MISTERELE REVOLUTIEI – Elucidarea celor mai periculoase diversiuni: „Vin trupele de Securitate de la Somcuta”

La 22 de ani de la evenimentele declansate in Maramures in 22 decembrie 1989, cativa dintre cei implicati in structurile celor doi poli de putere constituiti in Baia Mare, in Palatul Administrativ si sediul Securitatii, au acceptat sa vorbesca si despre cea mai periculoasa diversiune din acea perioada: „Vin trupele de Securitate de la Somcuta”.

Desi in decembrie ’89, in Maramures, atat corespondentul televiziunii publice, cat si mai multi cameramani amatori au filmat zeci de ore, pe nicio filmare nu apare pregatirea diversiunii care s-ar fi putut sfarsi intr-o baie de sange: anuntatul atac al Batalionului de Securitate din Somcuta Mare asupra Baii Mari.

Arestarea lui Iliescu si Tataru
Startul diversiunii s-a dat in seara de 22 decembrie. Florian Gui, timisorean de origine, era pe atunci impresar al Ansamblului folcloric „Transilvania” si a facut parte din grupul de demonstranti care au ocupat Palatul Administrativ. El crede ca diversiunea este legata de un eveniment petrecut in aceeasi seara, dupa aparitia zvonului privind atacul trupelor din Somcuta: arestarea de catre revolutionari a colonelului Gheorghe Iliescu (seful Securitatii Maramures), a maiorului Vasile Tatar (seful Garzilor Patriotice Maramures) si a inca doi reprezntanti ai Securitatii din Bucuresti, aflati in acel moment in Baia Mare.

„Pe coridor s-a auzit o voce care striga: „Ba, astia de la Securitate is bagati intr-o camera si vorbesc pe telefonul rosu”. Se facea referire la camera Garzilor, care comunica si cu depozitul de armament, si de care raspundea seful Garzilor Patriotice, Vasile Tataru. In camera respectiva au fost gasiti Tataru, Iliescu si inca doi – de la Securitate din Bucuresti, pe unu parca il chema Barbulescu. Si din momentul ala s-a declansat o nebunie, se zicea ca au vorbit cu Somcuta. Si Popa, care era la comanda militarilor, a luat decizia sa fie arestati”, spune Florian Gui.

Cei patru au fost legati si trimisi cu un camion in aresturile a doua unitatii militare din Baia Mare. Gui, care a facut parte din grupul celor desemnati sa-i duca pe cei patru ofiteri in arest, e convins ca cei acestia urmareau sa creeze o diversiune militara, de genul celei de la Otopeni, in urma careia 40 de militari si opt civili au fost ciuruiti de dispozitivele de aparare ale aeroportului, care i-au luat drept teroristi.

„La unitatea militara le-au facut perchezitie si, in pantoful lui Iliescu au gasit un bilet. N-am citit eu biletul, dar am auzit ce s-a citit de pe el. Scria ca in ziua urmatoare, la ora 16.00, sa fie ca-n Bucuresti, sau ceva de genul asta. Deci sa fie ca undeva… Daca nu ar fi fost un ordin important si secret, de ce-l tinea ala ascuns in pantof? Avea gaura in pantof, sau ce?”, e convins Gui.

Eliberat in ziua urmatoare, colonelul Gheorghe Iliescu, fostul sef al Securitatii Maramures, a explicat, in fata revolutionarilor de la sediul Securitatii, condusi de Calin Vintila, provenienta si continutul asa-numitului biletel compromitator. La respectiva intalnire a participat si seful Garnizoanei, colonelul Gheorghe Popa, care in acel moment era comandantul fortelor militare din judet.

“Au fost doua biletele. Unul se referea la faptul ca trebuia sa vorbesc la Gara pentru un bilet de tren pentru un coleg de la Bucuresti, care n-a mai plecat, si altul era un fel de afis pe care cineva a scris ca in 26, pe Dealul Florilor, sa vina lumea sa se intalneasca (n.r. pentru sprijinirea evenimentelor de la Timisoara). Am zis: «Da-l dracu! L-am bagat in buzunar»”, a explicat colonelul de Securitate Ion Iliescu.

Pentru ca niciunul dintre revolutionari sau comandantii acestora nu au contestat explicatia, cel mai probabil presupusul “ordin secret” a fost doar o alta fantasmagorie generata in efeverscenta mai putin incarcata de luciditate din acea perioada.

