Noi detalii, la 30 de ani de la execuţia soţilor Ceauşescu

25 decembrie rămâne în istorie ziua care a schimbat soarta României! Elena şi Nicolae Ceauşescu erau executaţi într-o unitate militară din Târgovişte. Sentinţa la moarte a fost pronunţată de un aşa-numit tribunal al poporului. După 30 de ani, o echipă Observator a căutat răspunsuri despre execuţie. În sala judecăţii, ne-am întors alături de avocatul apărării şi de procurorul de caz.

25 decembrie 1989. Pentru prima dată, la radio şi la televiziunea română erau difuzate, în direct, colinde. Acum nu ne mai e teamă – titrau ziarele în ziua primului Crăciun liber. Însă ţara încă fierbea. Soţii Ceauşescu erau la Unitatea Militară din Târgovişte. Un tribunal extraordinar ajunsese, cu elicopterul, de la Bucureşti, pentru a-i judeca. Urma un proces neobişnuit, potrivit Observator.TV.

Constantin Lucescu, avocatul apărării: „Proces nu a existat de nicio culoare! Nu a existat proces şi a fost numai o crimă politică”.

Dan Voinea, procuror: „Nu ştiam că va urma o execuţie în momentul acela. Aici am aflat că dacă rămâne definitivă hotărârea, este executorie. Generalul Stănculescu pregătise deja asta. Am făcut un rechizitoriu de mână, pentru că nicio grefieră nu a fost acceptată să bată rechizitoriul, ca să nu se afle. Am reţinut atunci împotriva soţilor Ceauşescu infracţiuni contra umanităţii”.

Constantin Lucescu, avocatul apărării: „Acolo am întrebat bine, bine, dar ce facem? Cu ce dosar? Unde e sesizarea instanţei? Unde e rechizitoriul? Ne-am apucat şi l-am făcut. Dan Voinea cred că ne-a întrebat şi pe noi acolo cam ce să scrie. Rechizitoriul e prin martie făcut, martie 1990”.

Tacit, toţi se înţeleseseră într-o privinţă.

Constantin Lucescu, avocatul apărării: „Decizia, chiar dacă nu a fost verbală, din ea rezulta clar că noi hotărâsem să-l împuşcăm”.

Procesul începe la ora 13.20, într-o sală de judecată improvizată, chiar dacă nimeni nu era pregătit pentru ce avea să urmeze.

Dan Voinea, procuror: „Popa Gică mi-a zis – crezi că stă cineva după noi să faci tu dosar acum? Lasă, începem procesul şi o să chemăm martori, o să cerem documente legate de aceste evenimente”.

Generalul Stănculescu avea totul pus la punct – plutonul de execuţie era deja acolo.

Dan Voinea, procuror: „Ştiu că Stănculescu se juca tot timpul, făcea nişte avioane din hârtie, iar soţii Ceauşescu stăteau aici. Dar nu s-a uitat spre soţii Ceauşescu, deşi erau prieteni de familie. În partea dreaptă, dincolo de uşă, era unul din subofiţerii care a făcut parte din plutonul de execuţie şi care mi-a mărturisit că primise ordin de la generalul Stănculescu că dacă noi nu puneam concluziile de pedeapsă cu moartea să tragă prin uşă”.

Un final pe care Ceauşescu l-a simţit.

Constantin Lucescu, avocatul apărării: „Dacă îi vedeai ochii, era în stânga mea şi după ea venea el, avea nişte ochi şi o privire care pur şi simplu parcă îţi intra în sânge, te învenina. La momentul în care se pronunţa sentinţa, numai ea i-a spus Victoraş, dar nu l-a rugat direct, i-a spus numai să aibă grijă de copii”.

Dan Voinea, procuror: „L-au legat cu mâinile la spate, i-au scos din sală pe acel culoar. Ştiu că m-au depăşit la un moment dat, în viteză, că unul din subofiţeri a zis hai, mai repede, să nu ne filmeze ăsta. Adică au fugit de cameraman, au ieşit în curtea din spate, i-au dus lângă zidul pe care i l-a arătat generalul Stănculescu, i-a lipit de zid şi, când s-au îndepărtat, au început să tragă în ei”.

Mai puţin de un minut, iar dictatura lui Ceauşescu dispărea.

Ion Iliescu, fost preşedinte al României: „Era rezultatul reacţiei unei societăţi împotriva unui tiran. Sigur, se pot emite tot felul de judecăţi în legătură cu graba, cu acţiunea rapidă pentru situaţie, dar era situaţia dramatică a ţării”.

Locul execuţiei soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu – 25 decembrie 1989, ora 14.45. Urmele execuţiei nu sunt vizibile doar aici, la Târgovişte, şi, la 30 de ani după, încă avem întrebări fără răspuns.

Constantin Lucescu, avocatul apărării: „Dacă ne-am întoarce în timp, în decembrie 89, nici mort nu aş mai admite să particip la acel proces”.

Dan Voinea, procuror: „Nu am niciun regret”.

A fost Crăciunul care a încheiat Revoluţia română. Abia atunci, românii nu s-au mai temut.

Sursa Observator.TV