Vezi GALERIE FOTO
Din 08 11 09 cu A. Stefanoiu, A. Medve, D. Trif , vreo 16 gimnazisti de la Scoala gimnaziala Traian Cretu – Napradea si eu
Cuprinsi de tristetea si dezamagirea cauzate de amenajarile agresiv – kitsch-oase de la Gradina Zmeilor, Galgau Almasului, ne-am continuat excursia in Salaj, plecand spre renumita Gradina Botanica „Vasile Fati”, care se afla doar la o aruncatura de bat de Jibou. Emotiile personale legate de vizitarea acesteia erau mari, mai ales fiindca am amanat inexplicabil si de foarte multe ori acest absolut necesar act informativ – educativ – cultural si deopotriva profund emotional.
Gradina Botanica „Vasile Fati” Jibou – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Am coborat, asadar, din microbuz in parcarea din fata bisericii ortodoxe vechi din Jibou, am luat-o pe aleea ce ne-a condus peste putin timp la poarta Centrului de Cercetari Biologice – Gradina Botanica Vasile Fati, unde profesorul Aurel Medve, un vechi cunoscut si colaborator al prestigioasei institutii tinand de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, a intreprins necesarele demersuri pentru accesul numerosului nostru grup (vreo 16 elevi de gimnaziu, doi profesori si alti doi pasionati turisti baimareni).
Crampeie dintr-o lume aristocratica demult apusa
Am profitat de ocazie pentru a ne lua cate un flyer frumos si bogat ilustrat, dupa care am pasit pe aleea usor ascendenta, flancata de varietati de magnolii, straturi – jardiniere cu trandafiri, mai apoi straturi reavene cu recent plantate numeroase feluri de lalele, panselute, sole cu arbusti ornamentali exotici, o bogata varietate de rododendron, specii de foioase sau rasinoase europene sau de pe alte continente, grupuri separate de inventive geometrii din buxus scund… Din pacate, vremea era mohorata: ba burnita, ba ploua molcom !
Regretam si faptul ca, impreuna cu colegul meu, geologul A. Stefanoiu, am ajuns pentru prima data aici intr-un sezon (vegetal) relativ mort ! Cei doi profesori si grupul lor de elevi au mai fost si altadata, unii dintre ei chiar foarte des, luand pulsul gradinii si al serelor in varii anotimpuri.
Pacat si ca celebrul castel baroc al grofului Wesselenyi, aflat in incinta Gradinii Botanice si recunoscut ca fiind cel mai frumos si impresionant castel baroc din Transilvania, nu se putea vizita, in plus el arata destul de dezolant, dupa ce decenii la rand dupa nationalizare a servit drept sediu de scoala, iar cel mai recent, ca spatiu pentru Clubul Elevilor din Jibou.
Am admirat doar batranii si falnicii arbori ornamentali care au supravietuit din fostul parc al castelului, aleile si imensele emisfere de sticla ale serelor, care te duc involuntar cu gandul la niste edificii destinate cercetarilor spatiale de avangarda, scuarurile dominate de minunat ingrijitele si coafatele tufe uriase de buxusi. Se putea intui cu usurinta fastul si solemnitatea aristocraticei lumi demult apuse.
Specii de plante din intreaga lume adapostite in doua sere-emisfere
Copiii au descoperit repede o veverita si nimeni sau nimic altceva nu le putea stavili bucuria surprizei. Am avansat spre intrarea celei dintai emisfere, drapata cu plante agatatoare verzi – roscat – ruginii, am panoramat, prin ploaie si neguri, peste o parte din oras, spre crucea Piscului Ronei, acest Fuji Yama al Jiboului, descoperind foarte aproape bustul profesorului de liceu Vasile Fati, fondatorul in 1968 ale acestui intreg edificiu care se intinde pe aproximativ 30 ha in zona N-E a orasului.
Cu destul de multi ani in urma, am vizitat Gradina Botanica din Cluj-Napoca, iar acest lucru ma determina sa fac unele comparatii. Pe de alta parte, cel care ajunge prima data aici poate fi derutat de cele doua emisfere-sere, nestiind ca, de fapt, intre ele si in continuarea acestora au fost amenajate succesive sere (peste 4000 mp) adapostind o uriasa diversitate de specii si varietati de plante din intreaga lume, ba si un interesant acvariu.
La acestea se adauga o recent amenajata gradina japoneza, laboratoare de cercetare biologica, anexe pentru productia zootehnica si horticola, un parc cu stejari si pini, la poalele carora habiteaza un cerb de vreo sase ani cu cateva ciute, un caprior de vreo trei ani si caprioare, iar separat, o intreaga turma de mistreti cu godacii lor scurmand cu raturile dupa larve si abundenta deocamdata ghinda.
Pentru un pasionat de flora si fotografie, accesul in serele umed-calde, reproducand atmosfera specifica junglelor tropicale, e destul de frustranta, obiectivul si ocularul acoperindu-se instantaneu cu vaporii prezenti peste tot, regalul imagistic fiindu-ti oferit in plenitudinea lui abia dupa aceea.
