În ziua de 8 decembrie 1920 în Senatul României a explodat o bombă artizanală. Una dintre cele două amplasate chiar în spatele tronului regal. Sala era plină, senatorii stăteau de vorbă, în grupuri, așteptând începerea ședinței. Se zvonise că la lucrări va participa chiar și Regele Ferdinand, împreună cu primul ministru, generalul Alexandru Averescu, precum și întregul guvern. Atentatul se voia – de către complotiști – a fi unul de mare răsunet și, într-adevăr, dacă ar fi explodat ambele bombe rezultatul ar fi fost dezastruos. Dar, chiar și așa, pierderile au fost însemnate și foarte grave: episcopul greco-catolic de Oradea, dr. Demetriu Radu, a murit pe loc, iar șapte persoane au fost rănite și transportate imediat la Spitalul Colțea, unde a venit să-i vadă, la mai puțin de zece minute, însuși regele, care i-a implorat pe medici să facă tot ce omenește este posibil pentru salvarea lor. Cel mai grav rănit a fost ministrul justiției Dimitrie Greceanu, care a și murit a doua zi. Peste câteva zile a murit și senatorul Spiridon Gheorghiu. Ceilalți răniți au fost: Președintele Senatului, generalul Constantin Coandă (tatăl marelui inventator Henri Coandă), episcopul ortodox de Oradea Roman Ciorogariu (căruia i-a fost zdrobită mâna dreaptă), episcopul ortodox Nifon al Dunării de Jos, senatorul Virgil Budescu, precum și conservatorul imprimatelor Barbu Cernea.
Episcopul Demetriu Radu, ministrul Dimitrie Greceanuși senatorul Spiridon Gheorghiuau fost declarați martiri ai neamului și li s-au organizat funeralii naționale.
La înmormântarea episcopului, canonicul Ilie Stan rostea astfel gândul tuturor celor prezenți: „Martir al ordinii sociale, martir al unității noastre naționale, martir al datoriei, figura măreață a episcopului Radu va străluci de-a pururea în fața generațiilor de astăzi și de mâine”.
Demetriu Radu, un apostol al neamului său
Episcopul dr. Demetriu Radu s-a născut la 26 octombrie 1861 în satul Uifalău, situat la 5 km sud de Aiud, pe malul Mureșului. Lipit de Uifalău se găsea satul Tâmpăhaza, mulți dintre locuitorii celor două sate având strânse legături de rudenie. Chiar și mama episcopului era din Tâmpăhaza. Tatăl episcopului era un țăran fruntaș, harnic și ager la minte, cinstit și ascultat de toți consătenii săi. Tânărul Demetriu și-a început studiile primare la Aiud, la Școala Franciscanilor, după care a urmat Liceul „Sfântul Vasile” din Blaj. La vârsta de numai 16 ani, remarcat de mitropolitul Ioan Vancea pentru inteligența și sârguința sa, a fost trimis la Roma, la Colegiul „Sfântul Atanasie” și la Congregația de Propagande Fide, cele mai înalte instituții de învățământ ale Vaticanului. A studiat aici timp de 6 ani, asimilând o cultură impresionantă, pe care a îmbogățit-o apoi permanent, ajutat și de cunoașterea mai multor limbi străine: latina, italiana, franceza, germana și maghiara. La sfârșitul studiilor a obținut titlul de doctor în teologie și filosofie. Papa Leon al XIII-lea, „în semn de recunoaștere a calităților excepționale ale viitorului preot”, i-a dăruit o medalie de aur.
– Servicii de creare site web
