 |
 |
Vezi VIDEO
O luna intreaga zi si noapte lucrau olarii maramureseni pentru darul ce urma sa fie trimis lui Nicolae Ceausescu de ziua lui de nastere, pe 26 ianuarie. Mestesugarii isi amintesc si acum zilele in care munceau pe branci dand la roata din greu pentru a face acele vase enorme, “comanda de la centru”, care erau apoi oferite dictatorului. Toata luna decembrie, cu toate ca era perioada sarbatorilor, era “dedicata” de ceramisti muncii pentru liderul comunist. Ei erau retinuti ore suplimentare la serviciu pentru onorarea comenzilor “de sus”. Din numarul mare de vase de dimensiuni foarte mari care se faceau in acea perioada, se alegea doar unul care corespundea cerintelor. Vasul trebuia sa aiba neaparat inaltimea presedintelui comunist, adica 1,68 de metri, sa poarte culorile tricolorului si sa fie ornat cu braie. Numarul braielor trebuia sa fie acelasi cu numarul de ani in care dictatorul a fost presedinte al tarii.
Pentru Gabor Les, un olar maramuresean ce a plecat imediat dupa Revolutie in Ungaria, munca din luna decembrie, inainte de anul 1989, era consacrata in totalitate lui Nicolae Ceausescu. Ceramistul isi aminteste cu lux de amanunte perioada in care, alaturi de colegii de la cooperativa unde era angajat, muncea din greu la roata, zile in sir, pentru a modela vasele enorme de lut care erau transportate apoi in capitala, de ziua presedintelui. Cu toate ca muncea pana la epuizare, el recunoaste ca si profitul era pe masura, pentru o asemenea comanda fiind rasplatit chiar si cu trei salarii. Mesterul a dezvaluit, in exclusivitate pentru cititorii eMaramures.ro, care erau pretentiile lui Nicolae Ceausescu in materie de vase de lut.
“Vazele mari, otetari cum le spunem noi, lucrate la roata erau de 1.90 de metri le lasam la uscat, dupa care, scadeau. Trebuia sa avem grija ca la final vasul sa aiba 1.68 de metri, cat inaltimea lui Ceausescu. Inainte de ziua lui de nastere eram retinuti la locul de munca o luna, in decembrie, deoarece pentru 26 ianuarie trebuia sa terminam. Vazele, farfuriile si plosca, toate trebuiau sa fie de dimensiuni mari, ca pentru muzeu”, a explicat Gabor Les.
Mesterul isi mai aminteste ca, in cei opt ani cat a lucrat pentru Ceausescu, in perioada 1980-1988, comenzile anuale erau standard: vase inalte de 1.68 metri, ornate cu braie in relief si pictate in culorile tricolorului.
“In fiecare an un produs trebuia sa ajunga, obligatoriu, la Bucuresti, dar asta insemna ca trebuia sa facem chiar si sase, iar din alea se alegea un produs care sa ajunga la el. Pe langa inaltimea de care va spuneam, pe vase trebuia sa punem braie. Numarul braielor reprezenta anii de cand Ceausescu era presedintele tarii, iar la final vasul trebuia vopsit, obligatoriu in rosu, galben si albastru. Pe vremea aceea valora cate patru-cinci salarii un vas din acesta”, a marturisit olarul.
Imediat dupa 1989, cand s-au deschis granitele, maramureseanul a luat drumul Ungariei, acolo unde s-a format un fel de “casta” a olarilor. Ceramistul spune ca acum Ungaria este locul cu cei mai multi olari din Europa.
In cei 40 de ani de cand este olar, Gabor Les a reusit nu doar sa isi perfectioneze tehnica de lucru, dar si sa fie cunoscut in randul colectionarilor. El nu se plange de criza, ci sustine ca are comenzi pana si de la politicieni de renume din strainatate, insa prefera sa-si vanda vasele de lut oamenilor de rand care sunt… mai cu dare de mana.
“Am facut destule vase pentru politicieni. Mai mult in strainatate au ajuns vasele mele. In Germania, Angela MerKel, in Ungaria la toti politicienii pot spune ca am facut. Dar nu ne place sa lucram pentru politicieni pentru ca ei vor sa scada cat mai mult din pret. Mai bine vinzi la omu sarac, ca el scoate banii si te plateste cu cinste”, a aratat Gabor Les.
Desi traieste de ani buni in Ungaria, artistul, de loc din Maramures, revine destul de des in judet atat pentru a-i revedea pe cei dragi, cat si pentru a participa la targurile de arta populara desfasurate in zona.
Sursa: Anca Popescu
– Servicii de creare site web