Explicatia sefului Securitatii Maramures
In plus, in martie 2011, fostul sef al Securitatii Maramures, colonelul Gheorghe Iliescu, a dezvaluit in revista veteranilor din serviciile romane de informatii, „Lumini si umbre”, a observat ca seful Garzilor Patriotice, Vasile Tataru, se afla intr-o stare de nervozitate accentuata (conform lui Ilescu, acesta ar fi dat ordin comandamentului granicerilor din Sighetu Marmatiei sa ii lase pe sovietici sa intre in tara pentru a sustine revolutia).

Iliescu sustine ca “un barbat din Consiliul Judetean” i-a spus ca se pune la cale o diversiune ale carei victime urmau sa fie efectivele Batalionului de Securitate de la Somcuta Mare, ale carui comandant primise ordin de la esalonul superior sa se deplaseze cu un efectiv de soldati la Baia Mare, cu misiunea de „a neutraliza fortele care desfasoara actiuni sangeroase in oras”, si in acelasi timp fusese data dispozitia ca efective importante ale unor unitati apartinand MApN sa intre in dispozitiv de lupta langa o padure din apropierea municipiului, cu ordinul de „a anihila fortele securist-teroriste care vin de la Somcuta Mare pentru a inabusi revolutia”.

Atunci, Iliescu sustine ca l-a sunat pe comandantul Batalionului de la Somcuta, colonelul Ioan Pop, si i-a cerut sa mentina efectivele in unitate. La ceva timp dupa decembrie ’89, Iliescu si-a propus “din datorie fata de tara, sa stabilesc cine a pus la cale aceasta diversiune criminala – hotararea mi-a fost intarita cand am aflat ca si in alte orase s-au petrecut evenimente similare”.

“Peste cativa ani, l-am intalnit pe colonelul Mihaila, fost comandant al Brigazii de Securitate de la Cluj-Napoca, devenit intre timp general de brigada. Mihaila mi-a confirmat ca el i-a dat ordin maiorului Pop Ioan, comandantul Batalionului de Securitate de la Somcuta Mare, sa se deplaseze la Baia Mare cu efectivele sale, «pentru a sprijini revolutia». A subliniat ca a transmis acest ordin la insistentele domnului Craciun, care in acel moment era presedintele Consiliului Judetean al Frontului Salvarii Nationale”, a explicat col. (r) Gheorghe Iliescu, fost comandant al Securitatii Maramures.

Diversiune prin telefon
„Tonul dezinformarilor s-a dat cu: «Vine Securitatea peste noi». Nu s-a adeverit si, dupa cativa ani de la acel moment, am verificat si am aprofundat daca securistii trebuiau sa vina, sau nu. Nu, nu trebuiau sa vina. A fost un zvon… Dezinformarile astea erau facute tot de sistemul militar (Securitate, Militie, Armata)”, e convins Adiel Florian, astazi presedintele Asociatiei “22 Decembrie” din Baia Mare.

Calin Matei, care se afla in Palatul Administrativ, recunoaste ca, avand comparatie cu ceea ce se intampla in Bucuresti, revolutionarii se asteptau in acele momente ca si in Baia Mare „sa fie vijelii mai mari, victime omenesti”.

“Un moment cheie, care se putea lasa cu mare mare varsare de sange, ca si cu parasutistii macelariti la Otopeni, a fost semnalul ca vin securistii din Somcuta sa atace. Atunci s-au distribuit armele. Am avut fiori pe sira spinarii, te gandeai deja la ce vedeai la Bucuresti, schimburi de focuri, morti… Nu stiai la cine dai arma… S-au distribuit armele asa, la cine era pe aici. Luai arma, munitie si te punea-i in dispozitiv. Eu eram intr-un birou, la geam, asteptam sa vedem cine ne ataca”, isi aminteste Matei, acum vicepresedinte al Consiliului Judetean.

„In momentul in care ai arma, glont pe teava, iti revezi intr-un film de cinci secunde toata viata, iti iei ramas bun de la tot, pentru ca nu stii daca te mai intorci… e o traire”, spune Florian Gui, care in acele momente ii insotea pe cei patru ofiteri arestati la unitatea militara.

Mircea Catana, prezent in acele momente in Palatul Administrativ, spune ca totul a inceput in cursul serii, cu un telefon. „Am ridicat telefonul, cineva s-a prezentat “maiorul Vintila” si m-a anuntat ca securistii din Somcuta se indreapta spre oras sa atace si sa anunt CFSN-ul, sa luam masuri. Si atunci si acum am nutrit convingerea ca telefonul a venit de la fosta Securitate, unde exista acea grupare condusa de domnul Calin Vintila. Am facut legatura: maior Vintila – Calin Vintila. Asta m-a determinat sa transmit mesajul, pentru ca era perioada cu zvonurile, cu intoxicarile si in mod normal as fi ignorat un asemenea telefon”, spune Catana, care a transmis informatia conducerii CFSN.

