Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, episcopul romano-catolic Eugen Schönberger transmite următorul mesaj:
Există evenimente pe care nu le înțelegem imediat. Așa ar fi putut să fie și învierea lui Isus. Povestea unei femei, un mormânt gol, un giulgiu abandonat…
Asemenea apostolilor, ne confruntăm și noi la fiecare Paște cu multe nedumeriri. Desigur, situația noastră este mult mai ușoară, întrucât auzim la Liturghia de Paști cuvintele Sfântului Petru pe care le-a rostit la primele Rusalii. Apostolii trecuseră deja peste cele 40 de zile, când Isus le-a explicat Scripturile referitoare la El și au început să înțeleagă ce s-a întâmplat și de ce.
Sfântul Petru se referă la ceea ce știau cei care-l ascultau, că Dumnezeu L-a uns pe Isus din Nazaret cu Spirit Sfânt și putere și că Dumnezeu a adeverit acest lucru înaintea lor când a făcut mari minuni și semne printre ei. Iar voi – spune Petru – ”pe acesta, care a fost dat după planul stabilit şi preștiința lui Dumnezeu, l-ați răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege”. Dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții. Profeții, dar și noi mărturisim că El este cel pe care Dumnezeu L-a menit să fie judecătorul celor vii și al celor morți și că, oricine crede în El, primește iertarea păcatelor. Sfântul Petru și ceilalți apostoli au înțeles abia după Rusalii că acesta este planul dinainte stabilit al lui Dumnezeu.
În dieceza noastră, suntem la sfârșitul Anului Providenței și am dori să înțelegem ce legătură are Paștele cu Providența Divină. Ce a adus în viața noastră această perioadă de trei ani?
Doi ani de epidemie și un an de război, care încă nu s-a terminat! Cineva ar putea spune: Ei bine, mulțumesc foarte mult pentru această grijă providențială!
Totuși, Fraților și Surorilor, să nu fim nedrepți. Nu trebuie să-L considerăm răspunzător pe Dumnezeu pentru păcatele oamenilor. Cu toate acestea, Dumnezeu este suficient de puternic pentru a scoate ceva bun din orice rău, la fel ca misterul Paștelui. Răstignirea a fost o crimă, un păcat, dar Dumnezeu a transformat în esența sa tocmai această nelegiuire umană într-un mijloc de mântuire și, în același timp, providențial.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu, în iubirea și înțelepciunea Sa atotputernică, nu numai că a creat lumea și omul și nu doar că păstrează aceste creații în existența lor și le susține prin Cuvântul Său, ci s-a îngrijit ca să conducă toate creaturile Sale către scopul lor final. Acestor intenții le servește planul predestinat de mântuire al lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru a osândi lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Și ceea ce păcatul a stricat, să se refacă prin moartea pe cruce și învierea Fiului unul-născut al lui Dumnezeu.
Dragi Frați și Surori! Există o poveste foarte frumoasă în Vechiul Testament care deslușește Providența Divină. Este vorba despre povestea lui Iosif din Egipt.
Iacob a avut 12 fii. Iosif, cel mai mic, era preferatul tatălui său, pe care l-a iubit nespus. De aceea frații lui îl invidiau. – Invidia este întotdeauna oarbă. Pentru că erau și ei cândva copii mici. Tatăl îmbătrânit îl iubește acum pe acest micuț așa cum i-a iubit cândva pe frații săi, dar ei au uitat acele vremuri. Și invidia este criminală!
Când Iosif, la cererea tatălui său, s-a dus la frații săi care pășteau oile, aceștia au vrut să-l omoare. La sfatul unuia dintre ei, l-au aruncat într-o fântână fără apă pentru ca mâinile să nu le fie pătate de sânge, căci el era fratele lor, spuneau ei. Atunci au venit niște negustori care mergeau în Egipt și l-au vândut lor ca să rămână în viață. Așa ajunge în Egipt acest tânăr foarte talentat.
El va fi ministrul Economiei. El îl sfătuiește pe faraon că atunci când recolta este foarte mare, surplusul să fie pus deoparte, pentru că vor fi și ani slabi. Are un succes uriaș. Va fi al doilea om din imperiu. Vine seceta și odată cu ea 7 ani de strâmtorări. Și vin frații, … aduc piei de animale și mărfuri de tot soiul, pe care le schimbă pe grâu ca să nu le fie foame. Iosif îi vede și îi recunoaște, dar ei nu îl recunosc pe Iosif, pentru că este deja un om matur și le vorbește cu un traducător. El nu le dezvăluie cine este. Chiar le dă o lecție, cât timp se țin de minciuni.
Dar când frații au cedat și au mărturisit totul cu sinceritate, le aranjează un ospăț festiv. Și sunt șocați că îi așază la ospăț în ordinea în care s-au născut. … Când Iosif își dezvăluie identitatea și le spune că ”sunt eu, fratele vostru, pe care l-ați vândut pentru 20 de arginți”, o mare frică i-a cuprins… și au izbucnit în lacrimi din cauza faptelor săvârșite în trecut. Iar Iosif le-a zis: nu vă temeți și nu mai plângeți acum. Domnul Dumnezeu a vrut aceasta, ca să fiți salvați. Dragostea providențială a lui Dumnezeu a transformat trădarea ucigașă a fraților, astfel încât, mai târziu, această faptă a servit la salvarea lor și a familiilor lor.
Asemănarea este evidentă, și Isus a fost vândut pentru treizeci de arginți. Și de câte ori L-am vândut și noi, poate, pentru o bucată mai mare de pâine, pentru succese și Dumnezeu știe pentru câte altele. La fiecare Paște, suntem și noi plini de durere și rușine, și este bine să auzim cuvintele Sfântului Petru, care a văzut cu strălucire providența lui Dumnezeu în acțiunile contemporanilor săi. Fraților și Surorilor, Dumnezeu a transformat trădarea voastră în binele cel mai mare, în harul mântuirii, pentru că Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, i-a cerut Tatălui iertarea tuturor păcatelor, iar ceea ce cere Fiul, Tatăl împlinește. Nu fiți triști și nu plângeți, ci convertiți-vă, întoarceți-vă de la viața păcătoasă de până acum și bucurați-vă pentru că Dumnezeu v-a iertat.
Moartea lui Cristos pe cruce și învierea Sa au devenit astfel o oportunitate de a ne elibera de păcat, de a ne împăca cu Dumnezeu și de a primi iertarea.
Paștele rămâne întotdeauna un mister, Fraților și Surorilor, la fel ca iubirea, harul și providența divină, dar intuim că în spatele lor trebuie să existe o iubire uriașă, curată, care este Dumnezeu – Tatăl, Fiul, Spiritul Sfânt – care a făcut totul ca să putem ajunge la ceea ce a intenționat El pentru noi, la scopul nostru final și mântuirea noastră veșnică.
Cu aceste gânduri, vă doresc tuturor un Paște binecuvântat, curajul de a face față tragediilor și încercărilor, precum și credința și speranța de nezdruncinat în dragostea Tatălui Ceresc cel providențial! Cristos a înviat!
Satu Mare, în Solemnitatea Învierii Domnului, 2023
Episcop † Eugen
– Servicii de creare site web
