Plecam cu autobuzul Baia Mare-Baiut dupa o prealabila documentare si consultarea hartii de detaliu „Gutinul turistic-Zona turistica Cavnic-Baiut”. Stim ca o buna parte din traseu se desfasoara in zona forestiera, apoi in gol cu pajiste alpina lipsita de repere, culmile secundare sunt derutante, la toate acestea adaugandu-se frecventele ceturi.
Cu putin inainte de ora 8 suntem ajunsi in Targu Lapus.
Norii ascund Tiblesul, Hudinul, mai apoi varfurile Secu si Varatec. Continuam spre Baiut si de acolo cu o Dacia catre mina Varatec, scutind vreo 3 ceasuri de talpuit pe drumul ce leaga Baiutul de Botiza.
Trista, halucinanta zona fostelor exploatatii miniere si aceea a dependintelor. O brutarie, un gater aflat in plin elan (o confirma depozitul de material lemnos vizavi de intrarea spre Poiana Botizei ca si versantii despuiati de foioase si conifere) si un atelier de confectii nu pot sustine comunitatea dezvoltata constant de pe la 1700, atunci cind valorificarea resurselor subsolului de catre austrieci a inceput sa ia avint (fier, mai apoi aur, argint etc.).
Desi cu mai putine ape acum, cascada Lapusului, aflat aici la obarsii (sub confluenta vailor Izvorul Alb, Izvorul Negru cu valea Izvorul Varatecului), ne incinta.
Versantii, un veritabil foietaj impresionant de flisch-uri (roci polistratificate – n.r), sunt sfredeliti de stravechile galerii miniere. In unele, apele subterane ale vasarasurilor (rigole – n.r.)au fost captate si trimise spre preepurare, din altele se mai scurge un suvoi ruginiu poluant.
Acolo unde defrisarea nu a denudat drastic coastele muntelui, molizii, brazii alaturi de fagi si paltini drapeaza totul intr-un verde tonic, reconfortant.
Apare funicularul ce transporta minereul de la mina Varatec la E.M.Baiut, veritabila piesa de rezistenta tehnologica odinioara.
E ora 9. Luindu-ne rucsacii incarcati cu cort, izolir, saci de dormit si cele de trebuinta pentru o tura estimata la 2 zile, pornim prin spatele minei Varatec spre poteca folosita de cei care deservesc releul radio-TV-GSM Varatec.
De pe platforma minei privind spre nord putem admira Piatra Varatecului si releurile itite din molidis.
Nu urcam la releu pe sub linia electrica, pe o poteca abrupta, pe alocuri cu namolituri, ci optam , dupa ce atingem drumul forestier, pentru poteca ce suie Piciorul Ursului spre Poiana Ursului.
Dupa mina depasim niste constructii trainice dar dezafectate. La stanga avem un paraias. Iesim in drum in dreptul unei galerii inchise si a unei foste halde, cotim apoi la stanga intrand in padure.
Poteca suie spre stanga, depaseste o obarsie de izvor, angajandu-se in serpentine pe un picior ce ne scoate in Poiana Ursului.
De aici putem panorama doar spre vest , spre Piatra Galbena si la dreapta ei, spre pajistea alpina in nuante de ocru a varfului Prislop, unde vom ajunge mai tarziu.
La sud-est se demarca varful Secu (1311m).
O pajiste moale, acoperita cu tirsa (papura mica – n.r.), astupa ragaliile poienii prin care ne angajam spre nord-est, dand de un fost drum de TAF.
Dupa 1ora si un sfert de la plecare atingem culmea vestica a Varatecului si marcajul banda rosie.
Releurile statiei sunt la dreapta noastra, la circa 150 m.
O luam pe marcaj spre vest si in citeva minute ajungem intr-o mica poienita. La stanga ei e Piatra Varatecului, cu o mica grota la baza.
