În 20 aprilie 1990, peste 14 milioane de cetățeni români și-au exercitat dreptul de vot. Alegerile au avut loc în condiții nedemocratice, după o campanie electorală marcată de intimidarea reprezentanților Opoziției și de utilizarea mass-mediei de stat drept mijloace de propagandă pentru formațiunea neocomunistă FSN.
Fără prag electoral
Nu a existat prag electoral. În Senat au intrat șapte formațiuni politice, iar în Camera Deputaților au intrat 27, inclusiv 10 formațiuni ale minorităților naționale. UDMR era cel de-al doilea partid parlamentar după FSN, iar Opoziția începea să se coaguleze în jurul PNL și al PNȚCD.
FSN deținea 67,53 la sută din mandatele parlamentare și a avut puterea să impună o Constituție care a stârnit multe dezbateri, pentru că, fără nici un fel de legitimitate democratică sau istorică, a instituit o serie de reguli care, teoretic, nu pot fi schimbate. Așa ar fi forma republicană de guvernământ sau instituirea unei Curți Constituționale formate din persoane care nu sunt magistrați de profesie.
Cum arăta eșicherul politic în 1990
Alegerile prezidențiale au avut loc în aceeași zi, iar candidatul FSN, Ion Iliescu, a câștigat alegerile cu 85,07 la sută. Candidatul PNL, Radu Câmpeanu, a obținut 10,64 la sută din voturi, iar candidatul PNȚCD, Ion Rațiu, a câștigat 4,29 la sută din voturi. Primele șapte partide politice în România, după ponderea parlamentară, erau FSN, UDMR, PNL, Mișcarea Ecologistă din România, PNȚCD, PDAR, PER și PSDR.
FSN domina categoric județele din Sud și din Est, iar cel mai mare scor l-a obținut în Teleorman, cu peste 87 la sută din opțiuni. Opoziția obținuse scoruri decente în București, Transilvania și Banat.
Opoziția a reclamat o fraudare masivă
Unul dintre eroii principali ai acelor zile, Ion Rațiu, a consemnat în jurnalul său frauda masivă din 20 mai 1990. În 21 mai, a organizat o conferință de presă pentru ziarele străine în care a prezentat dovezile.
”Arătăm filmul pregătit special în cursul prânzului, în care se văd nenumărate neregularități, inclusiv construirea de urne de vot. Vroiau gazetarii să știe de ce urnele nu erau goale și legitim făcute pentru centrele de votare. Am repetat porțiunea filmului și le-am atras atenția asupra unor detalii. Am tradus cuvintele distinct auzibile. Ai noștri sosiseră tocmai când încărcau niște urne, afară, în stradă. Au alertat Poliția. Imediat discuția a început. Ce facem? Le ducem înăuntru. Le băgăm în curte. Și așa au făcut. După sosirea Poliției, atelierul a fost inspectat. Foarte mult material disponibil, pentru construirea de multe urne, peste tot. Comentariul meu, adresat gazetarilor: Dacă operația a fost legitimă, de ce au oprit-o?… Urnele erau sau pline cu buletine de voturi false, sau urmau să fie duse pentru a fi umplute cu voturi pentru Front, și apoi livrate Centrelor Electorale pentru a fi numărate”, scria Ion Rațiu în jurnalul său.
Citiți și alte Pagini de istorie AICI.