“Maramureş, plai cu flori” devine, în perioada sărbătorilor și în vremuri liniștite, la care ne vom întoarce, “Maramureş, colţ de suflet.” Florile colorate se transformă în flori de gheaţă, copiii îşi pun cojoace peste costumele populare şi pleacă la colindat, iar ţinutul pitoresc al României se transformă într-un loc de poveste. Ovidiu Oanţă a copilărit aici, iar acum doi ani s-a întors după 15 ani în Maramureşul istoric. Pentru, cum îi place lui să spună, “un Crăciun adevărat.”
Cum se simte Crăciunul în Maramureş
“Eu am copilărit în Maramureş, în Baia Mare, iar cele mai frumoase Crăciunuri le-am făcut în Maramureşul istoric. Acolo eu simt adevărata sărbătoare românească, e in aer. Acolo cuvintele cheie sunt colindele şi straiele populare. Picii se adună în seara de Ajun şi colindă absolut peste tot, nu există locuinţă pe care să o rateze. Să nu te duci la o casă e cea mai mare jignire, o familie necolindată s-ar simţi dată la o parte. Pe lângă copii, mai pleacă la colindat tinerii, la fetele nemăritate.” – a spus jurnalistul pentru PROTV.ro
Bineînteles că atunci când spui Crăciun si Maramureş, nu ai cum să ratezi mâncarea de acolo; de la masă nu lipsesc celebrii cârnaţi afumaţi, şunca, slana, fripturile, pălinca; dacă te aşezi la masa cuiva, te serveşte cu ceva şi tu refuzi, asta e cea mai mare insultă; mănânci până te transformi în urs grizzly;”
“Chiar au fost cele mai frumoase sărbători cele din 2018. Gemenii au fost in premieră la colindat din casă în casă. Cu trăistuţa! Au fost super încântaţi. Iar in ziua de Crăciun, când am fost la masă la părinti, copiii mei au vazut prima oară că se poate plânge de fericire. Bunicul era foarte emoţionat că eram toţi la masă.”
„Interesul pentru investigaţii la mine s-a văzut de mic, chiar din copilăria petrecută în Maramureş (râde); în ziua de Crăciun era o aventură să găseşti cadourile lăsate de Moş Gerilă, el venea pe atunci; nu punea darurile sub brad, ci şi în diferite cotloane ale casei; mă străduiam să îl prind şi în flagrant, dar nu mi-a ieşit niciodată;”
Amintiri din copilărie: bucătăria incendiată şi fierul de călcat aruncat pe fereastră
“Dacă am fost cuminte când eram mic? Logic că nu! De fiecare dată Moşu’ venea şi cu nuieluşa de rigoare; pe la trei ani am incendiat bucătăria; mai târziu, supărat că fusesem lăsat în casă, am deschis geamul şi am aruncat de la etajul trei fierul de călcat; am distrus serviciul de pahare şi câte şi mai câte;”
“Chiar şi aşa, primeam cadouri care îmi plăceau; cel care mi-a plăcut cel mai mult a fost un Buick teleghidat, mare, vişiniu; “