În preajma sărbătorilor, oamenii tind să-ți deschidă sufletul și să fie mai empatici. Astăzi, dorim să vă oferim un exemplu extraordinar, creat de un tânăr din Cavnic. Cătălin, împreună cu prietenii lui au decis să se implice în îmbunătățirea traiului unui copil.
În povestea lui Cătălin, vom aflat cine este copilul ajutat, dar și care a fost contextul de cunoaștere.
„Eram la muncă într-un magazin din satul Rohia. Începusem deja comanda cu doamna
Oana, când deodată se deschide ușa. Un băiețel roșu-n obraji și entuziasmat îi spune doamnei vânzătoare: “Nu cumpăr nimic. Am venit doar să te salut. Acuma vin de la școală.” Și a plecat…
Din vorbă-n vorbă, doamna Oana îmi povestește despre situația băiatului.
El este Vlăduț. Are 9 ani și învață la școala din Rohia, fiind în clasa a III-a. Trăiește într-o căsuță cu 2 camere ridicată de către Mănăstirea Rohia, alături de mama și bunica lui, ambele cu probleme mintale și fără studii, mai exact analfabete (din păcate). Trăiesc din alocația băiatului și din banii pe care îi câștigă uneori mama atunci când reușește să muncească cu ziua prin sat.
La fel ca alte câteva mii de elevi, Vlăduț face parte din categoria celor care nu dispun de calculator, tabletă sau internet pentru a putea participa la orele online. Învățătorul lui, om cu suflet mare se pare că, îi mai predă uneori lui Vlăduț, vizitându-l acasă sau chemându-l la școală.
În ciuda faptului că mama lui nu știe să scrie sau să citească, Vlăduț este îndrăgostit de “carte” și apelează de cele mai multe ori la vecini pentru a-l ajuta la teme. Mama nu-l lasă niciodată la școală de ziua lui din pricina fricii de a nu fi judecat, deoarece nu-și permite să-și servească colegii cu tort și suc, la fel cum fac toți ceilalți copii. Auzind situația, doamna Oana l-a rugat pe Vlăduț să-și aleagă ce-și dorește din magazin, asigurându-l că dansa va plăti tot. Vlăduț a luat de pe raft o singură ciocolată de casă care valorează 70 de bani. Recent, aceeași doamnă Oana i-a dat lui Vlăduț 2 banane. Una a mâncat-o, iar cealaltă i-a dus-o mamei.
La 9 ani, în loc de inocență și bucurie, Vlăduț înțelege, trăiește și conștientizează mai bine decât un adult ce înseamnă SĂRĂCIA…
După toate cele auzite, m-am dus personal să-l cunosc pe Vlăduț. I-am promis că voi face tot posibilul să-i cumpăr un laptop și un abonament la internet de minim un an pentru a putea participa la orele online.
La întrebarea “Ce ți-ai dori de Moș Nicolae?”, Vlăduț mi-a răspuns “O mașinuță cu telecomandă. Atât.”
“Și ceva dulce n-ai vrea?”, “Păi mie cel mai mult îmi plac cartofii prăjiți și pizza.”
Anul trecut, în prima zi de post l-am întâlnit pe băiatul cu accidentul. Anul ăsta, în a doua zi de post, se pare că Vlăduț este îngerul meu. Vă rog să m-ajutați să-i cresc aripile. Vă rog să m-ajutați să-l fac să zboare… probabil spre o viață mai bună.
Știu că trecem printr-o situație dificilă însă apelez la bunăvoința și puținul fiecăruia din voi. Dacă sunteți dispuși să fiți părtași la această acțiune, vă rog să-mi scrieți în privat. Un share ar ajuta mult.
Mersi din suflet! V-am cuprins! ” – a zis Cătălin atunci.
Timpul a mai trecut și oamenii cu sufletul mare s-au mobilizat în găsirea unor soluții pentru a-l ajuta pe micuțul Vlăduț.
„După trei săptămâni de discuții, dat telefoane și uneori multă oboseală am reușit să bifăm tot ce mi-am propus să realizăm pentru Vlăduț. Datorită vouă Vlăduț se bucură de următoarele lucruri:
– o baie nouă și curată (fără vas wc, întrucât n-au dorit să aibă în casă, doar în curte)
– laptop Lenovo cu toate accesoriile necesare (rucsac, căști și mouse)
– abonament la internet plătit în avans pe 14 luni
– periuță de dinți electrică
– ladă frigorifică Zanussi
– pâinea necesară pentru un an, plătită în avans la magazinul din apropierea casei
– o bicicletă (mountain bike)
– lemnele necesare pentru iarnă
– 2000 de lei (bani care au intrat deja în posesia mătușii lui Vlăduț. Mătușă care se implică în educația acestuia. Cu bănuții respectivi îi vor fi asigurate cele necesare pentru școală și nu numai în următoarea perioadă)
Vreau să-i mulțumesc din suflet lui Mihai, omul care mi-a fost alături în permanență.
Și mai presus de toate vă mulțumesc vouă!
Să fim mai buni! Nu doar de Crăciun…” – a scris Cătălin Jurj, pe o rețea de socializare.
Așadar, cred că merită să-l felicităm cu toții pe Cătălin pentru acest gest și de ce nu, să-i luăm exemplul.