In 5 minute suntem deasupra ei (1 ora si jumatate de la plecare) panoramand inapoi spre varful Varatec, imortalizind ciucurii rubinii ai scorusilor salbatici pe fundalul cetinii verzi sau identificand la vest traseul de creasta ce ne asteapta.
Mult mai departe, se vad Trei Apostoli & varful Gutai.
Varful Secu pare de aici a fi in palma.
Revenim in poienita coborand un drum de carute (circa 30 minute) spre Saua Selha-Rosia.
De mentionat faptul ca aici marcajul turistic va lasa spre dreapta (nord) Piatra Corbului, nu la stanga cum apare eronat pe harta „Gutinul turistic…”, dar si pe cea monografica – „Muntii Lapusului”, editata de revista „Muntii Carpati”.
Acest obiectiv e accesibil spre dreapta, pe o poteca nemarcata ce taie peste culme si un deset de molidis, sau urcand dinspre Trei Hotara spre est si lasand la dreapta varful Selha (Rosia –1212 m).
Prin urmare, pentru a ajunge la Piatra Corbului-Bisericuta si Taul Varatec se impune plasarea unei sageti la dreapta sau/si corectia hartilor viitoare, daca nu realizarea suplimentara a unei duble variante de marcaj banda rosie spre cele doua obiective frumoase, stancaria-perete si nestemata lacustra cu deschiderea perspectivei spre varful Sermetes (1306 m).
Fiindca fusesem la Taul Varatec de doua ori, acum am coborit la cabana de vanatoare Selha – Rosia, unde am facut provizii de apa.
Apoi, in circa 5 minute, atingeam poienita Trei Hotara, cu banca, masa si o cruce de fier.
Aici exista o raspantie de trei variante: la sud spre izvorul Apa Rece–Baiut, inainte (vest) spre Dosul Prislopului, la dreapta (nord-vest) spre Manastirea Rosia-Budesti, din Maramuresul Istoric.
Noi continuam spre vest.
La dreapta potecii ramane o fundatie de sonda IPEG, imediat dam de un drum vechi de TAF, in usoara urcare spre o o alta poienita.
Marcajul turistic e rar. Scurta vreme dupa Trei Hotara culmea e la dreapta potecii apoi la stanga ei.
Atingem o alta poienita, ioc marcaj.
Un picior suie spre vest, la liziera.Spre sud-vest, prin defrisare, continua drumul de TAF care se ramifica imediat, in coborire. O ramura duce spre sud-vest. O urmam circa 100-150 m apoi o luam spre inainte unde subit drumul pare infundat cu vegetatie, in timp ce o volta ascendenta face 90 grade dreapta.
Aici am gresi continuand pe segmentul de drum de TAF din dreapta fiindca el se termina dupa circa 100 m intr-un hatis cu mure.
Corect, trebuie sa continuam spre inainte iesind repede in golul alpin al Prislopului.
In lipsa de alte repere, profitam de busola si punerea hartii in situ, cu varfurile Secu-Varatec-Sermetes-Selha (Rosia) urmam culmea vestica, tangent la liziera superioara a defrisarii, apoi prin codrul secular de fag, brad, paltin si molid. Culmea prezinta un abrupt nordic accidentat, ca o faleza inalta de 15-20 m, de pe care reperez spre nord varful Paltinisului (1241 m), Piatra Tulburi, varfurile Varatecului (1172 m ) si al Pietrei (1106 m) , mai jos Corha (rest de crater vulcanic) si apoi Budestiul.
Urmam culmea usor sinuoasa, dam peste H-ul silvic si mai apoi de o borna.
Dupa 3 ore si jumatate de la plecare poposim pe varful Prislop (1332 m – consemnati pe o lespede de piatra).
O superba panorama se deschide spre varful Hudin neguros-estompat, Secu, Varatec, depresiunea Baiutului, dar mai ales spre Poiana Prislop si varful Plesca (Neteda). Spectaculos se vede si abruptul nord-estic al Gutaiului, de la Trei Apostoli la varful Gutai si Creasta Cocosului.
