Muntii Lapusului: borcutul fermecat din Poiana Botizei si panorame de vis din varful Secu, lacasul acvilei de munte

La ora 7 pornim din Baia Mare spre Cavnic si in continuare, prin Pasul Rotunda (1080 m), catre Strambu Baiut. Abia deviati din DJ184 (Cavnic-Budesti-Sighetu Marmatiei), constatam ca asfaltul necirculat recent e acoperit de o bruma groasa, iar la marginea lui observam doua gulere vechi de nea.

Depasim Piatra de Fier cu frumoasa cabana silvica prin fata careia o ia catre nord drumul forestier ce ajunge aproape de Taul Negru. 

O purpurie geana de lumina se contureaza departe, spre Hudin si Tibles, in timp ce la dreapta ne atrage atentia o magura impadurita. E Zdircea Mare. 

O vulpe ne taie drumul disparand la poalele molizilor.
Albe fumuri se inalta lenese invaluind Strambu Baiut intr-o aura alb-diafana.
Cotim la dreapta, pe directia Lapusul Romanesc, urmand vremelnic in aval raul Lapus. 

Deviem la stanga 4 km, traversand raul Lapus pe un pod betonat, continuand pe un drum cu macadam nivelat cu un material pastos-argilos. 

In dreapta, sus pe culme, abia deslusim Piatra Mica si Piatra Pintii, care ascund Grota Pintii si Pestera cu Oase. 

Gospodarii brumate, fumuri invaluitoare, iz de lemn de fag ars in sobe, godaci parliti cu feriga uscata si arzatoare cu gaz .

De-aceasta data nu putem admira klippele pionine de pe valea Poienii (malul geografic stang).
Oprim insa ceva mai sus, acolo unde albia e sapata in marne compacte visinii, pentru a trage cateva cadre, inclusiv cu doi bidivii scosi la adapat in apa destul de tulbure. 

Continuam inca vreo 3 km in sus pe  valea Poienii, admirand la un moment dat varful Secu si cateva rastigniri ce raman langa drum. 
Privim cu regret fosta cantina IPEG, devenita acum o contemporana ruina.

In spatele cladirii e pavilionul de lemn cu celebrul borcut din Poiana Botizei descoperit prin 1968 in urma unei sondari geologice. 
Cica pe-atunci borcutul izbucnea ciclic, impins de acumularea de gaze precum un geizer, pana la aproximativ 7 m inaltime. 
Ajungem acolo in momentul in care nivelul borvizului din teava cu diametrul de circa 400 mm e minim. 
Imediat, insa, apa se involbura, pare a fierbe si suie mai bine de 1 m, dand in afara, scurgandu-se printr-un ciurgau.
Apa e carbogazos-sulfuroasa si feruginoasa. 
Ciclurile de crestere-descrestere se succed la aproximativ 15 minute.

Vizavi cineva a inceput sa construiasca o frumoasa cabana turistica de lemn.
In spatele ei, in versantul stang de pe valea Cizma, se vad gurile inchise ale fostelor depozite pentru explozibili.
Aici e si ultima rastignire. 

Continuam spre amonte vreo 700 m apoi abandonam masina luandu-ne rucsacii de tura, betele. 

Imediat, in stanga drumului, ne atrage atentia un fir de apa feruginos si un ciurgau cu mineralizare mai accentuata, izbucnind din rocile sedimentare ce caracterizeaza zona.

Nu peste mult in dreapta se iveste o halda de steril cu materialul sedimentar intunecat, aproape negru (datorita metamorfozelor termice tectonice, ne explica geologul Dumitru Istvan) dar si roci frumos stratificate, nealterate, interesante.

Galeria minei, cu orizontul zero, din care ies aburi densi si ape intens feruginoase e la stanga.
O vale afluieste din dreapta in valea Poienii. 
Nu e Izvorul Rosu, cum eronat e trecut pe harta Gutinul turistic-zona Cavnic-Baiut, ci izvorul Dealului, cu obarsia la nord-est, sub Saua Dealului.
Izvorul Rosu, aveam sa aflam de la niste localnici, e mai jos si la dreapta de borcutul Poienii Botizei, afluind sub valea Cizma in valea Poienii.

Prin pajistea brumata zarim numeroase corole alb-roze de paralute (Belis perenis) recent inflorite. 

O luam pe un drum de TAF ce acompaniaza paraul Izvorul Dealului, pe malul sau drept, nestiind ca mergand mai in sus pe drumul forestier am fi descoperit, suind la stanga, o varianta auto ce ajunge pe halda abandonatelor galerii miniere nr. 3 si Runcasu.
Ne-am fentat luand-o pe drumul de TAF care se orienta imediat catre vest, motiv pentru care am decis sa scurtcircuitam prin desis.
Mai apoi ne-am strecurat prin fagetul rar cu exemplare impresionante, dar si frecvente doboraturi de vant, pentru a descinde pe halda din Izvorul Dealului. 