El recunoaste ca informatia privind ofensiva Batalionului de la Somcuta i s-a parut ciudata, pentru ca intial se anuntase ca unitatea “era dezarmata si la dispozitia noii conduceri”.

Pregatirea unui masacru esuat
Unii baimareni isi mai amintesc de apelurile facute dintr-o masina cu gigafon, care se plimba pe strazile orasului si le cerea oamenilor sa iasa din case pentru a apara orasul. Surse informate sustin ca pe post de “agent de propaganda” a fost folosita “capitan Viorica Izvoranu din Garzile Patriotice”, care a actionat cu aprobarea colonelului Gheorghe Popa, comandantul militar al judetului.

„Cand am venit spre oras de la unitatea militara, unde i-am predate pe cei patru ofiteri arestati, am auzit si noi cum striga capitaneasa Izvoranu: “Iesiti sa aperam orasul ca ne ataca Securitatea de la Somcuta”. Deci enuntat clar cine ne ataca, nu ca ne ataca teroristii din Arabia Saudita, nu, ci unitatea de interventie de la Somcuta”, spune Florian Gui.

De asemenea, pe latura de sud-vest a orasului a fost desfasurat un dispozitiv circular “de aparare”, format din revolutionari, Garzi Patriotice si Armata. Colonelul Ioan Pop, fostul comandant al Unitatii Militare 0716 Somcuta Mare, sugereaza ca dispozitivul era condus “un capitan din Garzile Patriotice, care conducea fortelor militare dislocate la sediul Securitatii judetene”.

In afara acestui dispozitiv, “armata” revolutionarilor, inarmata cu aprobarea liderilor din sediile Palatului Administrativ si Securitatii (Craciun-Popa-Vintila), era desfasurata in jurul cladirilor respective.

Explicatia sefului Batalionului de Securitate
Diversiunea „Vin securistii de la Somcuta” a fost explicata, intr-un raport oficial, si de fostul comandant al Unitatii Militare 0716 Somcuta Mare. Colonelul Ioan Pop sustine ca in dupa-amiaza de 22 decembrie, conform ordinelor superiorilor sai, i-a contactat telefonic pe maiorul Tataru, colonelul Popa, Vintila si Craciun si i-a informat ca efectivele unitatii, aproximativ 150 de militari si cadre, se pun la dispozitia noilor autoritati. Apoi, colonelul Pop s-a informat despre ce se intampla in Baia Mare.

“Am luat legatura telefonica cu directorului fabricii Faimar, inginerul Mircea Chirila, care facea parte din CFSN. Acesta mi-a comunicat ca a primit dispozitie sa monteze o baricada de aparare pe soseaua Cluj – Baia Mare, deoarece se asteapta ca in cursul noptii orasul sa fie atacat. (…) Dupa aproximativ o jumatate de ora, in jurul orelor 18.00, m-a sunat maiorul Tataru mi-a spus ca este posibil sa aiba nevoie de 120 de oameni care sa fie dislocati pe timpul noptii in Baia Mare pentru masuri de asigurare a ordinii si linistii publice. Acelasi lucru mi l-a solicitat si presedintele CFSN-ului, inginerul Craciun. Ulterior am aflat ca aceste discutii s-au purtat ca urmare a unor propuneri venite din randul multimii de participanti in sala de sedinte, dar nu stiu cine a fost initiatorul acestora”, spune colonelul Ioan Pop.

Conform regulamentelor militare, colonelul Pop a cerut aprobarea superiorilor sai din Cluj-Napoca. “Am luat legatura telefonica cu comandantul Brigazii, colonelul Mihalache Vasile, caruia i-am raportat situatia si care mi-a indicat sa redactez o nota telefonica regulamentara care sa poata fi inregistrata si sa existe ca document justificativ de folosire a fortei. (…) L-am rugat pe comandantul Mihalache sa ia legatura direct cu maiorul Tataru si inginerul Craciun, care au telefoane operative, sa se lamureasca, pentru ca eu am suspiciuni cu privire la seriozitatea acestor solicitari. (…) La scurt timp am primit nota telefonica de la Marea Unitate, semnata de comandantul Brigazii, prin care mi s-a ordonat ca, aprobandu-se solicitarea autoritatilor din Baia Mare, sa pun la dispozitie efectivele solicitate”.

