericuta de lemn din Culcea amplasata pe o terasa inalta, cu panorama deschisa larg spre Coltau, culmea Morgau-Iricau si-n continuare dealurile Tauti Magherausului – Baitei – Nistrului – Cicarlaului si Seiniului (dealul Soarelui).
Bisericuta ce rasare dintr-o livada labartata de pruni are ca hram tot Sfintii Arhangheli si e datata 1720. De remarcat aici stalpii de stejari ce sustin pridvorul, asezati grupati cate trei, autorul fiind poate inspirat de gandul la Sfanta Treime, foarte frumos desi sumar ornamentati.
Biserica pare abandonata, doar tintirimul din preajma tradeaza atat de omenescul memento mori prin noile morminte.
Un pin rosu solitar e in partea sudica a bisericutei, de-acolo panorama deschizandu-se, peste vatra satului Culcea, spre Coruia, Coas si mai ales impozanta Satra lui Pintea si Cornul Satrei.
Sulita subtire si foarte svelta si semeata, recent dranitata, a bisericii de lemn, monument istoric cu hramul Sfanta Ana din Coruia, datata 1794, ne tenteaza in mod deosebit, motiv pentru care o taiem vizavi peste sosea si raul Lapus intr-acolo.
Oprim insa la pod pentru a surprinde calmul culcean patriarhal si picturalitatea raului cu ape imputinate la ceasul premergator amurgului.
Noua biserica din Coruia se afla vizavi de sit, e mare, ostentativa si cu nelipsitele turnuri si turnulete argintii. Situl bisericii vechi nu a fost insa afectat, acesta fiind flancat de jur imprejur de monumentali frasini si stejari. Ne-a surprins teapa luata deoarece din vechea biserica, acum aflata-n plin proces de restaurare, doar sulita foarte inalta a turlei cu patru mici turnusele dranitate la baza fusese inoita, in rest intrarea in biserica lasa vederii grinzile vechi de stejar, o copertina semicirculara deasupra impresionantei arcade ce sustine pridvorul. in 1922-1929 sarpanta de dranita a bisericii ca si a turlei fusese inlocuita cu tabla care fusese preferata pentru trainicie dar estetic oribila. Acum, cu ocazia restaurarii, se revenea la traditionala dranita de lemn de molid.
Ceea ce atrage atentia la biserica din Culcea sunt niste dulapi impresionanti din lemn de stejar, prinsi cu groase piroane de lemn de structura verticala de-asemeni de lemn a lacasului. Dulapii au pe sectiune un profil triunghiular neregulat ceea ce-i face sa aduca unor contraforti ca de medievale cetati.
Aparte e si decoratiunea arcadei masive a pridvorului deasupra careia se poate citi Anul Domnului 1794, 11 noiebrie, construita de Farcas Ianos.
Pe peretele nordic, intre stalpii-dulapi masivi de stejar si alaturi de ferestrele ferecate cu zabrele trainice, forjatedin otel, se vad doua mici cruci de lemn frumos ornamentate in timp ce pe peretele sudic e o singura astfel de cruce, de regula acestea avand un rol omagial-comemorativ.
Iata ca intr-o banala duminicala plimbare, de abia cateva ceasuri, beneficiasem de o impresionanta , oferta turistica, de la cea peisagistica la cea antropic-istorica, dar oare cate alte minunatii am mai fi putut admira pe-aproape de Baia Mare pana la apusul soarelui… cu o singura conditie, aceea a renuntarii la inertie, lene si blazare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
