Ma trezesc pe la 3 dimineata fiindca dupa precedenta noapte noroasa lumina acesteia pare ireala. Privesc spre Podul Cailor deasupra caruia clipoceste magic o stea. Sa fie Luceafarul, la ora asta? Ma culc.
Ma trezesc dupa 5. Remarc albastrul cerului deasupra Cimpoiesului si primele raze ale soarelui ce-l inunda generos.
Abia pe la 6,30 il trezesc pe Ionica, ne luam micul dejun si cafeluta-n timp ce pregatim bagajele pentru plecare.
Pe la 7,30 o vedem pe gazda noastra, Marie Timis, trebaluind prin curte. Furajeaza vaca cu iarba abia cosita si celelalte oratanii. Stefan fusese de serviciu noaptea si acum dormea dus. Ne luam ramas bun si pornim spre Borsa.
Imediat in stanga ne fascineaza varful Fetei, varful Puzdre. Dincolo de culoarul dintre valea Negoiescu si valea Repedea, zarim impunatoarea Piatra Alba si Pietrosul Rodnei invaluiti de nori fotogenici.
Continuam spre dealul Moiseiului unde iesim din asfalt.
Cotind stanga si ne delectam cu Culmea Hotarului si Golgota Pietrosului. Mult la stanga lor, peste raul Viseu, se ivesc varful Capra si Toroioaga din Parcul National Muntii Maramuresului. In fundal, indepartat, e Cearcanu. La dreapta si deasupra vaii superioare a Izei, partial despadurit, deslusim Muncelul Raios (Capul Muntelui).
Drumul auto-forestier e din ce in ce mai desfundat dar… plombat cu rumegus de la gatere.
Au inflorit socii. Par acum niste imense buchete alb-crem de degaja valuri de dulcege miresme.
Iza superioara, cu albia ei spectaculos-accidentata, e blocata adesea cu trunchiuri, ramuri si cetina.
Acolo unde-n dreapta, peste Iza, apar stancariile calcaroase eocene (eocen -epoca a doua a perioadei paleogene) sub forma de pereti verticali.
Renuntam la masina si pornind spre amonte.
Imediat ne atrag atentia pe malul drept al Izei, curpenii cu flori-scufii-albastre sau ca niste ciudati clopotei muti catarati pe tinerii molizi. In lunca accidentata mii de cucute albe sau roz pal ne imbie sa le fotografiem.
Iza alearga aici intr-un spectaculos, abrupt si violent canion, nu mai lat de 1,5-2 m, cu ape inspumat-albe, fierbande.
Un observator pentru impuscarea ursilor ramane pe stanga drumului. In fata lui, dincolo de Iza, la cel mult 25-30 m, legat de un molid e cablul de care a fost ancorata momeala (vreun starv de cal sau vita).
Iesim din defileu in vasta Preluca Izei. Admiram albia raului Iza sapata-n calcarele ramase s-o acopere ca niste imensi solzi suri-negriciosi.
Pajistea-fanata din Preluca Izei (stanga) e parcelata cu garduri din barne. Se preconizeaza dezvoltarea unei solide baze turistice.
Aici sunt cateva gospodarii muntenesti pitoresti, bine organizate. Le depasim in drum spre cabana silvica din apropiere de Izbucul Izei, pretentios denumit si Izvorul Albastru al Izei. Suntem la confluenta Izei, care vine din stanga, cu valea Celaru si valea Pietrelor ce vin dinspre vest-sud-est.
Continuam dincolo de cabana silvica.
Lasam in dreapta modeste acareturi silvico-forestiere pitite-ntre molizi.
Trecem un podet de beton dupa care ne angajam la stanga, pe valea Celaru (in amonte). Remarcam o recenta trecere pe aici a vitelor si a cailor scosi la pasunat in Prelucile Batranei. Poteca, desi nemarcata turistic, e facil de urmat valea Celaru (amonte). Mici afluenti se aduna de-o parte si alta.
Din pacate nu vom atinge-n traseul de azi Taul Muced situat sub Batrana. Pentru a ajunge la el trebuia sa suim pe valea Pietrelor (amonte) spre Saua Pietrelor si apoi la stanga.
Mii de conulete rosii-visinii de molid abia inflorit ne bucura privirile alaturi de orhideele punctate, visinii, din luncile mocirloase inguste. Cantul gangurit al porumbeilor gulerati ne incanta auzul.
Din pacate parcursul e extrem de mocirlos-glodos dupa aversele ultimelor zile si trecerea vitelor dar…asa-i la munte.
Privim in urma si avem o alta, impresionanta perspectiva asupra prelucilor Capului Muntelui (Muncelul Raios) si asupra stancariilor sale – Piatra Gheroasa (dupa nasaudeni).
La ora 10 ajungem la cumpana apelor si H-ul silvic rosu care marcheaza Dunga Usorului.
In dreapta, mai departe, e Dunga Celarului, ne spune un sacelean ce-si duce murgul in Preluca Batranei.
Devastatoarea furtuna a facut ravagii si aici, in molidisul tanar, plantat in urma cu vreo 25 de ani, blocand drumul de TAF mocirlos pe care coboram aproximativ 10-15 minute pana la Ponorul Izei.
