Trei destinații turistice din Maramureș sunte recomandate de revistele de specialitate pentru femei într-un top al celor mai frumoase obiective turistice din România care merită vizitate. Alături de destinații deja consacrate precum Transfăgărășanul, Castelul Peleș sau Delta Dunării, în acest top apar trei locații de la noi din județ. De altfel, Maramureșul este singurul județ cu o triplă prezență în acest top.
Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, și repezintă o destinație turistică unică în România care îți va aduce zâmbetul pe buze.
Faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel.
Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.
Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel’.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.
Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele:
„De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț[sic] oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am[sic] putut
Orișicine mia[sic] cerut
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea”
Mocănița de pe Valea Vaserului, județul Maramureș
De 84 de ani, locomotiva Mocănița, un obiectiv turistic unicat în România, străbate aceeași 21,6 kilometri între Vișeu și Paltin pentru a transporta lemne și pentru a încânta turiști.
Calea ferată forestieră Vișeu de Sus (cunoscută și sub numele de Mocănița de pe Valea Vaserului) este o cale ferată cu ecartament îngust din județul Maramureș, care merge din Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, până în Carpați, la stația Coman, aproape de granița cu Ucraina. Calea ferată este exploatată atât forestier, cât și turistic, fiind clasată ca monument istoric.
Construcția căii ferate forestiere a început în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică.
Ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus.
Construită după Cazare in Maramures Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii.
Punctul de acces spre valea Vaser este oraşul Vişeu de Sus, care este şi punctul de pornire pentru Mocăniţa, un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop este de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului Vaser River şi este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa, fiind şi singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buştenii de pe munţi.
Dimineaţa foarte devreme, Mocăniţa este pregătită pentru excursia din zi. Atât vagoanele pentru turişti, cât şi cele forestiere sunt ataşate la locomotive cu aburi. Urmând râul în cascade, trenul trece mai întâi pe lângă casele din Vişeu de Sus. Apoi, după aproape şapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, şi făcându-şi intrarea în munţi prin tuneluri întunecoase.
Liniştea naturii este întreruptă nu doar de râul grăbit şi zgomotos, de pufăiturile şi sâsâitul trenului, ci, din când în când, şi de fluierăturile ascuţite ale locomotivei.
Cascada Cailor, Munții Rodnei
Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase obiective turistice din România. Este situată pe versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa.
Apa rezultată din topirea zăpezii și din ploi se adună într-un circ glaciar și de acolo se prăvelește pe versantul abrupt al Rezervației Piatra Rea formând astfel această cascadă de o frumusețe covârșitoare.
Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este formată din mai multe trepte de cădere liberă, aflate la aproximativ 40 m una de cealaltă, primele două, ca următoarele să-și micșoreze distanța, succedându-se la doar 20 m.
Acest loc mirific dispune de propria ei legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea a reprezentat din totdeauna locul preferat al celor ce locuiesc în zonă să își țină hergheliile de cai începand cu primăvara până în toamnă.
Pășunile sunt de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, astfel, caii puteau paște în voie fără a fi deranjați.
Se spune că hergheliile de cai obișnuiau să fie atacate de către urs, acesta fiind înfometat și căutând hrană în carnea cailor. Locul fiind deschis, șansele de izbândă ale ursului erau, de cele mai multe ori mici spre nule.
Însă, ursul găsea soluții pentru a remedia situația și încolțea animalele deasupra prăpastiei de lângă ceea ce în zilele noastre se numește chiar Cascada Cailor. Astfel, prinse într-un loc strâmt, bietele animale nu mai aveau nicio șansă.
De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorita acestei legende.
Accesul se face cu foarte mare ușurință, fie că alegem drumul pe jos de la Borșa, mergând (circa 1- 1,30 ore) pe o poteca prin valea formată în dreapta stațiunii, fie că alegem varianta mai comodă, utilizând telescaunul, din stațiunea Borșa.
De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute. Telescaunul pornește doar dacă există un grup de minim 10-15 persoane.
„Apoi, după aproape şapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, şi făcându-şi intrarea în munţi prin tuneluri întunecoase” – mocănița circulă până la stația Paltin și înapoi și nu este nici iun tunel pe traseu. Am fost și noi și este o dezamăgire mare. S-ar putea reface calea ferată ca să meargă trenul mai rapid și până la stația Coman, dar atunci ar trebui și investit nu numai scos profit. Dacă vreți mocăniță mergeți în Austria. Merge tot cu locomotiva cu abur.
Nu este adevărat că este singura locomotivă cu aburi din Europa, am fost în Serbia pe un traseu mirific și poate o mai fii… La noi lasă de dorit traseul din Maramureș plin de mizerie, nu merită bani, rușine vaișamar…. Intreadevar este foarte frumos în Maramureș, oameni primitor, dar peste tot mizerie 😪😪😪