Sunt barbati carora le e frica de iubire. Pentru ca au suferit o deceptie in trecut, poate au avut o copilarie lipsita de iubire materna ori au fost victimele povestii violente de iubire a parintilor. Acestia ajung la maturitate cautand innebuniti ceea ce nu au avut niciodata ori, dimpotriva, fugind de ceea ce considera ca ar putea sa ii raneasca fatal: iubirea. Asemanatoare e si povestea personajului principal din 50 shades of Grey, Christian. Daca ati citit cartea ori ati vazut filmul care a avut recent premiera, stiti despre ce vorbesc.
Povestea Anastasiei Steel si a lui Christian Grey a impartit lumea in doua: cei care inteleg perfect despre ce e vorba si sunt catalogati automat ca fiind tipi bolnavi, respectiv neveste disperate (Doamne fereste, cata superficialitate exista in cei care catalogheaza oameni dupa preferintele literare ori cinematografice.. mai ales cand cei care isi dau cu parerea nu au inteles despre ce e vorba…) si haterii. Aia care nu au priceput nimic, nu inteleg cauzele care au dus la situatie ori sunt prea catolici sa recunoasca faptul ca, desi poate au avut o copilarie fericita si o adolescenta lipsita de drame sentimentale, ar fi momente in care si-ar lega iubita cu o cravata de grilajul patului 🙂 Despre palmuitul femeilor pe fund nu discutam, orice barbat isi incearca norocul ori macar isi doreste cu ardoare sa fie lasat 🙂
Revenind la viata reala, banuiesc ca nu e o surpriza pentru nimeni cand spun ca exista barbati carora le e frica de iubire, de femeile care starnesc acest sentiment care pe multi ii face sa se simta vulnerabili. Cunosc si eu barbati care cauta de o viata femeia perfecta, dar care fug mancand pamantul de fiecare data cand dau peste una care ar putea sa le zdruncine lumea la propriu si la figurat, preferand pentru scurte perioade compania unor Eve usor de manipulat. Evident, sunt si femei care fug de iubire. Personal, nu cunosc nici una, dar am auzit ca exista 🙂
Long story short: nu mai catalogati lumea superficial doar pentru ca nu intelegeti un subiect anume ori pentru ca vreti sa pareti mai catolici decat Papa, cand stim cu totii ca nu e cazul 🙂 50 shades of Grey propune un subiect interesant, izvorat din realitate, fie ca ne place sau nu. Da, pentru unii o fi vorba de un subiect TABU (mai exista asa ceva in anul de gratie 2015 ?!). E Titanic all over again: pana si cei mai macho barbati au urmarit pelicula si au varsat o lacrima, desi nu recunosc nici in ruptul capului. Nu e problema daca nu ti-a placut 50 shades of Grey. Sau daca te-a bulversat prea tare (poate te-ai regasit in poveste si esti socat?!). Dar e indicat sa te rezumi la a manifesta opinia pe care o ai fara sa ii jignesti pe cei carora le-a placut ecranizarea ori au inteles ca e vorba de un tip care a transformat o suferinta din copilarie intr-o practica „bolnavicioasa”, dupa care a venit momentul sa o intalneasca pe EA care o sa ii scoata tot bullshit-ul din cap.
Cartea am citit-o pana intr-un punct. Nu am terminat-o pentru ca nu a reusit sa imi capteze atentia suficient. Ecranizarea mi-a placut, chiar daca as fi vazut alti actori in rolurile principale. Ii inteleg perfect pe cei care se declara dezgustati de subiect, la fel si pe cei care au inteles perfect despre ce e vorba. In rest, celor care au mustrari de constiinta dupa ce au vazut 50 shades of Grey le recomand sa ramana la vizionarea filmelor de animatie gen Pinguinii din Madagascar. Apoi sa mearga acasa si sa viseze cum isi leaga iubitele de pat, in timp ce isi aranjeaza gulerul de la pijama, isi pupa consoartele pe frunte si le ureaza noapte buna si vise placute! 🙂
PS: daca vi s-a parut exagerata cartea lui E.L. James, sigur nu ati citit Apollinaire sau Sade 🙂
Sursa: Annamaria Somay
– Servicii de creare site web
