6,00 dimineata. Luna in descrestere, cat o unghie. Cer instelat. Temperatura pozitiva, la limita. Pornim spre Cavnic-Budesti-Cornesti-Sighetu Marmaţiei. Bezna se destrama cand trecem Pasul Neteda. Din Feresti soseaua se anima, iar la 7,30 suntem in Sighetu Marmaţiei. Continuam imediat spre Valea Hotarului, apoi cotim stanga, iar de la bifurcaţie optam tot pentru varianta din stanga spre Agris, recomandabila fata de cea prin cartierul Iapa.
Dupa vreo 3 km suntem ajunsi in catunul Sahei, pitoresc, animat.
Soarele incendiaza pereţii andezitici impresionanţi, de la varful Pietrei la Piatra Goala, de la Piatra Iepei la Cornu Sarampaului
Mai apoi, ciresii salbatici dau in flacari, la fel si teii aurii.
Gospodariile pitite grupat in vai ori pe dealurile terasate catre Iapa impun prima sedinţa foto.
Mai oprim dupa cateva sute de metri pentru a nemuri otava uscandu-se pe niste suporţi atipici, o casa veche iţita dintr-o pastelata livada apoi continuam spre Agris.
Drumul e tot mai accidentat.
La ora 8,40 abandonam autoturismul (dupa 78 km parcursi) echipandu-ne pentru tura.
Aici bruma e groasa, fosninda.
Admiram clai de fan recoltat cu 2-3 ani in urma sau in vara trecuta, altele de otava, totul profilat pe fundalul codrului ruginiu, dominat de foioase, uneori verdele molidisului plantat accentuand prin contrast demiurgica paleta plastica.
La ora 9,15, urmand voltele drumului auto-forestier apoi scutcircuitandu-le, suntem ajunsi in vasta poiana Agris.
O buna parte din turma de oi si capre tocmai iese din staul in timp ce departe, spre est, laptoasele neguri de pe valea Izei si vaile adiacente conduc privirile catre mareţele piramide ale Ţiblesului, Muntilor Rodnei, Toroioagai…
Tragem cadru dupa cadru, ca intr-o incontrolabila libaţie a imaginii.
Cum sa ratezi suvoiul ovino-capresc marcat de tuciuriul unui dragalas magarus, ciobanestii carpatini si mioritici, apoi cabana forestiera profilata pe canavaua Pietrei Iepii?
Dam talpi spre Cabana Silvica si Cabana Agris, strategic pitite la umbra fagetului intercalat cu frasini, ulmi, paltini si molizi.
Boscheţi cu rubinii margele de macese, paducei, plangatoare salcii ornamentale, ciucuri rubinii de salbatici scorusi, corbi taind orizontul la concurenţa cu alb-spumoasele traiecte ale turboreactoarelor.
La stanga un drum forestier coboara spre Piatra Tisei (1023 m) si apoi spre Sugau-Vadu Izei. In vasta poiana Agris, din fericire, o mulţime de vechi construcţii forestiere prabusite si putrezinde au fost demolate, nu si fundaţiile de beton ale acestora.
Pe arbori remarcam marcajul turistic cruce rosie, recent refacut, venind din Sighetu Marmaţiei peste dealul Solovan, continuand prin Strunga Ţiganului pana pe platoul Ţiganului.
Niciunde crucea albastra marcata pe harţi, care ar trebui sa ajunga aici din Valea Hotarului.
Niciunde si punctul rosu care ar trebui sa duca la Cascada Strungii.
Deloc rara in turismul romanesc contradicţia flagranta a marcajelor de pe teren/harţi, dar deranjanta desigur.
Frumoasa dar lasata de izbeliste Cabana Agris e din nou pustie.
Ce risipa de circa 45 locuri, pe paturi metalice cu saltele, sobe siberiene pentru foc!…
Depasim doua atelaje conduse de tineri localnici plecaţi dupa lemne de foc, facem o volta pe drumul forestier, depasim un izvor cu ciurgau, lasam la dreapta o varianta de drum ce trece pe sub Piatra Iepei pentru a continua catre Cornul Sarampaului.
Degeaba scrutam dupa punctul rosu ori banda rosie, prezent e doar marcajul recent cruce rosie.
Soarele ridicat in slavi innobileaza codrul matur, obligandu-ne la instantanee.
Pe la ora 11 suntem ajunsi intr-o mai veche defrisare-platou, cu molidis spre est, cu Piatra Tisei la sud-est, pe bolovani uriasi remarcand insemne silvice, dar si crucea rosie care o coteste la dreapta suind spre Strunga Ţiganului.
Noi o luam de aici prin padure, pasind pe covorul gros de frunze, luand aminte la palcurile de ghebe prinse de ger, incantaţi la vederea ierbii chircite sub groasa bruma argintie.
Pe carare dam peste un tanar sarpe de padure ucis inutil de trecatori.
Suntem la poalele peretelui de andezit care face parte din lungul lanţ vulcanic debutand la Piatra Sapanţei, continuand cu Piatra Borcutului, varful si Culmea Pietrei – Piatra Goala si Piatra Iepii, apoi Piatra Tisei, Piatra Neagra si Piatra Vulpii, terminandu-se in flancul stang al vaii Mara cu Piatra Tisei din satul Mara.