Un vechi drum de carute suie dinspre est continuand spre vest peste culmea Prislop, legand intre ele stanele din zona. O varianta o ia la dreapta culmii, ajungand la o stana dintr-o rariste de fagi si molizi.
Initial o luam intr-acolo apoi cotim la stanga.
Spre sud ne atrage atentia o turbarie circulara alimentata de un firav paraias.
In fata observam o cruce metalica argintie, reper esential.
Pe un fag apare, in fine, marcajul banda rosie (in zona de gol alpin a varfului si Poienii Prislop practic nu exista marcaj, nici suporti naturali, plantarea unor stalpi-sageti fiind stringent necesara, mai ales pentru zilele neguroase).
Continuam pe drum, cotim usor dreapta si ajungem la o stana. Ciobanul ne scoate din impas, informandu-ne sibilinic: marcajul turistic vine, dar nu si duce spre varful Plesca. Baiuteanul insista ca exista un marcaj turistic rar spre culme si ca ar fi si un drum intr-acolo. Ne conduce pana la un fag cu marcaj si o sageata alba spre stanga, purtand mentiunea stinca. Gresim luand-o intr-acolo deoarece ajungem deasupra Pietrei Prislopului (1315 m). Admiram aici frumoasa stanca verticala si sub ea depresiunea defrisata cu rotonda vanatoreasca alaturi de izvorul abundent dintre grohote.
Apoi, cautand continuarea marcajului, revenim la sageata dupa care observam urmatorul reper spre vest.
Imediat se iveste o bifurcatie. Intuitiv cotim dreapta si dam de marcaj. De aici inainte se pare ca relieful si prezenta drumului de carute care ocoleste prin sud varful Plesca ne sunt de ajutor.
Dupa circa 5 ore si jumatate de la plecare poposim sub varful Plesca (1322 m), la poalele unor fagi uriasi.
De aici un drum de carute coboara spre Baiut.
Pranzim, apoi suim pe varful Plesca (Neteda) care aduce a camila asiatica cu doua cocoase.
Doua cruci din tabla marcheaza acest reper montan. De aici panorama se deschide spre Baiut, varfurile Secu, Varatec, Magura Ciorilor. In fundal se vad varful Mogosa, la dreapta Fagadau Pintii, Magura Mare dar si Gutaiul, Magura Budestiului, satele Breb, Budesti si Calinesti.
Frumos abruptul nordic al Plescai, drapat de pajistea alpina insangerata de tufele de coacaz, dar si frunzisul afinisului sangeriu.
O alta stana e la nord de varf, spre Magura Hentii.
Coboram piciorul vestic si continuam spre Prisaca, pierzand din nou marcajul banda rosie, nevazandu-l nici pe cel triunghi rosu ce vine de la Baiut pe valea Leorda pentru a continua peste culmea principala spre nord, la Piatra Totosului si in final, in avalul vaii Sava, la Budesti.
Regasim banda rosie turistica depasind prin sud, pe curba de nivel, varful Prisaca, apropiindu-ne de Zgleamanu, o sa impadurita marcata de un pseudo mormant cu o cruce de lemn (zgleaman/zleaman e locul unde a murit accidental cineva, iar in memoria aceluia se pune un insemn funerar, in acest loc fiind simulat un mormant cu cruce de lemn, cei ce trec prin zona punand o piatra, o mana de lut , un ram…ca gest de piosenie).
Drumul de carute continua spre vest, prin rariste de fag si molid, la stanga Magurii Mari (1263 m), spre fosta fundatie a Fagadaului Pintii (1258 m).
De aici, coborand spre sud 15 minute, am ajunge la turbaria si Taul Negru.
A trecut de ora 16 (7 ore de la debutul traseului), motiv pentru care decidem sa continuam prin pajistea alpina, pe drumul ce duce la vest, cu Gutaiul in fata, ocolind prin nord varful Fagadau Pintii, partial impadurit cu faget la sud si molidis impenetrabil spre nord-vest.
