Mesterul popular Vasile Susca din Sacel a umplut lumea cu draci in blana de oaie (VIDEO)

Vezi VIDEO

Fiecare maramuresean din Sacel ar putea sa poarte pe fata o masca de drac facuta de Vasile Susca, consatean de-al lor, pentru ca mesterul popular a facut cu miile. De 20 de ani, acesta incearca sa dea un alt chip lumii, sa o umple de ”draci” buni si zambitori, care nu au nimic de-a face cu spiritele rele pe care le intruchipeaza. Dracii ”imblanziti” de Vasile Susca isi au salasul intr-o moara veche dezafectata, unde convietuiesc in buna pace impreuna cu mesterul popular care le-a dat viata. Povestea lui Vasile Susca nu are nimic de-a face cu cea din ”Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, in schimb are doza de fantezie si mister care sa merite spusa mai departe.

Maramuresul este o lume fantastica, populata cu personaje mai mult sau mai putin fabuloase. Este o lume in care misticul se mai impleteste cu realitatea, suficient ca atmosfera sa se pastreze mai aparte decat in alte zone ale tarii. Din ea face parte si Vasile Susca, un mester popular care confectioneaza masti de drac din piele de oaie – ce se purtau odinioara de Craciun si Anul Nou pentru a pune pe fuga raul – si care si-a facut chiar lui o masca pe care o poarta tot timpul. Ca sa nu sperie lumea, dupa cum cu sinceritate recunoaste. ”Masca” este mustata groasa pe care o poarta de cativa ani, si care se aseamana cu cea din lana a mosilor pe care ii coase.

Vasile Susca este de loc din Sacel si a devenit cunoscut in toata lumea cu mastile traditionale pe care le confectioneaza de vreo 20 de ani incoace. Nu este un tip inspaimantator ori posac, ci, din contra, este vesel si pregatit intotdeauna sa iti spuna un banc care sa iti starneasca rasul. Nu poti sa te plictisesti langa el, pentru ca nu ai cand: iti explica cum s-a apucat de masti, iti povesteste despre cei doi baieti ai sai, isi deapana amintirile din tinerete, iti spune si cum se face o ciresata buna, dar si ce planuri de viitor are. Intai de toate trebuie sa ajungi la mester acasa, adica tocmai in comuna Sacel. 

Nu are telefon mobil si spune ca nici nu va avea vreodata. ”Cine vrea ma gaseste. Imi ajunge telefonul asta fix. Tot pe telefonul fix m-a gasit si un mare colectionar din Japonia, care a venit aici sa imi vada mastile”, a spus Vasile Susca. Sta peste ”Puntea Miresei, mai incolo de centru” intr-o moara veche de cateva zeci de ani, care nu mai functioneaza insa de cand a secat paraul, dar pe care mesterul ar vrea sa o puna la treaba doar de dragul vremurilor de odinioara in care auzea apa cum vuieste sub casa. ”Nu se mai renteaza sa macini. Acum cumperi faina la punga din Ungaria si usturoiul din China”, explica maramureseanul, care numai umblat prin lume nu se poate spune ca nu e, pentru ca a avut expozitii prin diverse locuri ale lumii.

”Am fost primul din Sacel care a plecat dincolo la lucru. Am muncit in fosta Iugoslavie. Am pictat cavouri. Mai eram impreuna cu inca doi prieteni”, a spus el. Doar in Statele Unite nu a fost, pentru ca nu a primit viza. In schimb, are o palarie care aduce cu cele de cowboy, cum sunt cele din Texas, si pe care ii place sa o poarte cu un palton lung, pana aproape de glezne. Acolo unde nu a fost, au ajuns mastile sale. Oameni simpli sau colectionari straini au dus la ei acasa parte din munca maramureseanului, fiindca au gasit extrem de atractivi ”mosii” lui Susca.

De altfel, mesterul spune ca ca ”fiecare masca are omul ei”, dar recunoaste si ca fiecare om are o masca. Vasile Susca povesteste ca atunci cand sta la vanzare la targuri ori expozitii – intotdeauna in costum popular, cu clop pe cap, cojoc in spinare si opinci in picioare – stie ce masca isi va alege fiecare. ”Cei zglobii din fire isi aleg una care parca rade. Ai mai suparati ori nervosi prefera una posaca ori mai fioroasa”, de aici si vorba cu omul potrivit, la masca potrivita. 

