Această speranţă este exprimată de papa Francisc în prefaţa cărţii intitulată „Comuniune şi speranţă”.
Sfântului Părinte observă că pandemia de coronavirus ne-a surprins pe toţi asemenea unei furtuni, schimbând viaţa familiilor noastre, modul de a lucra, activităţile publice, lăsând în urmă moarte, dificultăţi economice şi îndepărtare de Preasfânta Euharistie şi de sacramente.
Această situaţie dramatică a demascat „vulnerabilitatea” omului, „inconsistenţa şi nevoia sa de răscumpărare”, punând totodată sub semnul întrebării multe certitudini aflate la baza vieţii noastre – scrie papa Francisc în prefaţă, referindu-se la „întrebări fundamentale despre fericire” şi despre „comoara credinţei noastre creştine”.
Unde „se află cele mai profunde rădăcini care ne susţin pe toţi în timp de furtună” şi ce este cu adevărat important şi necesar? „Pandemia” – observă pontiful – „este un semnal de alarmă care conduce la reflecţie” tocmai cu privire la aceste aspecte. „Este un moment al încercării şi al alegerii, astfel încât să ne putem orienta viaţa către Dumnezeu, sprijinul şi ţelul nostru, într-un mod reînnoit.”
În prefaţa cărţii, papa revine la apelul la solidaritate şi la angajare împotriva nedreptăţii globale şi a indiferenţei, apel adresat lumii întregi. De fapt, situaţia de urgenţă pe care o traversăm, ne face să înţelegem cât de mult „depindem de solidaritatea celorlalţi şi ne determină la slujirea celor din jurul nostru, într-un mod nou, care ne face să auzim strigătele săracilor şi ale planetei noastre atât de grav bolnavă.
Izbucnirea pandemiei – evidenţiază pontiful – a coincis cu perioada Sărbătorii Învierii Domnului, de unde vine mesajul care luminează prezentul şi viitorul şi care evită paralizia: este mesajul victoriei vieţii asupra morţii. „Paştele” – aminteşte papa Francisc – ne aduce speranţă, încredere şi curaj, ne întăreşte spiritul solidarităţii şi al fraternităţii. Pericolul contagierii de virus trebuie să ne înveţe un alt tip de „molipsire”, aceea a iubirii, care este transmisă de la inimă la inimă.