După ieșirea necontrolată a generalului Gheorghiță, ajuns peste noapte șeful armatei române, societatea s-a împărțit din nou, de parcă nu era suficient de divizată. Merită să-ți aperi țara în condițiile existente astăzi, este întrebarea aflată pe buzele tuturor.
Dar oare cum ți-ai putea apăra țara dacă nu te poți apăra pe tine însuți? Normal ar fi ca Țara să fie Țară, să sari să o aperi de primejdie imediat, fără să aștepți îndemnul sau comanda cohortei de generali ajunși la acest nivel pe la 38-40 de ani de parcă ar fi săvârșit fapte de vitejie în mari bătălii pentru apărarea patriei.
Cum să sari din așternut, să îmbraci uniforma, să pui mâna pe pușcă și să mergi pe front când țara e condusă de 34 de ani de politicieni detestați de popor, de o șleahtă pusă pe căpătuială care trădează și vinde orice, îndatorează nația, alungă milioane de români peste hotare, seacă orice urmă de speranță că vreodată va fi mai bine și pe meleagurile noastre.
De 34 de ani politicienii s-au străduit să distrugă orice urmă de suveranitate și naționalism de am ajuns să credem că, de fapt, trăim într-o țară care nu ne aparține, din care se rupe zilnic câte ceva pentru a fi dat altora, în care se introduc la ordin și în mare grabă precepte educaționale străine, de import, ca să se distrugă fibra spirituală a nației.
S-a furat la greu în interes propriu, dar nu s-a investit nimic în apărare. Cu ce să vă apărăm furăciunile, cu armamentul din dotare? Armele pe care le-ați cumpărat o să vină peste un deceniu sau două, deși plata lor s-a făcut cu unul înainte. Unde mai pui că renumitele F-16 bunăoară au deja respectabila vârstă de 46 de ani, iar până vor sosi la noi sunt numai bune de dat în programul Rabla.
Îmi pare tare rău să răspund la întrebare spunând că atâta timp cât pentru majoritatea celor apți de luptă patriotismul a ajuns să fie considerat extremism, iar „patrihoțismul” democrație și progres, a vorbi despre apărarea patriei de către popor e o simplă pierdere de timp.
Corabia a luat apă demult. La primele valuri se va duce la fund. Singura nădejde e că „românul nu piere”, el pleacă pe alte meleaguri. Oricum pe acasă nu mai are ce apăra…
Serios?
La un astfel de indemn antinational pot sa spun doar ca sobolanii parasesc primii nava ce se scufunda…
Tara noastra e inca bine, cu mari sanse de insanatosire, cu toate ca a suferit multe rani, in majoritate create de cauze interne, e adevarat. Dar asta nu ne justifica o eventuala decizie de solicitare a eutanasierii, cum decurge din acest articol.
Voluntar sau nu, o gramada de inaintasi si-au dat vietile pentru a o apara, astfel ca noi, acum, AVEM O TARA! Vreti sa ne batem joc de jertfele lor si sa devenim doar niste minoritati, recunoscute sau nu, intr-o tara cotropitoare?