La Conferința de presă ținută marți, 10 noiembrie 2020, la Cotroceni, a avut loc următorul dialog:
„Xenia Croitoru, Antena 3: … Antena 3. Spuneaţi puţin mai devreme faptul că în acest moment virusul se răspândeşte mai repede decât în primăvară şi aveaţi o declaraţie în luna aprilie, mai exact pe data de 28 aprilie. O să vă rog să-mi permiteţi să vă citez. Spuneaţi asa: «Important, după părerea mea, este ca alegerile să nu reprezinte un pericol pentru populaţie. Eu nu o să fiu de acord să facem alegeri, când epidemia încă există şi sunt un număr semnificativ de bolnavi. Îmi doresc să reuşim în toamnă, să avem alegeri locale şi la termen alegeri parlamentare. Dacă nu pot fi făcute în siguranţă, vor fi amânate. Nu voi tolera în nici un caz să avem alegeri sub semnul epidemiei». Vroiam să vă întreb, ce anume v-a făcut să vă răzgândiţi din primăvară şi până acum, când aţi făcut acea declaraţie şi dacă în acest moment ar fi oportun să avem alegeri, în contextul în care am văzut, cazurile de coronavirus cresc de la o săptămână la alta, de la o zi la alta, iar cazurile de la ATI sunt din ce în ce mai multe şi situaţia pare destul de îngrijorătoare. Mulţumesc!
Klaus Iohannis: Vedeţi că, din nefericire, acum în România avem două probleme grave: una de sănătate publică, care este pandemia, şi cu această pandemie ne confruntăm de aproape un an de zile. Însă, între timp, am învăţat multe despre acest virus, între timp ştim ce măsuri se pot lua pentru a încetini răspândirea acestui virus, însă în continuare pandemia rămâne o mare problemă, şi ea va fi rezolvată doar atunci când vom avea un vaccin, numai că nu ştim când va fi momentul acesta. Sigur, în media apar ştiri pozitive despre cum au progresat unii sau alţii cu producerea vaccinului, însă o dată certă în acest moment nu poate nimeni să spună. În acelaşi timp, avem şi o problemă politică. Avem un parlament care este dominat de un PSD care şi-a pierdut orice legitimitate şi guvernul într-o arte se luptă pentru a ţine lucrurile sub control, pe de cealaltă parte PSD-ul în parlament trage permanent frâna de mână şi lucrurile nu pot să fie mişcate aşa cum îşi doresc românii în acest moment. Românii își doresc să avem un Parlament legitim care împreună cu Guvernul lucrează pentru ei, face planuri de viitor, face planuri pentru redresare. Ori cu PSD în Parlament, aceste lucruri funcționează, cum s-ar spune, cu frâna de mână trasă. Iar democrația nu poate fi pusă în paranteză. Nu putem să ne imaginăm să stăm în acest blocaj politic provocat de PSD fără să facem alegeri și fără să știm cum va arăta anul viitor. Și din toate aceste motive, noi suntem acum în situația să organizăm alegeri parlamentare la termen, fiindcă este singura soluție prin care românilor li se poate permite o continuare a demersurilor democratice așteptate. Este singura modalitate prin care românii, în definitiv, își pot alege acum un nou Parlament care să ducă lucrurile mai departe, care să permită construirea unui Guvern puternic în jurul Partidului Național Liberal, împreună cu alte partide democratice, o nouă majoritate care vine și votează măsurile mult așteptate de români și permit ieșirea României și din criza sanitară și din criza politică.”
Dialogul, redat de mine în întregime, pentru că reprezintă un document despre cine este și ce vrea Klaus Iohannis, poate fi rezumat astfel:
Întrebat de ce ține morțiș să avem alegeri parlamentare pe 6 decembrie 2020, în condițiile dramatice – recunoscute chiar de el – Klaus Iohannis răspunde că desfășurarea acestor alegeri la termen e singura modalitate prin care alături de Guvernul Meu va avea și un Parlament al Meu.
Întrebarea dăduse curs neliniștii românilor în legătură cu posibilitatea ca ținerea alegerilor pe 6 decembrie 2020 să sporească urieșește numărul infecțiilor și al celor internați la ATI, dar mai ales numărul morților, din cauza debordării spitalelor.
Ce răspunde Klaus Iohannis?
Că ținerea alegerilor nu va crea o astfel de primejdie?
Nu.
Răspunde că ținerea alegerilor înseamnă „singura posibilitate ca Guvernul PNL să aibă o majoritate în Parlament”. Dincolo de suspecta certitudine că PNL va cîștiga alegerile în orice condiții (Cine i-a garantat-o? Sistemul instituțiilor de forță?) rămîne întrebarea:
Merită să moară atîția oameni numai și numai pentru ca Klaus Iohannis să aibă și Parlamentul Meu?
