„Măsurișul oilor”, numit în diferitele zone etnografice din Transilvania și „împreunat-împreuniș” sau „sâmbră”, este un eveniment rural tradițional cu funcții practice și festive, care marchează debutul sezonului pastoral activ. Obicei care şi-a pierdut, treptat, latura pragmatică, rămânând doar sărbătoarea ce încheia, în mod obligatoriu, ziua cu pricina.
Pe valea Dobricului din Maramureș, timpul parcă a stat în loc și străvechiul obicei pastoral este păstrat în zilele noastre, având și o latură practică, nu doar la nivel de spectacol sau ospăț.
Organizat, în funcție de clima zonală, la Sângeorzul actual (23 aprilie) sau la „Sângiorzul Bătrân” (diferență de 13 zile), „măsurișul” este urmarea logică a asocierii mai multor proprietari cu oi puține, pentru care exploatarea individuală a laptelui oilor este nerentabilă, dată fiind cantitatea mică mulsă pe zi de la o oaie. Astfel, crescătorii de animale care nu au un efectiv semnificativ (de câteva sute) se asociază și pentru o evidență cât mai clară, se organizează acest măsuriș, fiecare gospodar adunându-și cantitatea de lapte de la oile lui și comparând-o cu a celorlalți pentru a vedea cât lapte și brânză i se cuvine.
Cunoașterea detaliată a acestei practici complexe este deosebit de importantă, deoarece asociația pastorală rurală reprezintă cea mai veche și mai stabilă asociație economică din mediul rural transilvănean, iar comportamentul asociativ pe care îl evidențiază are la bază ideea de echitate.
Pentru iubitorii de tradiții și folclor este un context deosebit de studiu, întrucât la acest eveniment există o serie de tehnici pe care trebuie să le cunoști pentru a le putea observa. Altfel, este dificil să vezi semnificațiile deosebite din spatele acestei practici.
Prima dată, oile sunt despărțite de miei, apoi băgate la strungă, iar fiecare gospodar, verificând capacitatea de lactație a propriilor animale.
Nu lipsește nici binecuvântarea și rugăciunea unui preot care alături de participanți se roagă pentru belșug și prosperitate. Pentru sănătatea animalelor și a proprietarilor lor, efectuându-se și o sfințire a staulului pentru „protecție” divină împotriva răufăcătorilor.
Apoi, măsurarea laptelui implică și o parte de algebră. Asta ca răspuns pentru unii copii din mediu rural care se văd mari gospodari și se întreabă la ce e bună matematica. Închegarea laptelui și obținerea cașului încheie etapa propriu-zisă a măsurișului, urmând doar ospățul de după.
Contextul conversațional al acestor evenimente tradiționale este unul absolut inedit deoarece tot aici sunt create strategii pe termen lung, fiecare gospodar asumându-și responsabilități și tratând cu asociații în vederea unui an cât mai rodnic și bogat pentru stâna lor.