La începutul lumii noi, acum mai bine de două mii de ani, oamenii, stăpânii vremelnici ai unor locuri, l-au condamnat pe Iisus la moarte. În schimb Iisus, prin înviere, i-a condamnat pe oameni la nemurire. „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?” (Ioan 11:25-26).
Răspunsul lui Iisus la ura pe care oamenii au arătat-o în zilele de dinaintea morții și învierii sale este de fapt o lecție pe care ar trebui să ne-o însușim cu toții. În locul ocărilor, înjurăturilor, batjocurii și loviturilor pe care i le-au aplicat oamenii, Iisus îi îmbrățișează și binecuvântează. În schimbul morții, el le dă nemurirea. Oamenii au vrut să-l facă muritor, dar el prin înviere i-a făcut pe ei nemuritori.
Moartea și învierea lui au schimbat radical relația dintre oameni și Dumnezeu, totul a devenit altfel din acel moment. Credința în viața de după moarte este esențială în lumea contemporană, ea aduce mângâiere în suferință, în lupta cu vicisitudinile vieții. De la momentul acela crucial în existența omenirii, fiecare despărțire are gustul morții, fiecare întâlnire pe cel al învierii.
Voltaire spunea că „la fel ca și a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști, totul în natură este înviere”. Deci promisiunea învierii făcută de Iisus nu e numai în cărți, ci în fiecare plantă care renaște primăvara. Prin înviere Iisus ne spune că aceasta este noua lume orânduită de Dumnezeu, și noi suntem invitați să ne alăturăm ei.
Atunci când ți-e greu, ai îndoieli, ești disperat, te simți neputincios „adu-ți aminte de Iisus din Nazaret, șchiopătând pe picioarele-i zdrobite, ieșind din mormânt întru înviere, purtându-și trupul ca un însemn al unei înfrângeri ce este de fapt o magnifică victorie a sufletului uman aflat în mâinile Domnului.”
Hristos a Înviat!