Innebunit, am descoperit si am imortalizat flori ori plante cu totul deosebite, asumandu-mi astfel riscul unei fragmentare explicatii ale ghidei noastre, o fosta eleva a gimnaziului Traian Cretu din Napradea, implicit a profesorului Aurel Medve.
Trandafiri japonezi cu carnale flori purpuriu catifelate, imense trompete angelic-imaculate de Datura sp, nuferi albastri-liliachii, albe sau ciclamen-violete, gratioase, orhidee inlacrimate de picaturile de apa, exuberante specii si varietati de feriga, unele uriase semanau cu labartate coarne de elan, apoi grapefruit, pomelo, portocali, dafini, smochini, maslini, palmieri, cocotieri, filodendroni cu fructul verde pistruit, ca un ciudat cucuruz , completat cu un veritabil regal al ciudateniilor oferite de consistenta colectie de cactacee, cu unele exemplare abia inflorite.
O calatorie in timp, peste continente
Surpriza noastra sporea in fiece clipa si indeosebi atunci cand, dand ocolul unor jardiniere cu exponate, crezand ca totul a luat sfarsit, ne trezeam pasind pe alte meleaguri, sarind nebunatic peste continente, descoperind lumi nebanuite sau specii de care am citit in fascinanta lume SF a lui Jules Verne, jurnalele de calatorii sau, nespus de tarziu, abia dupa 1989, am vazut la TV pe Discovery Channel sau National Geographic.
Inainte de a iesi in minunatul parc, aproape de fosta micuta gradina japoneza, am admirat acvariile adapostind de la exotici pesti policromi, la scorpii de mare, sturioni si rechini de apa dulce la rapace pirania amazoniene, albastre intunecate dar si cu minunate irizatii de papagali Ara, crapi aurii, cambule…
Sincer, nici nu am visat ca se poate vedea asa ceva in mai mult decat modestul Jibou, gandindu-ma ce sansa de studiu au pasionatii de stiintele naturii si biologie care ajung vreodata aici, acordand nu ore ci zile si saptamani scrupulos-ordonatei lor puneri in tema cu sprijinul reputatilor si pasionatilor specialisti de aici.
Iesind, profesorul Medve a incercat sa ma lamureasca ca aici, inafara unui sector ornamental, exista altul fitogeografic, unul sistematic, altul dedicat plantelor medicinale, unul dendrologic si altul zoologic, toate acestea redescoperindu-le apoi odata ajuns acasa in flyerul cumparat chiar la intrare.
Copiii, incantati de cele vazute si bucurosi dupa ce tocmai am dat lovitura la automatul cu cacao fierbinte din hol, au tinut neaparat sa vizitam parcul zoologic la care am ajuns strabatand noua gradina japoneza frumos si sugestiv decorata cu cateva pavilioane si chioscuri traditionale de lemn ( nu mi-au placut insa verzile cobre care mi s-au parut a fi kitsch-oase) si bolovanii ciudati .
Abia dupa ce m-am plimbat pe-acolo am putut sa-mi dau seama ce reprezentau acele ciudate geometrii remarcate de mine si A. stefanoiu, altadata cu M. Ghetie, tocmai de pe varful Piscuiului Ronei, indaratul emisferelor de sticla ale serelor.
Gazonul dens, catifelat si inca verde crud era frumos ingrijit dar si solele in care urmau sa rasara primavara specii florale anuale ori perene (am admirat aici si o varietate de omag cu flori albastre pal, diferita de cele intalnite de mine in Fagaras, Rodnei, Bucegi, Retezat, Parang …sau la Taurile Hoteni ale caror inflorescente seamana cu cele de gura lupului).
Ne-am incheiat circuitul coborand spre Castelul Wesselenyi printre pinii rosii intercalati secularilor stejari, descoperind in dreapta stratificarile calcarelor de Rona, mai apoi un haspoi cu fructe dulci-astringente si in continuare o multime de tufe decorative cu fructe rubinii, albastrii-violete, portocalii, toate mirabil decorate cu picaturile diamantine ale ploii neostoite de toamna.
Abia pe la ora 13 ne-am luat ramas bun de la ortacii nostri, personal visand sa reajung primavara devreme aici pentru a ma extazia in fata rododendronilor, altii decat cei admirati an de an in imparatia caldarilor glaciare, poate si a lalelelor, magnoliilor, varietatilor de pruni si ciresi ornamentali…
Privind vasta curte interioara cu gust artistic pavata, solele, taluzurile verzi-tonice, aspectul riguros ingrijit al acestui veritabil Paradis, m-am gandit la munca de zi cu zi a celor care concura la intretinerea si dezvoltarea ansamblului cu totul deosebit, de la simpli palmasi si paznici, la personalul de specialitate, cercetatori, executiv-decizional… fiind deplin convins ca asa ceva nu poate exista in lipsa profesionalismului desavarsit dublat de pasiune si…fonduri deloc neglijabile.
Sper ca alaturatele imagini, de suflet pentru mine ( si care vor ilustra textul prezent in sectiunea turism a www.emaramures.ro , sa probeze ca nu fabulez gratuit, constituind astfel un serios imbold pentru cei care au drum prin Jibou sa viziteze macar doua ceasuri aceasta bijuterie stiintifica.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