Coboram in poiana rectangulara cu un gard de piatra pe trei laturi, suim pana in urmatoarea sa, unde decidem sa innoptam.
Au trecut 8 ore si jumatate de cand am plecat de la Mina Varatec (fara Dacia care ne-a dus la mina si cu rucsaci mari in carca trebuindu-ne probabil 11 ore).
Ploua si se insereaza, motiv pentru care consideram ca nu merita sa mai mergem circa 50 de minute pana La Cruce ( DJ 184 Cavnic-Pasul Neteda-Budesti-Sighetu Marmatiei) din moment ce tot am transportat cortul si sacii de dormit.
Instalam tabara pentru noapte cu gindul ca a doua zi sa continuam pe marcaj bada rosie spre Trei Apostoli-Gutai-Secatura-Drumul Mariutii-Baia Sprie.
Cinam in linistea marcata uneori de adierea vantului prin coroanele imputinatilor fagi si molizi si alergatul indepartatelor automobile (din)spre Cavnic.
Cand noaptea coboara, ne bagam in sacii de puf, dar mai taifasuim multa vreme.
Dupa 5 dimineata un uliu tipa, chemandu-si poate soata.
Peste noapte, cateva ploite nevinovate plescaisera lacrimi cristaline pe prelata cortului.
Ne-am sculat pe la 6,30 dar fiindca era inca bezna am iesit abia la 7, cand o geana trandafirie de lumina trada rasaritul.
La 7,50 adunaseram cortul, dejunaseram frugal si-apoi pregatiseram rucsacii de drum, pornind spre La Cruce.
Era o dimineata noroasa, suspect de calda fata de precedentele ultime dimineti.
La ora 9 atingeam asfaltul soselei. Ziua nu parea deloc propice pentru a continua spre Trei Apostoli, pe marcajul banda rosie (mult mai ingrijit si prezent in zona aferenta Cavnicului ).
De-acum eram la cheremul soferilor.
Nesperata sansa, in nici 5 minute ne-a luat o Dacia papuc, care ne-a lasat in centrul Cavnicului, scutindu-ne de vreo 2-3 ore de mars asfaltic.
In chip neasteptat, soarele razbise norii si nascu o nevisata zi, in care varful Mogosa si Piatra Soimilor ne dadeau turistice imbolduri…tardive.
O dubita de ocazie ne-a purtat spre Baia Mare, unde ne-am intors cu un vis implinit, dar si cu gandurile atintite spre alte zari…
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic deosebit de frumos si motivant sub raport peisagistic, fara zone expuse/periculoase, integral realizabil intr-o zi de vara sau debut de toamna in 9-10 ore de la Mina Varatec si vreo 12-14 ore din centrul Baiutului.
Camparea in cort se justifica pentru a devia in scopul vizitarii Taului Varatec si a Taului Negru, dar si pentru delectarea cu afine, coacaze rosii, mure sau adunand ciuperci.
Chiar daca aveti harta, atentie mare la continuarea marcajului turistic banda rosie. Nu recomandam parcurgerea traseului pe timp neguros, riscul de ratacire in zona Prislop-Prisaca fiind mare si pentru cei care nu fac prima data traseul datorita vastelor pajisti fara repere.
Alternativ, traseul crestei Muntilor Lapus poate debuta in Poiana Botizei, de unde se suie varful Secu, continuand spre varful Varatec. De La Cruce-Pasul Neteda traseul poate fi continuat pe marcaj turistic de creasta principala-banda rosie-spre varful Gutai-Creasta Cocosului-Pasul Gutai si mai departe spre varful Ignis, cu finalizarea in Statiunea Turistica Izvoare sau in Groape-Chiuzbaia (durata parcursului fiind in acest caz de 2-3 zile, in functie de conditia fizica, capacitatea de orientare si greutatea rucsacului).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