Dupa 1 ora si 40 de minute de la plecare ajungem in splendida poienita, cu refugiu silvic excelent, de la Ponorul Izei. Privelistea ne impresioneaza.
Tumultuoasa vale Izvorul Batranei vine dinspre sud, se prabuseste-ntr-o caverna ramificata printr-o cascada subterana de circa 5-7 m inaltime, curge spre est-sud-est, apoi cade-ntr-o alta cascada de 3 m inainte de a dispare-n pestera Izei, iesind la lumina spre nord-vest, la Izbucul Izei.
Splendidul refugiu silvic din barne e construit ingenios pentru cei adusi sa planteze rasinoase in zona distrusa de furtuni de nord-nord-est a Batranei. Solid, cu doua nivele de priciuri de lemn pe care pot dormi vreo 10-12 insi, captusite cu cetina, muschi de padure abil tesut intre bustenii grosi si rotunzi.
Imediat in fata e Ponorul Izei.
Dinspre est catre nord, se contureaza valea Sterpu (debutul) ce o ia spre Moisei-Sacel.
Pe aceeasi directie, dar deasupra, se contureaza Magura Sacelului (calota aplatizat-despadurita).
Coboram aproximativ 5-8 m in Ponor. Investigam la dreapta-n caverna spectaculoasa spalata de apele ce dispar apoi in Pestera Izei, spre final submersa, neparcursa nici de catre speo-scafandrieri experimentati baimareni si clujeni.
Fotografiem cascada de alimentare a ponorului apoi pe cea ce va ascunde-n pestera apele Batranei scotandu-le la lumina la Izbucul Izei.
Din nou ploile zilelor precedente ne-au dat sansa sa admiram caderile de apa. Iesim impresionati de peretii cu alura de chei, acoperiti cu licheni, muschi si ferigute.
Pranzim langa refugiu apoi o luam prin molidisul din stanga lui.
Urmam drumul noroios si plin de urme de vite ce suie spre Preluca Magurii Sacelului.
Imediat de-o parte si alta apar ponoarele, dolinele, avenurile colmatate cu arocament sau doboraturile de furtuni si aici devastatoare.
Sub aspect carstic, al framantarii reliefului, a paraielor ce susura vremelnic pentru a dispare-n subterane sorburi, aduce teribil cu Groapa Barsa din zona Padis-Glavoi, Parcul National Muntii Apuseni, dar cu certitudine mai putin investigate speologic si vestite.
La suprafata solului gresiile alterneaza cu calcarele si in mai mica masura cu rocile sistos-cristaline in general caracteristice Muntilor Rodnei.
Soarele arde cand iesim in Preluca Magurii Sacelului.
Remarcam o casoaie veche de stana, un saivan in curs de distrugere, alta casoaie traditionala pe directia Muncelului Raios. Diametral opus, nebuloasele ne dezvaluie treptat Culmea Hotarului (abruptul sud-sud-vestic), custura spectaculoasa din varful Momaia, varful Gropilor spre sud-est si Batrana la vest-sud-vest.
Cainii ciobanesti carpatini si mioritici ne latra amenintatori langa comarnicul (locul unde se pastreaza casul) stanei. Casi in diferite stadii de zvantare, scoacere si maturizare stau imbietori sub sarpanta protejata cu floie de plastic de ploaie, altii proaspeti isi scurg zerul galbui din strecuri (sedile).
E ora mulsului de-amiazazi iar pacurarii ne fac veseli cu mana din strunga umbrita cu zdrente. Coboram incet pe un drum de carute pietros, blocat cu dezradacinari de vant recente.
Iesim in alta poiana, mai restransa dar splendida – Preluca de Sub Piatra. De aici spre nord debuteaza Izvorul Negru pe care, in aval, a fost ctitorita vestita Manastire Moisei cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Spre sud-vest incepe sa susure imperceptibil valea ce parcurge extraordinara Ulita de Piatra, sapata intre discontinui pereti calcarosi inalti de maxim 10-12 m.
In Preluca de sub Piatra remarcam catre nord un tanc calcaros sur-albicios inalt si masiv. Coboram in lungul albiei din grohote alunecoase ale Ulitei de Piatra.
Ajungem la avenul din apropiere de Izbucul Izei.
E abia ora 12,30 si circuitul pana acum ne-a luat doar 4 ore, oferindu-ne insa prilej de incantare si inedit.
De la aven o luam la dreapta. Suim spre fosta ciuperca proletar-sarbatoreasca, loc de haiducesti sindrofii. Traversam peste trunchiurile molizilor dezradacinati si coboram spre Izbucul Izei.
O punte de lemn traverseaza Iza.
Coboram in avalul Izei si remarcam podul din busteni pe jumatate distrus de ape, albia sapata-n marne traversata-n alb-argintiu evantai.
Iesim prin spatele cabanei silvice la drumul auto-forestier.
O luam in avalul raului Iza
La 13,40 pornim spre dealul Moiseiului si-n continuare spre Baia Mare.
Ajungem la ora 16, cu sentimentul unui deplin implinit week-end alpin.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
