Vezi VIDEO
Viata i-a dat numai palme baimarencei Lucica Sabou, dar incercarile prin care a trecut au facut-o tot mai puternica. Si are nevoie de toata taria din lume, pentru ca e singura si trebuie sa creasca un copil cu tulburari de comportament, care necesita in permanenta tratament si supraveghere. Zi de zi, luna de luna, mica familie de pe strada Cuza Voda se chinuie sa razbeasca intr-o mare de greutati. Cei doi nu au o locuinta proprie si sunt fortati sa se descurce doar din ajutoare sociale si din pensia alimentara, pentru ca, desi baimareanca isi doreste sa munceasca pentru a obtine mai mult de la viata, boala baietelului ei nu permite asta.
Lucica a pornit dintr-o familie saraca din Baita de sub Codru, in care a copilarit alaturi de alti 13 frati. De la 12 ani a inceput sa munceasca, ingrijind batrani si copii, iar mai apoi, cand a decis sa se casatoreasca si a ramas insarcinata, a primit o noua lovitura de la viata: a fost nevoita sa divorteze de sotul e, care cazuse in patima alcoolului si care devenise agresiv. Cel mai greu i-a fost, insa, in momentul in care a aflat ca fiul ei, Razvan, are sindromul ADHD.
„De cand am fost insarcinata au inceput problemele. La 3 luni am divortat, la 7 luni eram pe scari la tribunal, acolo am fost la prima dezbatere, la 9 luni nu am mai putut sa ma duc. Cand m-am dus sa-i fac certificatul de nastere a fugit taica-sau dupa noi sa ma bata, sa imi ia copilul, nu am putut nici la primarie sa-i fac certificatul, ca a fugit dupa noi”, isi aminteste Lucica Sabou.
Dupa mai multe vizite la medici, femeia a descoperit ca fiul ei sufera de ADHD. Baiatul este impulsiv, hiperactiv, neatent si, uneori foarte agitat. In ciuda acestor manifestari, baimareanca a incercat sa il integreze intr-un colectiv si l-a inscris la gradinita, sperand ca joaca alaturi de ceilalti copii ii va tempera reactiile. Femeia povesteste ca nu de putine ori, nici educatoarele nu mai stiu ce sa faca cu el.
„Are tulburari hiperkinetice. Sare, loveste, nu sta intr-un loc, nu mai am cuvinte, pentru ca si la gradinita de multe ori ma suna si imi zicea « Doamna Lucica, haideti dupa el, ca nu mai stim ce sa facem cu el! » Mi-e foarte greu sa il cresc, foarte greu! Numai Tatal Ceresc si Maicuta Sfanta, cu puterea lor, asa pot sa il cresc!”, spune femeia.
Constienta de necesitatile speciale ale fiului ei, chiar daca banii ii sunt numarati, Lucica Sabou pune pe primul loc tratamentul lunar al baiatului si consultatiile periodice. Prefera sa nu isi plateasca taxele, chiria sau chiar sa nu aiba ce manca, doar pentru a-si ajuta fiul.
Luna aceasta a fost nevoita sa mearga cu baiatul la Cluj-Napoca, pentru un consult de specialitate destul de costisitor, la psihiatrie pediatrica. A lasat totul deoparte pentru sanatatea fiului sau, chiar daca risca sa ramana fara curent sau, mai rau, sa fie scoasa afara din micuta garsoniera in care isi duce traiul.
„Acuma mi-a zis proprietarul « Doamna Lucica, platiti chiria, ca daca nu, va dam afara, ca nu avem ce face ! » Luna asta n-am platit taxe, nu am platit chiria, nu am platit absolut nimic, pentru ca nu am, nu am, ca m-a costat Clujul 250 de lei, la el iarasi sa ii cumpar una-alta pe drum, si nu am avut!”, se justifica Lucica.
Nici femeia nu e prea sanatoasa, fiind diagnosticata cu hernie gastrica si hepatita B. Tot din cauza lipsei banilor, nu reuseste sa isi procure medicamentele, pentru ca sunt foarte scumpe si prefera sa isi trateze fiul, ea ramanand pe ultimul loc.
Cu toate ca zi de zi se sacrifica, cu un venit de aproximativ 600 de lei, femeia ar vrea sa poata face mai mult. „Poate ca i-ar trebui si mancare, ceva mai satios, apoi ii dau si eu ce am. De multe ori in cere « Mami, nu ai un pic de salam de sunca? Nu am, puiule! » « Mami, dar un crenwurst nu ai? Nu am puiule zic, dar de unde? ». Nu am avut si credeti-ma ca ma doare sufletul, de multe ori sunt zile in care mananc cate un mar. Si astazi, numai un mar am mancat, numai ca sa pot sa fac ceva ca sa am pe cand vine el acasa”, marturiseste cu lacrimi in ochi femeia.
Lucica Sabou nu se da batuta si incearca sa mai adune cativa banuti sau cate un castron de mancare, facand curatenie la vecini sau pe la cunostinte. Nu ii este frica de lucru, insa nu poate sa aiba un loc de munca stabil din cauza faptului ca trebuie sa aiba grija permanent de Razvan, fiul sau.
„Il duc dimineata la gradinita cand e bine, pana la amiaza ma mai cheama cate o vecina, ma duc si ii fac curatenie, mai imi da cate un castron de mancare, mai imi da o paine… Daca as avea cum sa fac cu copilul, cu Razvan al meu, m-as duce si eu la lucru, sa am si eu un venit, pentru ca am lucrat. De la 12 ani lucrez si eu, dar nu am cu cine, iar singur nu pot sa il las absolut deloc. Si de la gradinita pana aici, numai de mana, cand il scot afara, nici atat! Doamne fereste ce face!”.
Singura speranta care i-a ramas femeii este credinta. Nu conteneste sa se roage la Dumnezeu, pentru a-i oferi un viitor mai bun ei si fiului sau.
Cei care vor sa le intinda o mana de ajutor Lucicai si baiatului sau, Razvan, sunt rugati sa ne contacteze pe adresa redactiei: Bulevardul Bucuresti nr. 3, Baia Mare, telefon 0262-221.600, de luni pana vineri, intre orele 9.00 si 17.00.
Sursa: Gabriela Kuhajda
– Servicii de creare site web