Lungul lanţ e dublat spre vest-nord-vest-nord-est-est de altul discontinuu, pe alocuri intruziv, ca Piatra Ciuroiului, Cornu Sarampaului…
Desi poteca nu e vizibila prin codrul rarit, recent marcat si aflat in exploatare, nu e dificil sa ajungi la zona de turbarie din stanga, limitata de molidis.
Urmeaza o un sir de gropi, acum aproape secate (primavara, la topirea zapezii, niste bijuterii de tauri in care se oglindesc holdele de brebenei si siluetele arborilor).
Din dreapta (vest-est) curge un parau accidentat.
Trecem pe langa niste fagi cu diametre de peste 1,2 m si suind vaga poteca in amontele malului stang dam de 2 succesive marcaje punct rosu facute acu vreo 35-40 de ani.
Imediat auzim soapta pleoscainda inganata de Cascada Strungii cand se pravaleste pe verticala de la vreo 40-50 m.
S-a drapat acum cu un modest voal cristalin cu podoabe glaciare pe bolovanii megalitici de la baza.
Impresionante fragmentele de coloane andezitice.
Sus pe culme doi scorusi salbatici sinucigas fixaţi in stanca impresioneaza prin sangeriul fructelor. Diamantele si perlelor de gheaţa sunt relativ puţine, dar incluziunile frunzelor ruginii in crusta bulbucata genereaza ceva indescriptibil, aducand a futurista sculptura–happening.
Dupa dregere cu cafea, ciocolata si stafide am pornit in aval mal drept si in continuare prin haosul diabolicului grohotis placat cu un gros strat de muschi sau feriguţe.
Parea ca suntem intr-un ciclopic sanctuar al defuncţilor zei din care am evadat cu greu prin haţisul de mur, soc, zmeur spre turbaria-poiana de la baza, admirand tandra mangaiere a impuţinatelor ape din albie peste mozaicul rocilor faramiţate si slefuite in milenii.
Ajunsi la marcajul cruce rosie l-am urmat pe drumul de TAF care pornea spre nord-vest apoi realizeaza o volta spre sud.
In final o sageata rosie ne obliga sa facem dreapta pe un vechi sleau de caruţe, poposind pe platoul vulcanic inierbat al Ţiganului dupa 50 minute de la plecarea de la Cascada Strungii si circa 3 ore de la debutul traseului.
De acum ne-am orientat spre vest-nord-vest, spre varful Ţiganului (1222 m) si apoi pe crestetul Pietrei Goale spre Izvorul Urda si varful Pietrei (1114 m).
Panorama devenise circulara, de la apropiatele stancarii – Cioatele lui Stern catre platoul vulcanic Gutai, Ţibles spre Pietrosul Rodnei, Toroioaga, Pietrosul Bardau la Farcau, Paltinul, Pop Ivan, Muntele lui Serban, Poloninca si defileul Viseului-Tisei spre Pietrosul ucrainean si in continuarea culmii muntoase din Transcarpatia, alb-brumarie dupa prima nea.
Mai aproape se vad valea Izei cu asezarile-n salba apoi Sighetu Marmatiei, albastria anaconda lenesa a Tisei, iar dincolo de aceasta orasul ucrainean Slatina.
Spre nord, peste Tisa, alte mari asezari ucrainene, iar la nord Valea Hotarului, Iapa, Sarasau, Campulung la Tisa.
Spre vest varful si Poiana Brazilor, varful Rotundu (1240 m), Plesca Mare (1292 m), aparent tangibil cu mana Ignisul (1307 m) la sud-vest, toate separate de Poiana Runcu, Colibi si a Sapanţei si de cursul vaii Izvorul Trei Maguri, pe bazaltele caruia se pravalesc apele in Cascada Runcu.
Totul impresioneaza pe acest platoul vulcanic ascendent catre est-nord-nord-vest si descendent spre vest-sud-vest, punctat de mici culmi stancoase acaparate de puţini fagi sau imensi megaliţi aplatizaţi si cu alura de uriesesti sarcofage.
Cerul era de un azur infinit, nici briza nu mai adia.
Din pacate am omis sa ne aducem jambiere/parazapezi, iar seminţele gramineelor se insinuasera in bocanci-ciorapi, iritandu-ne in timp ce ne deplasam meticulos pe buza abruptului, imortalizand stancariile vulcanice sur-argintii, adesea decorate cu citrini licheni.
Ceea ce dimineaţa paruse a fi captiv flacarilor soarelui acum era treptat zvarlit prada magiei penumbrelor amurgului.
In loc sa-i dam bataie, ţinand cont ca abia vizitasem una din cele 4 cascade preconizate (Strungii, Ciuroiului, Runcu, Sipot), ne pierdeam in reverii, preluand imagini de pe crestetul coloanelor andezitice, cu groase si molatece caciuli talibane de feriguţe dulci, afin ori coacaz rosu.
Spicele bej-aurii ale gramineelor valsau mladioase contre jour.