Acolo patru poienari, probabil dintre ultimii mesteri ai lemnului specializati in cautarea bradului bun de sindrila, debitasera trunchiul fara noduri la 55 cm lungime. 
Ulterior trec la despicarea butucilor in calupuri (sponci) din care, odata ajunsi acasa, vor desprinde 4-10 dranite. 
In final, acestea vor suferi o migaloasa slefuire inainte de-a servi la sindrilirea (dranitirea) traditionala a sarpantelor caselor ori a turlelor de biserici.

Un foc mare din deseuri ardea alaturi, imbalsamand aerul tare de munte cu sacre parfumuri de tamaie. 
Am aflat de la mesteri ca suind pe Izvorul Dealului (malul drept ), urmand drumul de TAF, vom ajunge la halda Galeriei nr. 8, mai apoi la aceea a Galeriei nr.1 si in final in Saua Dealului, la vest de varful Runcasului (1167 m). 

Am continuat intr-acolo in timp ce soarele se ivi stralucitor si din ce in ce mai cald. 

Pe halda Galeriei 8 am dat peste auriu-stralucitoare pirite (sulfura de fier), fragmente de geode cuartoase, dar mai ales peste un nestiut si deosebit de pitoresc lac/tau format pe valea Izvorul Dealului prin blocare cu sterilul haldei. 

Nu peste mult, traversand traiectul surpat pe alocuri al Galeriei nr. 8, am ajuns la Galeria 1 si halda acesteia (dupa 1 ora si 40 de minute de la plecare, adica la ora 10,40). 

In continuare drumul de TAF pare a se curma, executand o volta dreapta prin dens hatis de mur tarator, ornat, incredibil, cu floricele roz-violacee de urzica moarta, dar si uriasi muguri bulbosi de stevie, gata sa dea in frunza de parca am fi fost in plina primavara si nu in decembrie.
Iesim in Saua Dealului, remarcabila datorita fagilor si paltinilor cu diametre de 80-100 cm.
Pe un paltin in uscare am aflat, ca niciodata, o tanara si frumoasa colonie de Pleurotus ostreatus. 

In dreapta seii (est) suie piciorul vestic abrupt al varfului Runcasului. 
Noi am luat-o la stanga , reperand catre nord-vest Culmea Crasmarita, impadurita cu faget intercalat cu brad si molid, iar spre sud-vest varful Cizma. 

Ne aflam de-acum pe versantul dinspre hotarul Botizei, observand la nord-vest, aparent aproape, varful Secu, inconfundabil datorita golului alpin. 

Din gresiile si flischurile de aici isi are obarsia valea Secu, ce curge spre Botiza si-apoi se varsa in Valea Izei, dominata in flancul drept de varful Gurguiatu (1048 m). 

A urmat o usoara coborare in dreapta culmii, pe un drum vechi de TAF acoperit de rugi verzi de mur.
Acolo am dat peste o veche balega de urs care avusese un bogat meniu pe baza de jir.

Am ajuns intr-o vasta caldare defrisata la ras, partial plantata recent cu brad, orientata spre nord, de unde am putut panorama spre Botiza si Muntii Marmuresului.

Suim apoi printr-un hatis de zmeur si fag in culmea din stanga.
Continuam  pe o poteca veche de la limita lastarisului de fag la dreapta si vedem un impresionant codru de fag si paltin spre sud-sud-vest. 

Aici, in frunzisul gros am remarcat absolut atipic, locuri de odihna ale cerbilor, pe care crescusera la 1-3 cm inaltime sabiutile-teci de luscute (Leucojum verum). 
Surpriza mare de aici fu insa cu totul alta. O umbra mare plana deasupra-mi, facandu-ma sa cred ca e vorba de o bufnita.
Ridicand ochii, nu-mi veni sa cred ca starnisem din inaltul unui paltin monumental o pereche de acvile de munte.

Urcusul se accentua, urmand o abia deslusibila poteca pastorala care la un moment dat continua de-a coasta spre sud-vest, indreptindu-se probabil spre locurile de pasunat din varful Secu. 

Noi am suit direct pe picior, ajungand la marginea unei plantatii de molid de 15-18 ani
De aici avem o prima si impresionanta panorama de la Hudin si Tibles spre Muntii Rodnei, Cearcanu, Toroioaga, Tiganu, Pietrosul Bardau…iar sub noi Botiza. 

Se facuse ora 12 cand am continuat spre vest, o vreme pe vechea poteca de culme principala inghitita de lastarisul de fag, pe alocuri cu urme de nea inghetata
Mai apoi am luat-o la stanga ei, prin codrul secular. 

Rafale vuinde de vant sud-vestic faceau padurea sa se anime fantastic in timp ce soarele scalda magnific versantii drapati cu un gros frunzis ruginiu.

Din nefericire probabil doar in Retezatul stiintific ori prin Piatra Craiului de nord se mai pot vedea codri seculari de foioase precum aici si aproape de Baiut. 

A urmat un lung asalt de la est spre vest pe varful Secu
Inaintam pe un picior cu vechi drum pastoral punctat de gresii de Secu si acoperit de un consistent covor intens parfumat de cimbrisor. 

La ora 13, adica dupa 4 ore de mars, atingeam crestetul varfului Secu, impodobit cu citeva gulere vechi de nea spre nord-est, generos scaldat in soare, bintuit de rafalele de vant.

