Nu neglijați aceste simptome. Mergeți urgent la medic!

În România au fost deja înt+registrate trei cazuri de meningită soldate cu deces. Boala este una cu evoluție rapidă, iar dacă nu suntem atenți la primele simptome poate fi prea târziu. Medicul Tudor Ciuhodaru a trecut în revistă principalele semne care ar trebui să ne trimită urgent la un consult de specialitate.

Meningita este o urgență medicală ce poate fi letală. O pacientă de doar 17 ani a decedat la Iași. Sunt deja trei cazuri în ultima săptămână. Ce trebuie să știți despre meningită:

1. Meningita bacteriană se instalează brusc și este însoţită de un tablou clinic caracterizat prin: febră mare (40-41°C), alterarea stării generale, pacientul nu suportă lumina (fotofobie), cefalee difuză, progresivă și chinuitoare, somnolență, vărsături. Starea generală se agravează (chiar în mai puțin de 24 de ore), pacientul devine comatos și apar crizele convulsive.

2. Mai ales cea bacteriană este extrem de gravă- prin rata mare de mortalitate (peste 50%) -10.000 de decese anual dar și prin numeroasele complicații și sechelele neurologice.

3. Poate apărea la orice vârstă. Cei mai frecvent afectați sunt la copiii sau la adulții tineri dar poate afecta și persoanele mai în vârstă sau pe cei cu un sistem imunitar scăzut. Copiii mici sub 5 ani sunt cei mai expuși sau cei care se află în colectivitate.

4. Copiii mai mari sunt cel mai frecvent afectați de Neisseria meningitidis (meningococ) și Streptococcus pneumoniae (serotipurile 6, 9, 14, 18 și 23) iar cei sub cinci ani, de Haemophilus influenzae tip B (în țările în care nu se efectuează vaccinare

5. Transmiterea se face de la om la om prin saliva sau secreții nazale ale persoanei infectate, fie că vorbim de pacient sau purtători sănătoși. Meningita bacteriană și cea virală sunt contagioase, dar niciuna dintre acestea nu este la fel de contagioasă precum răceala sau gripa dar ambele forme de meningită pot fi transmise direct prin sărut, strănut sau tuse, prin picături de secreții respiratorii, dar nu se transmit prin simpla respirare a aerului dintr-un spațiu în care s-a aflat o persoană bolnavă de meningită. !!!De regulă, meningita virală este cauzată de enterovirusuri și, cel mai frecvent, se răspândește prin intermediul materiilor fecale. Riscul de infectare poate fi redus prin modificarea tipului de comportament care a condus la transmiterea bolii.

6. Deoarece simptomele sale sunt asemănătoare unei gripe, meningita poate evolua foarte rapid fără că pacientul să se alarmeze. Pacientul poate prezenta dureri în zona cervicală, gât înțepenit, febră, frisoane, dureri de cap și, în mod special, vărsături, somnolență sau dureri musculare.

7. !!! Este important că în toate cazurile în simptomele asociate răcelii sunt însoțite și de vărsături sau dureri de cap, pacientul să se prezinte de urgență la medic.

8. Cele mai frecvente simptome ale meningitei sunt: durere de cap și redoarea (înțepenire) cefei) asociate febrei, confuzie sau nivel scăzut de conștiență, vărsături și intoleranță la lumină (fotofobie) sau zgomot (fonofobie).

De regulă, copiii prezintă numai simptome nespecifice, cum sunt iritabilitatea și somnolența.

Prezența unei erupții cutanate poate indica o anumită cauză a meningitei; de exemplu, meningita cauzată de meningococ poate fi însoțită de o erupție cutanată caracteristică.

9. Prezența concomitentă a următoarelor trei semne este specifică bolii: rigiditate cervicală, febră subită și stare mintală alterată este specifică meningitei bacteriene (dar această situație se întâlnește la mai puțin de jumătate din cazuri).

10. În absența tuturor celor trei semne probabilitatea de meningită este extrem de redusă!

!!! Diagnosticul de meningită este stabilit sau exclus în urma efectuării unei puncții lombare. Testele de sânge, tomografie sau RMN sunt importante pentru identificarea tipului de meningită, a complicațiilor și tratarea ei cât mai rapid.

Rețineți:
1. Meningita bacteriană se instalează brusc și este însotiță de un tablou clinic caracterizat prin: febră mare (40-41°C), alterarea stării generale, pacientul nu suportă lumina (fotofobie), cefalee difuză, progresiă și chinuitoare, somnolență, vărsături. Starea generală se agravează (chiar în mai puțin de 24 de ore), pacientul devine comatos și apar crizele convulsive.

2. În absența tratamentului, meningita bacteriană este aproape întotdeauna letală dar cea virală tinde să se rezolve spontan (și este rareori letală).
3. Unul din cinci pacienți vor avea sechele neurologice: pierderea auzului, epilepsie, hidrocefalie și deficiențe cognitive-mai ales în abența unui tratament promt.

4.Tratamentul constă în administrarea imediată de antibiotice și, în unele cazuri, de medicamente antivirale. Se pot administra corticosteroizi pentru a împiedica eventualele complicații în urma inflamației excesiv

5. Riscul de infectare poate fi redus prin igienă riguroasă-modificarea tipului de comportament care a condus la transmiterea bolii.

6. Unele forme de meningită (cum sunt cele asociate infecției cu meningococ, Haemophilus influenzae tip B, pneumococ sau cu virusul oreionului) pot fi prevenite prin imunizare. În prezent, există un vaccin tetravalent care combină toate cele patru vaccinuri.