Merită un dezastru național numai și numai pentru ca Klaus Iohannis să-și facă o ambiție?
Răspunsul trimite la un alt moment în care de dragul unei ambiții a lui Klaus Iohannis s-a produs un veritabil dezastru național.
E vorba de sinistrul an 2015.
2015 rămîne în Istoria postdecembristă drept Anul Teroarei Cătușelor. Un asemenea an e greu de întîlnit chiar și în Istoria României moderne. Poate doar 1950, anul de culme al Terorii staliniste în România, îl mai egalează.
În 2015, Binomul SRI-DNA a făcut ravagii pe scena noastră publică. Politicieni, judecători, procurori, oameni de afaceri au fost înhățați de DNA pe baza unor dosare întocmite ilegal de SRI, care a folosit pentru asta un număr incredibil de mare de abuzuri, de încălcări ale drepturilor omului, reținuți pentru 24 de ore, tîrîți în instanță cu propunerea de arestare preventivă, arestați preventiv, uneori mai multe luni, pentru a fi trimiși apoi și, apoi, trimiși în judecată pe baza unui dosar fabricat la iuțeală. Ani întregi după aceea, Justiția din România, ajutată de CCR să redevină independentă, a respins dosare după dosare. Chiar DNA, după plecarea Codruței Kovesi din fruntea instituției, a clasat multe cauze. A fost obligată la asta, pentru că aceste dosare nu conțineau nici o probă. Baza o constituia un Rechizitoriu redactat în termeni strict publiciști și ore întregi de interceptări ale acuzatului de către SRI, care nu aduceau nici o mărturie. Mulți dintre cei achitați se întreabă și azi dacă vor reuși vreodată să recupereze pagubele uriașe produse de Teroarea cătușelor: bani cheltuiți pe avocați, familii descumpănite, pierderea funcțiilor, terfelirea publică. Dacă avem tăria sufletească să revedem trecutul întruchipat de o Teroare ar trebui să ne reamintim întreaga atmosferă, incredibilă azi pentru un om care n-a trăit teroarea stalinistă.
Victima afla de la televizor că e convocată la DNA înainte de a ajunge la instituție. Cînd ajungea, se năpustea asupra ei haita echipelor de televiziune convocate de dimineață, prin e-mailuri trimise personal de Codruța Kovesi. Contrar tuturor normelor gazetărești, victima nu beneficia de prezumția de nevinovăție. Fătuce agresive pînă la isterie, se năpusteau asupra ei și, gata să-i dea cu microfonul în moalele capului, o întrebau rechizitorial:
De ce ai furat? Nu ți-a fost rușine?
N-apuca victima să ajungă în fața procurorului că deja pe televiziuni curgeau pagini întregi din actul de acuzare și mai ales fragmente compromițătoare din stenogramele interceptărilor. Cu o bucurie de drogați, cei din studio reproduceau fragmente de conversații intime fără nici o legătură cu acuzarea, decupate însă de Binom astfel încît victima să pară o analfabetă sau o deșucheată. Asta fără a mai pune la socoteală imaginea de coruptă. Victima era scoasă în cătușe din sediu în prime time, astfel încît televiziunile de știri să transmită în direct momentul. La un moment dat, cînd victima era pe cale să fie dusă la dubă, haita de jurnaliști era anunțată de cineva, care ieșea din clădire și în consecință se bulucea la intrare. Camerele video erau ațintite asupra cătușelor. Victimei nu i se permitea să înainteze, jandarmii primiseră consemn să n-o protejeze în drumul către mașină, s-o țină cît mai mult în prim plan, ca să vadă Națiunea cum arată un Corupt al Neamului. În cele 24 de ore, cît era reținută, presa Binomului SRI-DNA era alimentată – ilegal, firește – cu documente din dosar. Victima, năucită, ajunsă la pușcărie nu se putea apăra, mai ales că fusese luată pe nepregătite. Cînd ajungea în fața judecătorului, victima era de mult fezandată. Terorizați de Secția de anchete a DNA, dar mai ales de teama că presa i-ar putea acuza de blîndețe față de criminalii corupți, judecătorii admiteau toate cererile de arestare preventivă.
