Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa Complex, în partea de NE a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România. Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este accesibilă din mai multe direcții, dinspre Borșa-Complex cu telescaunul, sau pe jos, sau dinspre zonele mai înalte ale Munților Rodnei.
Ca să ajungi la Cascada Cailor?
Musai e să găseşti prima dată staţiunea Borşa. Cel mai simplu acces către cascadă pare a fi urcuşul cu telescaunul până în vârful pârtiei de ski, urmat de coborârea unui abrupt, preţ de vreo 40 minute, traseu suficient de accesibil pentru orice turist de oraş, sănătos totuşi.
Se spune că aceasta este cea mai înaltă cădere de apă din ţară. Specialiştii susţin că această cascadă este situată la altitudinea de 1300 m, are o înalţime de 90 – 97 de metri şi o înclinaţie, o pantă între 45 şi 100 de grade.
Ca orice cascadă şi Cascada Cailor are legenda ei, dar cu mai multe variante, tocmai pentru a spori farmecul şi misterul locului, a întregului Maramureş:
1. Numele cascadei vine de la o herghelie de cai care a ajuns aici de pe tarâmul celălalt.
2. A doua variantă spune că o herghelie de cai sălbatici a cazut, cu multe sute de ani în urmă, în hăul cascadei, caii fiind urmăriţi de urşii numeroşi şi flămânzi care au colindat şi stăpânit crestele şi pădurile borşene.
3. Varianta a treia arată că, în urmă cu sute de ani, pe vremea năvălirilor tătare de pe la 1700 şi ceva, o herghelie formată din cei mai frumoşi cai ai borşenilor s-a aruncat de pe stâncile golaşe pentru a nu cădea în mâna năvălitorilor. Pe vremea aceea, borşenii îşi iubeau caii nespus şi era o fală mare să ai cel mai frumos şi aprig cal.
Lacrimile borşenilor, vărsate de dorul frumoaselor animale, au format cascada. Veneau borşenii în fiecare an, la o dată anume, aici la cascadă, cu neveste, coconi, flueraşi, ceteraşi poate, şi aruncau flori în apele cascadei. Aici le povesteau coconilor cum o fost cu tătarii, cu ungurii, cu herghelia, să nu uite niciodată şi să povestească la rândul lor celor ce vor veni după ei. Apoi dădeau cu cuţâtu în piatră, luau uiaga de horincă de gât şi o sugrumau până îşi dădea duhu iar un vâj, de pe valea Albă parcă, horea una de jale de se auzea până la Cuhea. Uneori Pietrosul întorcea horea borşenilor, un ecou slab, abia perceptibil de cei cu urechea fină
– Servicii de creare site web