La ora 13,30 eram abia ajunsi pe varful Ţiganului, de unde continuaram spre Izvorul Urda.
O poteca descinde de aici spre nord-est, dar noi am continuat spre saua dinaintea varfului Pietrei, admirand in perspectiva o stancarie paralelipipedica amintind de Sfanta Piatra din Mecca si in fundal impresionanta Piatra Sapanţei, la stanga debutul Poienei Brustani.
La ora 14,50 eram in Saua Pietrei, de unde o luaram spre nord-est pentru a atinge terasa cu drumul de caruţe ce continua la vest-nord-vest catre Pripor.
Nici pe departe sa fim ajunsi la liman deoarece trebuie sa continuam fara poteca spre nord-nord-est, printre numeroasele tufe de aluni, separate de mici poieniţe barbierite meticulos cu coasa, ocolind larg spre est pereţii andezitici intruzivi ai Pietrei Ciuroiul, iar dupa acea sa o luam in sens invers, spre vest-nord-vest.
Pana una-alta seara se lasa incet, soarele cobora la orizontul varful Pietrei si apoi al varfului Vacarului (948 m).
Noi, in loc sa tragem tare, ramanem muţi de uimire in faţa culmilor incendiate de apus.
Descoperim o biata nevastuica ucisa de vreun rapitor mai mare.
Ne bucuram de ararele inflorescenţe tardive.
Ajungem la un saivan din piatra cu sarpanta petecita realmente din tabla ruginita, apoi un altul, tradiţional impletit din nuiele de alun, un cires rosu aprins fiindu-i straja fidela.
Admiram varaticele colibe din corzi de alun, acum despuiate de acoperis pentru a rezista poverii iernii ce vine…
Tocmai am dat de un recent marcaj triunghi albastru nemenţionat pe harţi (leaga Campulung la Tisa de Cabana Agris).
Desi fusesem anterior de doua ori la Cascada Ciuroiului, neatent de-asta data, in loc s-o luam de la saivane sus-stanga am continuat vag descendent spre dreapta.
Realizand eroarea, am urcat accentuat spre peretele stancos lung de circa 1 km, inalt de la 1 la 2 lungimi de coarda (45-90 m).
Asta ne-a costat ceva timp si energie deoarece a trebuit sa ne deplasam iniţial pe un sleau de caruţe apoi pe urma tractarii lemnelor pentru foc, iar in final am dat de haosul grohotelor imense drapate cu muschi, alunecoase, pe alocuri instabile ori cu mari gauri printre ele; totul dragalas completat de tufele de mur, zmeur si doboraturile de vant.
Am iesit mai apoi la o poieniţa din care am suit catre un fel de circumvalum, o seaca albie acum din care debuteaza valea Sarasau, cu originea in Cascada Strungii.
Am surmontat alt haos stancos presarat cu o sumedenie de galerii de vulpi si bursuci presemnalate de dezagreabile miasme.
Se facuse ora 16,50 cand am ajuns la Cascada Ciuroiului, spre care am suit peste o aglomerare de bolovani, admirand imensa coloana poliedrica de andezit, lunga de mai bine de 5-6 m si groasa de vreo 1,5 m, stand in orizontala cumpana.
Apele cascadei ajunsesera aproape cat cele ale unui banal ciurgau consecutiv prelungitei si teribilei secete.
Aici apa, mai ales la topirea zapezilor si dupa aversele primavaratice, se scurge in scurte trepte sapate intr-un fel de jgheab vertical, acum aglutinand in mirabile perle si diamante de gheaţa atat pe umerii traiectului, dar mai ales la baza.
Coborarea am facut-o acrobatic, pe traiectul paraului dupa care am luat-o pe direcţia est-sud-est, pe traseul bine stiut, taind-o de la saivane peste braţele superioare ale vaii Pestilor.
Spre nord-est cerul se invineţi apoi se ivira vaporoasele pliuri ale mugurilor de nori.
Un june calareţ o zbughi in nebuneasca cavalcada haiduceasca spre satul Iapa.
Cobora repejor si un car incarcat cu lese de la stana in timp ce un tractoras cu remorca suia la padure dupa un alt transport dubios.
La ora 18,10 ne incheiaram superbul traseu harazit de zei pentru aceasta fasta zi de toamna tarzie.
Se facuse seara cand am pornit-o spre Baia Mare, ajungand acasa la ora 20,30.
Cascadele Sipot si Runcu precum si cimitirul vechi din Sapanta, pe nedrept ocolit, desi are cruci la fel sculptate si inscripţionate precum Cimitirul Vesel… raman pe alta data.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Acest circuit necesită 8-9 ore de mers şi nu pune probleme deosebite de acces, eventual de orientare, din punctul in care se paraseste marcajul cruce roşie până la Cascada Strungi, ulterior deplasarea făcându-se pe buza superioară a abruptului stâncos.
Nerecomandat pe vreme ceţoasă.
Realizabil iarna cu schiuri de tură cu variante spre vaile Runcu-Brazilor-varful Pleşca sau Poiana lui Dumitru, respectiv către Săpânţa.
Foto: Cascada Ciuroiului
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