Pop a dat ordin sa se pregateasca efectivele de militari si autocamioanele, numindu-l ca si sef pe maiorul Aron Dumitru, seful de Stat Major. “Le-am precizat ca vor indeplini numai misiuni de asigurare a ordinii publice in subordinea Ministerului Apararii Nationale, (…) atragandu-le atentia asupra interzicerii folosirii munitiei, avandu-se in vedere ca in Baia Mare intereaga populatie s-a manifestat pasnic”, scrie colonelul Pop in raportul oficial.

In timp ce revolutionarii se pregateau de “apararea orasului” de “iminentul atac al trupelor de Securitate de la Somcuta”, comandantii lor incercau sa-l convinga pe seful unitatii militare sa vina in oras pentru “a apara anumite obiective”.

“In jurul orelor 22.30, am luat din nou legatura telefonica cu maiorul Tataru, comunicandu-i ca s-a primit aprobarea pentru dislocarea efectivelor, iar acesta a ripostat ca de ce a mai trebuit sa cer aprobare si de la cine, ca dansii conduc judetul si fortele militare din judet. Din acel moment pentru mine a fost foarte clar ca totul este o inscenare si solicitarea de efective este absolut inventata de dansii pentru a genera o stare conflictuala armata si in aceasta parte a tarii. I-am atras atentia (n.r., lui Tataru) de grava eroare pe care o comite inventand acest scenariu si ca trebuia sa se gandeasca ca pot sa moara oameni nevinovati”, mai mentioneaza in raport colonelul Ioan Pop, fost comandant UM 0716 Somcuta Mare.

Seful Batalionului de Securitate de la Somcuta a dat ordin militarilor sa ramana in unitate si i-a comunicat acest fapt si lui Craciun, presedintele CFSN-ului, dar si lui Vintila si colonelului Popa. Mircea Chirila, directorul de la “Faimar”, i-a confirmat colonelului Pop ca baricada de langa fabrica a fost facuta pentru ca Baia Mare urma sa fie atacata in cursul noptii de catre “teroristii de la Somcuta Mare”.

Colonelul Pop mai sustine ca in acea noapte, in jurul orei 3.30, a fost sunat din Baia Mare, prin centrala, de un capitan din Garzile Patriotice, care conducea fortelor militare dislocate la sediul Securitatii judetene, care i-a spus, citez: “Tu ce faci mai, porcule, stai si dormi si eu stau toata noaptea sa te astept in dispozitiv si in frig?”.

In noaptea de 24 decembrie, colonelul Ioan Pop a fost chemat de Craciun, presedintelui CFSN, la Palatul Administrativ. Ofiterul sustine ca trei civili din Somcuta Mare au fost martori ca fostul director de la IPIC-CF i-a multumit ca a evitat un macel in Baia Mare, dupa care Pop a fost dat afara din incapere de capitan Izvoranu.

Pop mai sustine in raportul sau ca, in aceeasi noapte, colonelul Gheorghe Popa, seful fortelor militare din judet, l-a destituit pe inginerul Craciun si a preluat si functia de presedinte al CFSN Maramures. Ulterior Popa a devenit prefect si apoi deputat.

“Am facut si noi revolutie cum am putut”
Inainte de 31 decembrie 1989, Florian Gui a fost trimis de noua conducere judeteana la unitatea militara din Somcuta Mare cu ajutoare alimentare si vestimentare primate din strainatate. Cu acea ocazie, Gui sustine ca a vazut documentele militare care certifica desfasurarea evenimentelor asa cum a relatat-o colonelul Ioan Pop: o diversiune creata de structuri militare ce viza declansarea unui conflict armat intre trupele de Securitate de la Somcuta si un melanj format din militari MApN, Garzi Patriotice si civili inarmati.

„Atunci mi-a aratat Pop ordinul de front. Acolo scria ca ar fi primit de la Tataru un telefon prin care era chemat sa vina in Baia Mare cu militarii, sa pazeasca obiective din oras, dar munitia de razboi sa fie in lazile de munitii, ei sa vina cu incarcatoarele goale. Asta ar fi intrebat ca de ce chestia asta? I s-a spus ca sa se vada transparenta si, vezi Doamne, ca nu vin sa atace”, sustine Gui.

Din fericire, conflictul militar programat in diversiunea „Somcuta” a esuat, ramand in istoria contemporana doar un scenariu, astazi uitat sau bagatelizat, parca dupa tiparul “Emanoil Piscoci”, batranul pensionar si, uneori, Mos Craciun din satira cinematografica “A fost sau n-a fost”, a regizorului Cornel Porumboiu: “Am facut si noi revolutie cum am putut”.

CITESTE SI:
REVOLUTIA IN MARAMURES – Adevaruri despre acapararea puterii in decembrie ’89
Sursa: Catalin Vischi