Nestiind de unde sa purcedem la vasta panoramare, decidem pur aleatoriu s-o luam de la sud-vest si Satra lui Pintea spre vest, dinspre varful Mogosa spre varful Gutai-Trei Apostoli, in plan mai apropiat  varful Prislop (1332 m), Piatra Varatecului si varful Varatecului (1357 m), varful Sermetes, cu brazi si tancuri stancoase sure, varful Stanisoara, Magura Glodului (parte din Muntii Lapusului), satul Poienile Izei.
Apoi, in plan mai indepartat (nord-vestic) zarim principalele repere din Muntii Maramuresului:  Muntele lui Serban, Pop Ivan, Farcau, Mihailecu, localitatea Bogdan Voda cu imensa-i catedralala ostentativ aroganta
La nord-est troneaza piramidal si impadurit varful Greaban, la dreapta lui Pietrosul Bardau, Toroioaga si Tiganul, mai departe Cearcanu.
In fine, la sud-est Pietrosul Rodnei si varful Buhaescu-Batrana, Tiblesul si Hudinul. 

Golul alpin cu pajiste de pe Secu se pravale scurt spre nord-vest (catre Varatec), acum fiind decorat de putine pete de nea.
Are o limba rectangular descendenta ceva mai lunga, cu o inseuare si apoi un suis spre un varfulet pitoresc din sud-vest. 

In ultimii ani s-a defrisat enorm si la ras pe sute de hectare, incepand cu versantii sud-estici de pe Prislop, Varatec, Sermetes, Stanisora apoi spre Botiza …dar si spre Poiana Botizei. 

Am plecat de pe Secu dupa ora 14,15, depasind inseuarea sud-vestica, suind varful secundar al Secului.
Remarcam borna silvica II/82 si la nicio suta de metri vest de ea borna II/81.
ValeaTocila isi are obarsia la dreapta.
Sub noi apare un picior abrupt, impadurit.
Il urmam prin codrul matur de fag si paltin, dand intr-o sa cu plantatie de molid pe versantul dinspre valea Tocilei, ajungand intr-o haotica defrisare la ras ce coboara spre bazinetul Apa Neagra.
Panta foarte mare, serpuiri de drumuri de TAF, varfuri de brazi si fagi, cu diametre de peste 25 cm, dar nepretabile prelucrarii in cherestea, abandonate vraiste alaturi de ramuris.
Deplasarea deveni un calvar.

A urmat (la ora 15) o sa in care ne-am regrupat, de aici suind pe un drum tangent de TAF catre Magura Paltinului (conform hartii topo, dar numita ciudat Magura Ulmului pe harta Gutinul turistic).

Remarcam foarte multe urme de cervide mari, gramezi proaspete de crotine prin lastarisul rugilor verzi de mur, dar si fecalele unui ursache de pana la un an. 

Fiindca drumul cobora spre valea Tocilei, am suit in culme (borna silvica 202) dand de un alt drum de TAF care o ia tangent si-n jos pe versantul sud-estic, catre bazinetul valea Cizma Mica. 

In fata vedem insorita chelie cu care se remarca Magura Tocilei (971 m) si la stanga ei Ticla Magurii, pe care am ocolit-o prin stanga, pe un drum vechi de TAF.

La ora 16,45 dam in drumul auto-forestier (borna silvica II /76), fost tehnologic minier, ce suie din valea Cizma Mica spre obarsia vaii Cizma Mare, la o serie de galerii miniere aflate pe mai multe orizonturi, azi dezafectate dar neinchise. 

Am luat-o la vale pe drumul excelent.
Imediat din stanga afluieste valea Cizma Mare, dominata la sud/est de varful Cizma Mare (iar la est de varful Cizma Mica), defrisat la ras in urma cu vreo 10-12 ani, iar acum invadat de lastarisul impenetrabil de fag si paltin.

La ora 17.05, adica dupa o coborare de 3 ore si un un circuit total de 8 ore, ne incheiem circuitul la borcutul din Poiana Botizei.

Se instela si se facea rece.
Doar in lungul vaii Poienii se mai zarea o picturala geana murinda de lumina. 

Dupa aprovizionarea cu borcut, am luat-o spre Poiana Botizei, admirand misterioasa silueta a bisericutei de lemn itita deasupra sarpantelor gospodariilor.

De acolo, cu masina, via spre Strambu Baiut si Pasul Rotunda-Cavnic. 

La ora 19 eram ajunsi pe la casele noastre dupa o extraordinara tura hibernala cu iz mai degraba autumnal, constienti de faptul ca putine locuri din Maramures ofera privelisti atat de cuprinzatoare ca varful Secu.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu turistic nemarcat. 

Pentru documentare si orientare se poate utiliza harta mare Gutinul turistic sau sectiunea de detaliu aferenta zonei Cavnic-Baiut. 

Timp necesar pentru parcurs: 7-8 ore.

Obiective de atins : borcutul din Poiana Botizei si varful Secu.

Nerecomandat in conditii de vizibilitate redusa.