MESERII PIERDUTE – Bisericile, colacul de salvare al ultimilor varari din Baba (VIDEO)

Vezi VIDEO
Vestitii varari ai Maramuresului devin istorie. Odinioara, in satul Baba din Tara Lapusului aproape fiecare familie facea var. Acum, au mai ramas doua familii de varari, care se reprofileaza incet. Desi la iesirea din localitate – in Cheile Babei – piatra de var se gaseste in stare naturala, iar mestesugul ar putea fi unul profitabil, putini sunt cei care mai sunt dispusi sa se inhame la o asemenea munca titanica.

Gheorghe Deliu si Ioan Tiran sunt unchi si nepot, doua generatii a uneia dintre putinele familii ce a ramas in tagma vararilor. Amandoi se plang ca vremea vararilor a apus si ca rentabilitatea muncii lor nici nu se apropie de cea a vremurilor trecute.

„Nu mai sunt varari, cam noi am ramas. Pe vremuri, tot satul facea var. De sute de ani… mergeau cu carutele cu var spre Oas, spre Moisei-Borsa sau la campie, spre Salaj. S-a terminat, nu mai avem desfacere. Au aparut varul la sac, apoi lavabilul. Nu pot sa-i conving eu pe oameni ca e mai bun varul asta…”, spune Deliu Gheorghe.

„Ultima oara, am dus var la Oradea, am dus si-n Bucuresti, anul trecut. E ceva de lucru, adunam piatra, facem cuptoarele, se arde zile-ntregi, apoi pleci in tara sa vinzi,” spune tanarul.

Sansa vararilor e acum constructia de biserici. Cele doua familii au cladit deja cateva cuptoare de var in Cheile Babei si asteapta sa se incalzeasca vremea, ca sa poata munci zi-lumina.

„Facem var pentru frescele bisericilor. Pe un pat de var se face pictura in biserici. Asa, avem ceva comenzi, dar nu cum erau inainte, cand se zugravea si se zidea cu var. Cei care vor sa se apuce de construit trebuie sa comande din timp, varul trebuie sa stea un an-doi intr-o groapa acoperita, pana se face o pasta, o crema. Altfel, crapa. Si daca zugravesti cu el, tot trebuie sa stea ceva vreme, dar la fresce trebuie ani. Mergeti si vedeti la noi in sat, in Baba, la biserica noua e o groapa de var in spatele curtii…,” explica vararii.

Munca vararilor e una titanica. Aduna pietre de var sau pleaca in judetul vecin, in Salaj, de unde le cumpara. Apoi revin, fac cuptoare si stivuiesc piatra. Petrec langa cuptoare zile la rand, pana piatra arde si se transforma in praful de var. Pe vremuri, ”alchimistii” acestui mestesug se suiau in carute trase de boi si plecau prin tara sa vanda valoroasa marfa.
Sursa: Alexandru Ruja