Evanghelia din această primă duminică din Postul Mare ni-l prezintă pe Isus în deşert ispitit de diavol (cf. Mt 4,1-11). Diavol înseamnă „dezbinător”. Diavolul vrea să creeze mereu dezbinare şi este ceea ce îşi propune şi ispitindu-l pe Isus. Să vedem, aşadar, de cine vrea să-l dezbine şi în ce mod îl ispiteşte.
De cine vrea diavolul să-l dezbine pe Isus? După ce a primit Botezul de la Ioan în Iordan, Isus a fost numit de Tatăl „Fiul meu iubit” (Mt 3,17) şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub formă de porumbel (cf. v. 16). Evanghelia ne prezintă astfel cele trei Persoane divine unite în iubire. După aceea însuşi Isus va spune că a venit în lume pentru a ne face părtaşi şi pe noi de unitatea care există între el şi Tatăl (cf. In 17,11). În schimb, diavolul face contrariul: intră în scenă pentru a-l dezbina pe Isus de Tatăl şi a-l abate de la misiunea sa de unitate pentru noi. Dezbină mereu.
Să vedem acum în ce mod încearcă să facă asta. Diavolul vrea să profite de condiţia umană a lui Isus, care este slabă pentru că a postit patruzeci de zile şi i s-a făcut foame (cf. Mt 4,2). Atunci cel răul încearcă să infiltreze în el trei „otrăvuri” puternice, pentru a paraliza misiunea sa de unitate. Aceste otrăvuri sunt alipirea, neîncrederea şi puterea. Înainte de toate otrava alipirii de lucruri, de nevoi; cu raţionamente convingătoare diavolul încearcă să-i dea sugestie lui Isus: „Îţi este foame, de ce trebuie să posteşti? Ascultă nevoia ta, satisfă-o, ai dreptul şi puterea pentru asta: transformă pietrele în pâine”. Apoi a doua otravă, neîncrederea: „Eşti sigur – insinuează cel rău – că Tatăl vrea binele tău? Pune-l la încercare, şantajează-l! Aruncă-te de pe locul cel mai înalt al templului şi fă-l să facă ceea ce vrei tu”. În sfârşit puterea: „Nu ai nevoie de Tatăl tău! De ce să aştepţi darurile sale? Urmează criteriile lumii, ia-ţi totul singur şi vei fi puternic!”. Cele trei ispitiri ale lui Isus. Şi noi trăim între aceste ispite, mereu. Este teribil, dar este aşa, şi pentru noi: alipirea de lucruri, neîncrederea şi setea de putere sunt trei ispite răspândite şi periculoase, pe care diavolul le foloseşte pentru a ne dezbina de Tatăl şi a nu ne mai face să ne simţim fraţi şi surori între noi, pentru a ne duce la singurătate şi la disperare. Asta a voit să-i facă lui Isus, asta vrea să ne facă nouă: să ne ducă la disperare.
Dar Isus învinge ispitele. Şi cum le învinge? Evitând să discute cu diavolul şi răspunzând cu cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru este important: cu diavolul nu se discută, cu diavolul nu se dialoghează! Isus îi face faţă cu cuvântul lui Dumnezeu. Citează trei fraze din Scriptură care vorbesc despre libertatea de lucruri (cf. Dt 8,3), despre încredere (cf. Dt 6,16) şi despre slujirea adusă lui Dumnezeu (cf. Dt 6,13), trei fraze opuse ispitirilor. Nu dialoghează niciodată cu diavolul, nu negociază cu el, ci respinge insinuările sale cu cuvintele binefăcătoare ale Scripturii. Este o invitaţie şi pentru noi: cu diavolul nu se discută! Nu se negociază, nu se dialoghează; nu este învins dialogând cu el, este mai puternic decât noi. Pe diavol îl înfrângem opunându-i cu credinţă cuvântul divin. În acest mod Isus ne învaţă să apărăm unitatea cu Dumnezeu şi între noi de atacurile dezbinătorului. Cuvântul divin care este răspunsul lui Isus la ispita diavolului.
Şi ne întrebăm: ce loc are în viaţa mea cuvântul lui Dumnezeu? Recurg la el în luptele mele spirituale? Dacă am un viciu sau o ispită frecventă, pentru ce, încercând să fiu ajutat, nu caut un verset din cuvântul lui Dumnezeu care să răspundă la acel viciu? Apoi, când vine ispita, îl recit, îl rog încrezându-mă în harul lui Cristos. Să încercăm, ne va ajuta în ispite, ne va ajuta mult, pentru că, printre vocile care se agită înlăuntrul nostru, va răsuna cea binefăcătoare a cuvântului lui Dumnezeu. Maria, care a primit cuvântul lui Dumnezeu şi cu umilinţa sa a înfrânt mândria dezbinătorului, să ne însoţească în lupta spirituală din Postul Mare.
– Servicii de creare site web
