Guvernul României a emis deja primele declarații privind decizia așteptată în arbitrajul Gabriel Resources vs. România. Aceste declarații sunt asociate unor despăgubiri estimate la 2 miliarde de dolari, pe care România ar trebui să le plătească companiei miniere. Se pare că tribunalul arbitral a ajuns la o decizie pe care a comunicat-o deja ambelor părți. Dacă ambele părți sunt de acord, Decizia va fi publicată în întregime. În caz contrar, vor fi publicate doar extrase din aceasta. Conform relatărilor media care citează surse guvernamentale, anunțul oficial este planificat pentru data de 10 februarie 2024.
În acest context, premierul Ciolacu a declarat că va face publice toate documentele care să arate cine a greșit în această speță. Istoricul campaniei Salvați Roșia Montană ne arată însă o multitudine de momente când statul român nu doar că a ținut ascunse documente din dosar, dar a și făcut tot posibilul ca ele să nu ajungă la public. Urmărind momentele de mai jos, unele dintre ele foarte recente, domnul Ciolacu este de așteptat să întindă opiniei publice un măr otrăvit care ascunde bucățile de adevăr ce nu servesc interesului electoral al partidului pe care îl conduce.
1. Licența de exploatare a fost publicată într-o investigație Rise Project, nu în urma desecretizării acesteia de către statul român. Timp de paisprezece ani, licența a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale uneia dintre cele mari afaceri românești. Licența a fost acordată, în 1999, companiei statului Minvest, fără licitație, iar un an mai târziu, a ajuns, tot fără licitație, la compania privată Roșia Montană Gold Corporation (fosta Euro Gold Resources).
2. Tot presa și organizațiile nonprofit au fost cele care au făcut public contractul de cooperare în valoare de 70 de milioane de dolari încheiat între Gabriel Resources și Ministerul Culturii condus de Kelemen Hunor, în schimbul emiterii de avize ilegale.
3. Dintre puținele exerciții de mimare a transparenței, enumerăm o așa-numită vizită de teren a Comisiei Parlamentare UNESCO la Roșia Montană în 2013, care însă s-a aflat în totalitate sub controlul companiei miniere, a „invitaților” săi (primari din zonă, consilieri, parlamentari etc.) și de la care au fost excluse în mod abuziv vocile localnicilor care se opuneau proiectului minier.
4. Tot anul 2013 a adus și cel mai grosolan și elocvent exemplu de lipsă de transparență în acest caz: legea specială la care Guvernul reprezentat de Victor Ponta s-a angajat a fost în totalitate discutată în secret și a fost făcută publică la presiunea societății civile și când deja intrase în procesul legislativ. Pus în fața protestelor naționale ca reacție la acest demers complet netransparent, Guvernul a avut, tot în 2013 o tentativă abuzivă de modificarea legii minelor, peste noapte – cu implicarea comisiilor parlamentare și a plenului, care a stârnit din nou reacții publice pe măsură.
5. Începând cu 2015 și începerea arbitrajului, statul român a refuzat orice transparență privind procesul. Nu a publicat niciun document din dosar deși alte state, în situații similare, au făcut-o. E cazul statului El Salvador care de altfel a și câștigat arbitrajul deschis de compania minieră Pacific Rim-Oceana Gold în 2009.
6. Audierile din arbitraj au fost din nou secrete, statul român refuzând să fie transmise live mărturiile foștilor prim-miniștri Emil Boc sau Victor Ponta, precum și ai altor oficiali ai statului român care prin declarațiile, acțiunile și inacțiunile sale au dus la rezultatul de azi.
7. Și nu în ultimul rând, statul român a respins, alături de Gabriel Resources, al treilea amicus curiae prezentat Tribunalului de societatea civilă în sprijinul României. Acest amicus curiae a fost crucial, arătând că suma cerută ca despăgubire de către compania minieră se baza pe o evaluare a acțiunilor foarte mare, deoarece investitorilor nu li s-a comunicat un risc semnificativ. Gabriel nu a informat acționarii că proiectul său necesită să fie declarat de interes național pentru a fi conform legilor UE și române și pentru a putea fi în cele din urmă pus în exploatare.
“Noi credem că dacă acționarii lui Gabriel ar fi știut de acest risc major, atunci prețul acțiunilor ar fi fost mai mic și, prin urmare, și cuantumul compensației ar fi fost și el mai mic. Este inexplicabil de ce Statul nu a dorit prezentarea acestui argument în cadrul audierilor” Stephanie Roth, voluntar în campania Salvați Roșia Montană.
Prin urmare, premierul Ciolacu, consiliat de același Victor Ponta (responsabil de secretizarea celor mai grave acțiuni luate de statul român în favoarea companiei), promite un măr otrăvit, documente ce vor omite în mod intenționat documente și explicații care ar aduce lumină în acest caz.
Dacă nu se va publica Decizia, vom fi îndreptățiți să credem că a fost, de la bun început, un blat între Gabriel Resources și statul român. Nicio declarație din partea lui Ciolacu și a apropiaților săi nu poate fi credibilă în aceste condiții până nu vedem toți, public, toate detaliile sentinței”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, din partea rețelei Mining Watch România. ,,Ieșirile publice din această perioadă au o puternică încărcătură electorală și au rolul de a distrage atenția publicului de la întregul istoric încărcat de corupție și decizii luate împotriva interesului cetățenilor români”, a completat reprezentanta Mining Watch România.
Notă privind amicus curiae: În timpul perioadei de arbitraj, ONG-urile române au depus în total 3 puncte de vedere amicus curiae. Un amicus curiae (literalmente “prieten al curții”) este o persoană sau organizație care nu este parte într-un caz, dar oferă informații relevante pentru acesta. Două puncte de vedere au fost acceptate, dintre care unul parțial, dar cel de-al treilea, depus în iunie 2023, a fost respins după ce România nu a fost de acord, în ciuda solicitării făcute de către Tribunal.
Sursă: https://www.declic.ro/
– Servicii de creare site web
