Papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în capela Casei „Sfânta Marta”, în miercurea din Săptămâna Sfântă

La Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei „Sf. Marta”, miercuri, 8 aprilie, în cursul dimineţii, papa Francisc s-a rugat ca Dumnezeu să mişte inimile acelora care profită de nevoiaşi în această criză cauzată de pandemia de coronavirus. În omilie, pontiful a vorbit despre trădarea lui Iuda şi, prin asociere cu figura lui Iuda, despre cei care vând persoanele, chiar şi pe cei dragi, pentru câştigul personal.

Papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în capela Casei „Sfânta Marta”, în miercurea din Săptămâna Sfântă. La începutul celebrării, pontiful s-a rugat pentru cei care – în acest moment de criză – profită de cei aflaţi în nevoie.

Să ne rugăm azi pentru cei care – în timpul acestei pandemii – fac comerţ cu cei nevoiaşi: profită de necesităţile celor disperaţi şi-i pun în vânzare: mafioţi, cămătari şi alţii. Domnul să le mişte inimile şi să-i convertească.

Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Matei – capitolul 26, versetele 14-25 – în care se relatează despre trădarea lui Iuda, pontiful a amintit că şi în prezent există persoane care, asemenea lui Iuda, ajung să-i trădeze chiar şi pe cei dragi, vânzându-i pentru a-şi atinge propriile interese.

Există şi în prezent persoane care vor să-i slujească şi lui Dumnezeu şi banilor, exploatatori ascunşi, în aparenţă impecabili, care fac comerţ cu oameni, care-şi vând aproapele. Iuda a lăsat în urma lui discipoli, discipoli ai diavolului. Iuda era ataşat de bani şi cine iubeşte prea mult banii, ajunge să trădeze.

Însă [Iuda] este trădat de diavol, care este un rău platnic, lăsându-l pradă disperării. Şi, sfârşeşte prin a se spânzura. Pontiful şi-a îndreptat gândul spre numeroasele persoane pe care le-a definit Iuda în formă instituţionalizată, care-şi exploatează în prezent semenii. De asemenea, s-a referit şi la „micii Iuda” care există în noi: fiecare dintre noi ar putea ajunge să trădeze când este ataşat de bani şi de avere.

Vă prezentăm textul omiliei papei Francisc, în traducerea noastră de lucru:

«Miercurea Sfântă este numită şi „Miercurea trădării”, ziua în care Biserica scoate în evidenţă trădarea lui Iuda. Iuda îşi vinde Învăţătorul.
Când ne gândim la vânzarea oamenilor, ne vine în minte comerţul cu sclavi din Africa, duşi în America – o situaţie din trecut. Sau, ne vine în minte, de exemplu, comerţul cu tinere yazidite vândute ca sclave de către miliţienii Isis. Însă, această este o situaţie dintr-o regiune îndepărtată, e ceva [n.n ce nu ne priveşte].

Însă, şi în prezent sunt vândute multe persoane. În fiecare zi. Există persoane care, asemenea lui Iuda, vând fraţi şi surori, exploatându-i prin munca fără o plată justă, neţinând cont de îndatoririle avute. Ba chiar, ajung de multe ori să pună în vânzare ce au mai scump. De exemplu, există persoane care, pentru a trăi mai comod, ajung să-i îndepărteze de acasă pe părinţi, ducându-i în case pentru bătrâni fără a mai merge să-i viziteze. Aceştia [îi] vând pe cei dragi. Există şi afirmaţia foarte comună „acela este în stare să-şi vândă şi mama”, folosită în cazul unor astfel de persoane care, pentru a-şi putea duce traiul liniştit, îi duc pe bătrâni de acasă, lăsându-i în grija altora.

Şi în prezent, vânzarea persoanelor este la fel ca în timpurile de demult. De ce? Răspunsul ne-a fost dat de Isus când a spus că nu putem sluji la doi stăpâni, nu-i putem sluji lui Dumnezeu şi banului. Fiecare dintre noi trebuie să aleagă între a fi slujitori ai lui Dumnezeu, liberi de a-l adora şi de a-l sluji, sau a fi slujitorii banului, devenind sclavii acestuia. Aceasta este unica opţiune. Mulţi ar voi să-i slujească în acelaşi timp lui Dumnezeu şi banului dar, nefiind posibil, ajung să se prefacă că-i slujesc lui Dumnezeu când, de fapt, sunt în slujba banului.

Iuda a plecat, dar a lăsat discipoli în urma lui. De fapt, nu sunt discipolii lui, ci discipolii diavolului. Nu ştim cum a fost viaţa lui Iuda. Poate că era un tânăr normal, cu neliniştile sale. Isus l-a chemat să-l urmeze, însă Iuda nu a reuşit să-i devină discipol. Nu avea o limbă de discipol şi o inimă de discipol, după cum se spune în prima lectură [Is 50,4-9a]. Era slab în urmarea lui Isus, însă Isus îl iubea. Apoi, Evanghelia ne lasă să înţelegem că-i plăceau banii: în casa lui Lazăr, când Maria [n.n. sora lui Lazăr] îi unge picioarele lui Isus cu mir de nard, foarte scump, Iuda îşi exprimă dezaprobarea. Evanghelistul Ioan evidenţiază că observaţia lui Iuda nu exprima grija lui faţă de cei săraci, ci faptul că era hoţ.
Ataşamentul faţă de bani l-a dus la încălcarea regulilor, la furt, iar de la furt la trădare nu-i decât un mic pas. Cine ţine prea mult la bani, ajunge întotdeauna să trădeze pentru a avea şi mai mulţi bani: aşa se întâmplă şi nu altfel.
Tânărul Iuda, poate bun, cu intenţii bune, sfârşeşte prin a fi trădător până la punctul de a merge în piaţă să vândă: s-a dus la arhierei şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” După părerea mea îşi ieşise din fire. […]

Să ne gândim la atâţia Iuda din lume, în formă instituţionalizată, care-şi exploatează semenii. Să ne gândim şi la micul Iuda pe care-l avem fiecare în noi în momentul alegerii dintre lealitate şi interes. Fiecare dintre noi este capabil să trădeze, să vândă, să aleagă în funcţie de propriul interes. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a se lăsa atras de iubirea faţă de bani sau de bunăstarea zilei de mâine.
„Iuda, unde eşti?” Adresez întrebarea fiecăruia dintre noi: „Tu, Iuda, micul Iuda din mine, unde eşti?”»

Papa Francisc a încheiat Sfânta Liturghie de miercuri, 8 aprilie, cu adoraţie şi binecuvântare euharistică şi, îndemnându-ne să ne împărtăşim spiritual, a recitat această rugăciune: „La picioare tale, o, Isuse al meu, mă închin şi îţi ofer căinţa inimii mele mâhnite care se cufundă în nimicul ei şi în sfânta ta prezenţă. Te ador în Sacramentul iubirii tale, doresc să te primesc în sărmanul sălaş pe care ţi-l oferă inima mea. Aşteptând fericirea Împărtăşaniei sacramentale, vreau să te am în sufletul meu. Vino la mine, o, Isuse al meu, şi fă ca eu să vin la tine. Inima ta să înflăcăreze toată fiinţa mea, în viaţă şi în moarte. În Tine cred, În Tine sper, pe Tine te iubesc. Aşa să fie!”.