Lista victimelor acestor execuții staliniste din DNA ne oferă amploarea Terorii care definește anul 2015:
Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Viorel Hrebenciuc, Laura Georgescu, Pinalti, Darius Vîlcov, Sorin Oprescu, Andrei Chiliman, Piedone, Dan Șova, Ioan Oltean, Alina Bica, Dan Motreanu, Horia Simu, Toni Greblă, George Scripcaru, Robert Raduly, Gabriel Berca, Gheorghe Nichita, Marian Vanghelie, Vlasov, Teodor Niculescu, Ion Ariton, Laszlo Borbely, Mircea Cosma, Tudor Chiuariu, Cristian David, Daniel Dragomir, Dorin și Alin Cocoș, Adriean Videanu.
Să adăugăm acestor nume pe cel al lui Victor Ponta, premierul României la vremea respectivă. Victor Ponta n-a fost arestat. A fost însă convocat la DNA pe 5 iunie 2015 și trimis în judecată pe 17 septembrie 2015.
Dosarul Victor Ponta a fost nucleul întregii Terori din 2015. Convocarea și trimiterea în judecată au drept scop clar crearea presiunii pentru ca Victor Ponta să demisioneze din funcția de premier.
Imediat ce Victor Ponta a fost convocat la DNA, Klaus Iohannis i-a cerut, printr-o declarație de presă, să demisioneze. Victor Ponta i-a răspuns că nu demisionează. Seara, la TVR, Klaus Iohannis a susținut că Victor Ponta va demisiona. În zilele următoare, asupra lui Victor Ponta se exercită o presiune ieșită din comun. În paralel, se lucrează astfel ca Gabriel Oprea, vicepremier și șef al UNPR, să se dezică la Moțiunea de cenzură, din 12 iunie 2015, votînd împotriva PSD. Gabriel Oprea n-a făcut-o. I-a venit și lui rîndul să plătească, un pic mai tîrziu. Cum Victor Ponta a rezistat, a trebuit să se creeze Diversiunea Colectiv pentru ca anul 2015 să-i aducă lui Klaus Iohannis ceea ce-și dorise după cîștigarea alegerilor:
Guvernul Meu, condus de Dacian Cioloș.
Avem astfel cauza de fond a Terorii din 2015.
Pentru aceasta, așa cum am scris zi de zi de-a lungul lui 2015, s-a declanșat Teroarea cătușelor. Pe lîngă crearea condițiilor pentru ca Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, să plece de la Putere în afara alegerilor parlamentare, lăsînd locul Guvernului Meu, Klaus Iohannis avea nevoie de curățarea de pe scena politică a tot ce i-ar fi putut stînjeni afirmarea. Înhățarea Elenei Udrea s-a vrut o lovitură dată moștenirii lăsate de Traian Băsescu. O moștenire electorală care-l deranja pe Klaus Iohannis.
La începutul lui 2015, deși ajuns președinte, lui Klaus Iohannis nu-i convenea de loc situația.
Era președinte, dar n-avea Guvernul Meu. În Republica semiprezidențială care e România, un președinte ca el nu se simțea bine dacă n-avea și un Guvern al lui.
Pe deasupra Klaus Iohannis rămăsese, la începutul lui 2015, ceea ce fusese înainte de a deveni președinte:
Un provincial fără o minimă experiență a politicii la nivel înalt.
Deși propulsat prim-vicepreședinte PNL în februarie 2014, ca moment din Planul impunerii sale ca președinte, Klaus Iohannis nu stăpînea nimic. Nici PNL-ul, cu atît mai mult PNL-ul. Era nevoie, pentru a-l face președinte și în realitate, nu numai pe hîrtie, de două operațiuni:
- Cea de aducere la Putere a Guvernului Meu.
- Cea de curățare a scenei politice de oricine i-ar fi stat în cale, fie concurîndu-l, fie opunîndu-i-se.
Misiunea de susținere a celor două campanii a revenit Binomului SRI-DNA, mai precis cuplului Florian Coldea – Codruța Kovesi.
Firește, după ce au făcut treburile murdare, cei doi au fost azvîrliți cu un picior în fund tot de Klaus Iohannis.
Pentru a înțelege sinistrul an 2015, trebuie să ținem cont de un amănunt:
Avînd mînă liberă să facă vor pentru a îndeplini ambiția lui Klaus Iohannis, cei doi și-au rezolvat și treburile lor. Antipatiile și simpatiile, interesele politice și interesele financiare.
De ce-am reamintit Sinistrul an 2015?
Klaus Iohannis a considerat atunci că merită Teroarea cătușelor pentru ca el să aibă Guvernul Meu.
Acum consideră că merită să moară oameni pentru ca el să aibă și Parlamentul Meu.
– Servicii de creare site web
Daraca merita!! Sa vina alegerile!!!