Soţul meu spunea că “păduri ca la noi nu sunt nicăieri. E atâta frumuseţe în umbra codrului frate cu Maramureşul”.
De la el am învăţat şi eu şi fiul meu să iubim pădurea, să preţuim tot ce este legat de mediu. Ne îndemna să regenerăm pădurea, să lăsăm ceva pentru cei care vor veni după noi.
„Veniţi oameni buni ai judeţului Maramureş, tineri ori mai în vârstă, şi plantaţi câţiva puieţi! Plantaţi în păduri, plantaţi în parcuri, plantaţi zone verzi în locuri virane şi pustii, plantaţi în faţa blocurilor ori în grădinile dumneavoastră!”