”De cand m-am apucat nici nu stiu cate am facut. Le-am dat in toata lumea. Au fost unii care mi-au trimis fotografii cu locul in care au pus masca in casa. Le cumpara ca sa le foloseasca pe post de decor. De fapt, de aia nici nu prea mai fac din acelea care se trag pe cap. Sunt multi care vor autografe, pentru ca spun ca au valoare de unicat. E chiar adevarat, pentru ca nu nu se aseamana mastile una cu alta.” De altfel, chiar starea de spirit pe care o are in timp ce confectioneaza mastile influenteaza trasaturile acestora. Cand e trist nu ii ies din mana decat unele incruntate, dar daca bine dispus atunci mastile sale parca sunt puse pe gluma.

A incercat diverse mestesuguri si meserii pana sa isi gaseasca vocatia si a da chip dracilor. ”Am facut tot felul de lucruri. Numai ca daca nu le fac cu placere, le-am lasat.” A inceput prin a-si ajuta tatal in atelierul de croitorie si cojocarie. ”Faceam croitorie taraneasca. Lucram cojoace si ramaneau capete. Eu eram mai strangator. Asa ca… Le puneam bine si ma gandeam ca cine stie la ce or fi bune.” Momentul a venit dupa o intalnire cu Ioan Ardeleanu Pruncu’, fost director al Scolii Populare de Arta din Sighetu Marmatiei – pe care si Susca a frecventat-o pe cand avea 20 si ceva de ani. ”M-a indemnat sa fac masti, cum erau cele clasice de la Viflaim ori Jocul Mosilor. Dar eu nu prea am vrut sa aud. Sa fac masti! Mi s-a parut ceva… asa… Adica, nu era munca de artist, cum ma credeam eu. S-a si scris in cartea tiparita cu istoria scolii de arta ca am fost «vexat» la propunere”, a rememorat Vasile Susca vremurile de inceput.

Manat din spate, Vasile Susca a pictat mai putin si s-a apucat de croit si cusut masti. Modelele le stia, pentru ca acestea erau folosite frecvent in timpul obiceiurilor de iarna din satele Maramuresului istoric. ”Aveam desenul in cap si mana era dirijata clar. Stiam cum trebuie sa arate. Nu m-am gandit ca o sa mearga. Acum pot sa ii multumesc sincer ca mi-a spus sa fac masti. Am o satisfactie”, afirma mesterul, care recunoaste ca a fost criticat in ultima vreme ca s-ar fi indepartat de la linia traditionalista. ”Mi-au mai spus ca s-a pierdut autenticitatea. E drept ca am mai imblanzit dracii. Dar… Sunt o creatie a mea. Sunt ai mei. Lumea ii place asa cum sunt.” 

Lucreaza cu blana de oaie, cu panura, adica o stofa taraneasca, mai foloseste coarne de berbecut, boabe de fasole pe post de dinti, chiar si dinti de nutrie, colti de mistreti si coji de nuca a folosit. ”Dupa ce le termin de cusut la unele incep sa le incretesc fata, ca sa para mai fioroase, la altele le pun urechi, coarne, un cercel in nas ori un neg pe fata ori pe nas. Poti sa ii dai ce trasaturi vrei, numai sa iti meraga mana. Dantura le-o fac din panura, din boabe de fasole ori cine stie din mai ce. La unele le fac sprancene ca ale lui Albulescu… ” La final, ies fie masti de draci, fie cu motive zoomorfe sau, pur si simplu, de carnaval.

Pana la 46 de ani, cati are acum, Vasile Susca din Sacel a umplut lumea cu draci in blana de oaie. Unii stau pe peretii unor case de VIP-uri, pentru ca de cand lucreaza mesterul popular din Maramures a dat mana cu ministri, premieri, dar si inalti demnitari europeni, cel mai recent cu comisarul Margot Wallstrom, si chiar cu celebri colectionari de masti. Dovada sunt fotografiile pe care nu le mai inacap albumele din biblioteca de acasa si care au fost inghesuite inclusiv prin cutii. Spera ca baietii sai, Ionut si Vasile, sa nu renunte la confectionarea de masti, nu ca sa ii duca numele mai departe, dar macar sa continue o traditie.

Foto: Vasile Susca si mastile sale (c) eMM.ro

Vezi VIDEO

Sursa: Meda Muntean